Cum pot sa revin din nou ceea ce am fost inainte?

Buna ziua tuturor, ma bucur ca am gasit persoane care sa aiba aceleasi simptome ca si mine, asta ma face sa nu ma mai simt atat de singura. Sa va spun despre mine am 27 de ani si de cand ma stiu m-am descurcat singura, parintii mei au fost langa mine doar cu un sfat bun ma sprijineau moral dar cand venea vorba de infruntarea problemelor eram singura si trebuia sa ma descurc.Am o relatie de 8 ani cu un barbat iar parintii mei nu sunt deacord cu el, stiu ca nu este cel mai bun barbat din lume dar ma iubeste si il iubesc, el este singurul care ma sprijina in depresia prin care trec, este asa cum am citit in toate recomandarile de pe internet, eu stiu ca toti parintii isi doresc printi pentru fetele lor dar pentru asta trebuie sa aiba o printesa de maritat. Eu sunt o femeie frumoasa doar ca am mai multe kg decat am nevoie si sunt putini barbati care accepta asta. Prietenul meu este mai mare decat mine cu 20 de ani ceea ce e greu de acceptat chiar si de mine cateodata dar de varsta mea nu gasesc decat barbati care vor sa profite de mine, spre exemplu m-am cuplat cu un tip anul trecut care nu numai ca nu ma sprijinea in nici un fel dar incerca sa traiasca pe spatele meu, nu ma menaja in nici un fel, relatia a tinut un an si nu am reusit nimic impreuna deoarece el mintea foarte mult, iar dupa ce ne-am despartit am stat o perioada singura si am reluat legatura cu fostul meu prieten cu care ma simt bine si ma simt iubita rasfatata si protejata. Eu m-am resemnat ca asta imi este soarta, nu sunt capabila sa cuceresc un barbat pentru placul parintilor mei, dar daca el imi este sortit nu e pacat sa risipesc timpul singura fara el doar pentru ca parintii mei nu sunt deacord?Viata trebuie traita in doi, ei se au unul pe altul, nu se gandesc la mine ca eu sunt singura zi de zi si razbesc singura la toate problemele? Am un credit ipotecar unde se duce tot salariul meu, traiesc zi de zi o viata lineara ca intr-o puscarie, acasa singura la munca singura, stiu ca tot ce trebuie sa fac e sa imi propun proiecte, sa ies in lume, sa comunic, sa ma distrez, dar nu-mi pot permite lucrul asta si sincer, psihic nu sunt instare de o schimbare in viata mea, in felul in care traiesc acum imi permite sa imi platesc ratele la zi si sa traiesc o viata la limita, eu am zis sa mai astept putin pana iesim din criza asta financiara si apoi sa ma reprofilez daca nu reusesc intr-o parte sa mai am alte posibilitati, ai mei vor sa plec in strainatate sa ma duc ca intr-o excursie si daca nu gasesc nimic de servici sa ma intorc si sa spun ca am facut o excursie, dar mie mi-e frica sa plec daca nu ma duc la cineva la sigur, ma sperie nesiguranta asta, eu tot timpul am riscat dar acum mi se pare un risc mult prea mare, eu lucrez la un birou , in strainatate se munceste fizic, mi-e frica daca nu rezist. Poate ca ai mei au prea multa incredere in mine dar trebuie sa inteleaga ca am si eu limite. Ideea principala e ca inainte ma bucuram de o inghetata acum nu reusesc sa ma bucur de nimic, ma uit la filme cu o apatie groaznica, imi caut tot timpul ceva de facut in speranta ca timpul le rezolva pe toate si o sa-mi revin, ba chiar am inceput sa iau medicamente pentru inima ca toate problemele s-au rasfrans asupra ei. Ce ma sperie cel mai tare e ca dimineata ma trezesc speriata si cu o stare de panica din care nu reusesc sa ies pana pe la ora 10-11. Toti imi spun ca tine de mine sa-mi revin dar nu stiu ce sa-mi spun sa accept situatia ca mai apoi sa trec peste ea. Va rog daca aveti vre-o idee cat de mica sa ma ajutati.