Cum pot invinge depresia si anxietetea?
De 3 luni ma confrunt cu o depresie f puternica, si ma simt mai mult decat pierduta datorita faptului ca nu am doar o singura problema ce-mi declanseaza aceasta stare.
Sunt o fire mai sensibila si din copilarie m-am confruntat cu anumite probleme ce-si aveau poate remediu in sprijinul afectiv al mamei. De fiecare data cand mi-a fost greu emotional vorbind iar eu cautam intelegere, un sfat o mangaiere nu dadeam decat de o distantare si de o ridicare din umeri, interpretand-o ca si ^mama acum eu ce pot sa-ti fac, sau sa-ti spun^. Mai mult de atat am si o sora mai mica cu care nu m-am socilaizat prea bine, tot datorita mamei, pentru ca nu ne-a apropiat si ne-a educat in spiirtul asta ca noi trebuie sa ne iubim sa ne respectam , sa ne ajutam una pe alta.
Raceala mamei si respingerea pe care mi-a dovedit-o dea lungul anilor, m-a facut sa-mi pierd increderea in mine, sa nu stiu depasi momentele grele, sa plang la cea mai banala problema.
Am 29 de ani si sunt casatorita cu un barbat de 39 de ani. Sotul meu este cel mai capabil om pe care l-am intalnit, este pozitiv, energic, frumos si cult. Siguranta de care da dovada si popularitatea lui ma dovedesc, pentru ca simt ca nu-i tin ritmul nici in munca nici in viata de zi cu zi. In relatia mea cu el ma simt tare inutila si simt ca nu evoluez, pentru ca el face totul intr-un ritm f rapid cu mult entuziasm, si stie orice. Simt ca eu nu aduc nici un aport relatiei, pt ca el le stie pe toate. Si ma obsedeaza gandul ca nu sunt buna pentru el, intrand intr-o depresie f puternica. Mai mult noi lucram impreuna intr-un rest pe care il administram, iar rutina, oboseala si nemultumirea mea de sine isi spun cuvantul.
Am vb cu parintii, cu el si am sprijinul tuturor, dar numai eu stiu prin ce trec. Numai lucruri neg in vin in minte, de cand eram mica , ma trezesc plangad, sau nu pot dormi cu noptile, am slabit f mult, nu am pofta de mancare, plang intruna, mi-am pierdut interesul fata de munca, fata de el, nu gasesc subiecte de vorbit, ma simt singura.
Ne-am luat impreuna un apartament, iar eu nu am fost in stare sa ma bucur de eveniment, pt ca simt ca am impresia ca nu-mi merit sotul ca este mult prea bun pt mine, si ca avand asa caracter slab, il pierd, senzatie care ma doboara.
Sunt o fire mai sensibila si din copilarie m-am confruntat cu anumite probleme ce-si aveau poate remediu in sprijinul afectiv al mamei. De fiecare data cand mi-a fost greu emotional vorbind iar eu cautam intelegere, un sfat o mangaiere nu dadeam decat de o distantare si de o ridicare din umeri, interpretand-o ca si ^mama acum eu ce pot sa-ti fac, sau sa-ti spun^. Mai mult de atat am si o sora mai mica cu care nu m-am socilaizat prea bine, tot datorita mamei, pentru ca nu ne-a apropiat si ne-a educat in spiirtul asta ca noi trebuie sa ne iubim sa ne respectam , sa ne ajutam una pe alta.
Raceala mamei si respingerea pe care mi-a dovedit-o dea lungul anilor, m-a facut sa-mi pierd increderea in mine, sa nu stiu depasi momentele grele, sa plang la cea mai banala problema.
Am 29 de ani si sunt casatorita cu un barbat de 39 de ani. Sotul meu este cel mai capabil om pe care l-am intalnit, este pozitiv, energic, frumos si cult. Siguranta de care da dovada si popularitatea lui ma dovedesc, pentru ca simt ca nu-i tin ritmul nici in munca nici in viata de zi cu zi. In relatia mea cu el ma simt tare inutila si simt ca nu evoluez, pentru ca el face totul intr-un ritm f rapid cu mult entuziasm, si stie orice. Simt ca eu nu aduc nici un aport relatiei, pt ca el le stie pe toate. Si ma obsedeaza gandul ca nu sunt buna pentru el, intrand intr-o depresie f puternica. Mai mult noi lucram impreuna intr-un rest pe care il administram, iar rutina, oboseala si nemultumirea mea de sine isi spun cuvantul.
Am vb cu parintii, cu el si am sprijinul tuturor, dar numai eu stiu prin ce trec. Numai lucruri neg in vin in minte, de cand eram mica , ma trezesc plangad, sau nu pot dormi cu noptile, am slabit f mult, nu am pofta de mancare, plang intruna, mi-am pierdut interesul fata de munca, fata de el, nu gasesc subiecte de vorbit, ma simt singura.
Ne-am luat impreuna un apartament, iar eu nu am fost in stare sa ma bucur de eveniment, pt ca simt ca am impresia ca nu-mi merit sotul ca este mult prea bun pt mine, si ca avand asa caracter slab, il pierd, senzatie care ma doboara.
Raspunsuri
(13)
Anitta, ai repetat de atitea ori ca sotul tau e prea bun pentru tine, incit ma faci sa ma intreb ce fel de femeie crezi tu ca ar trebui sa-i stea alaturi. Daca el e atit de priceput si entuziasmat sa le faca pe toate, de ce i-ar trebui o femeie care sa-i faca concurenta? Eu vad ca tu te lupti sa-l concurezi pe el, tu, ca femeie si cu 10 ani mai tinara ca el, vrei sa fii la fel de priceputa si populara ca el. Asta daca te raportezi la ce face el, probabil ca el te-a ales tocmai sa-i fii complementara, nu sa te faca sa te simti inutila. Acolo unde spiritul lui organizatoric sau competentele lui de socializare se opresc, de acolo ai putea incepe tu sa-ti construiesti utilitatea in relatia voastra, care am impresia ca e inca la inceput. Apanajul femeilor este sa se ocupe de "maruntisurile" unei case cum ar fi intimizarea, decorarea, mentinerea caldurii si a placerii de a locui acolo. Tot femeile se ocupa de obicei si de "maruntisurile" unei afaceri, de hirtii, de ordinea in acte, de amanunte care scapa barbatilor sau care ii plictisesc si pe care femeile, prin structura lor, le indeplinesc chiar cu placere. Pentru a-i fi de ajutor si a nu mai simti ca te plafonezi, poate ca ar trebui sa te orientezi exact spre ce vezi ca lui nu-i place sau nu stie sa faca, in ciuda priceperii lui generalizate. Nu pot sa cred ca ii place sa conduca si restaurantul si sa faca si menajul sau sa pregateasca masa.
In legatura cu anxietatea si starile depresive cred ca foarte bine ti-ar face si rezolvarea temelor neincheiate din copilarie care spui ca revin, citeodata cu intensitate atit de mare incit te trezesti plingind sau nu poti dormi nopti intregi. Iti recomand sa consulti ori un psiholog, ori, daca iti este mai la indemina si crezi mai mult in asta, la un duhovnic.
In legatura cu anxietatea si starile depresive cred ca foarte bine ti-ar face si rezolvarea temelor neincheiate din copilarie care spui ca revin, citeodata cu intensitate atit de mare incit te trezesti plingind sau nu poti dormi nopti intregi. Iti recomand sa consulti ori un psiholog, ori, daca iti este mai la indemina si crezi mai mult in asta, la un duhovnic.
Anitta, eu ma intreb ce iti doresti tu in relatia cu sotul tau, ce interese ai in general, ce inseamna pentru tine "sa aduc un aport relatiei", "nu evoluez in nici un fel". Observ ca ai un adevarat cult pentru sotul tau. Cum te vede acesta pe tine ca femeie, ca sotie, ce mesaje iti transmitel?
Mediteaza un pic la lucrurile acestea si cere sprijinul unui psihoterapeut. Discuta cu sotul tau despre posibilitatea de a face lucrul asta impreuna, cat te poate el sprijini aici.
Toate cele bune
Doina Mafteiu
Mediteaza un pic la lucrurile acestea si cere sprijinul unui psihoterapeut. Discuta cu sotul tau despre posibilitatea de a face lucrul asta impreuna, cat te poate el sprijini aici.
Toate cele bune
Doina Mafteiu
A
Anitta
acum 16 ani
Doamna doctor multumesc pentru timpul acordat citirii mesajului meu, ma raportez tot timpul la el pentru ca am sentimentul ca caracterul meu slab si neincrederea pe care o am in mine, se accentueaza tocmai pentru faptul ca el este mai bun in toate capitolele, iar eu nu sunt nici f frumoasa nici f harnica, si nici cu un caracter tare pentru a sustine caminul nostru. Noi lucram zi de zi impreuna de 2 ani, dar suntem impreuna de 5, si poate ca si rutina isi spune cuvantul, mai ales la mine. Nu stiu sa ma organizez, nu ma mai motiveaza nimic, parca nu sunt capabila sa invat nimic nou, nu stiu sa fac atmosfera frumoasa acasa, la servici, sa fiu inventiva, zambitoare, ca sa-l atrag. Faptul ca ma simt mica pe langa el, ma face sa sufar mult si sa ma simt inutila. As vrea sa-mi imbunatatesc garderoba sa fiu mai frumoasa, dar parca nu am timp sau nimic nu-mi place, nu am tp sa citesc ca poate`poate il ajung din urma , sau sa ma reculeg pt ca muncim mult. Si faptul ca in societate el este ca un lider tot timpul si lumea il admira f mult, eu ma simt responsabila sa fiu cartea lui de vizita, dar experienta mea nu prea bogata de viata, lipsa mea de cultura, de finete, de inventivitate, ma apasa si ma complexeaza, ca si cum am aspirat la ceva inalt si acum nu pot face fata aspiratiei mele. Am sentimentul ca nu are nevoie de mine, pentru ca el are un caracter f puternic. Au fost momente cand mi-a spus ca ar trebui sa am fata de lume un aer mai smecherit sa zic asa, nu de invinsa, ceea ce este adevarat, dar eu comparativ cu el ma simt asa mica, si gandul ca lumea s-o intreba ce o fi vazut la mine ma face sa ma pleostesc de tot. Am atatea ^defecte^ incat ma intreb ce poate fi corectat, si ce nu. As dori sa se mandreasca cu mine, sa fi avut un caracter mai tare si sa fiu mai spirituala.
Anitta,
Este foarte posibil sa suferi de depresie, asa cum ai afirmat si tu; cred ca trebuie sa cauti ajutor specializat (medic psihiatru sau psihoterapeut), pentru ca depresia nu se trateaza pe forum. Putem da raspunsuri la anumite probleme specifice, insa nu putem oferi tratament pe forum, ai nevoie de o evaluare si de tratament specializat.
Numai bine!
Este foarte posibil sa suferi de depresie, asa cum ai afirmat si tu; cred ca trebuie sa cauti ajutor specializat (medic psihiatru sau psihoterapeut), pentru ca depresia nu se trateaza pe forum. Putem da raspunsuri la anumite probleme specifice, insa nu putem oferi tratament pe forum, ai nevoie de o evaluare si de tratament specializat.
Numai bine!
E
Elena
acum 16 ani
Buna ziua,
...Am 24 de ani.In urma cu 6 luni m-am casatorit si am schimbat si locul de trai, tara.Suferinta mea continua si se amplifica ...Sunt o fire sensibila si emotionala...intotdeauna am fost asa insa,inainte gaseam puterea sa fiu pozitiva si optimista,acum ...am ajuns la polul opus.Ma simt foarte rau...dimineata ma trezesc cu dureri de muschi si de spate,sunt obosita tot timpul...(in urma cu cateva zile am iesit la plimbare si dupa doar o ora vedeam ca prin ceata si aveam senzatia ca ma prabusesc ).Am crize de plans indelungate, zilnic (inainte plangeam foarte rar).Orice situatie imprevizibila imi provoaca tremur al corpului,anxietate...am dificulati de exprimare, ma simt confuza si mi-am pierdut capacitatea de concentrare si entuziasmul,creativitatea,optimismul.Am ganduri negative.Sotul meu este o fire puternica si impulsiva.El ma ajuta dar nu intotdeauna are rabdare...Ma simt rau ca nu reusesc sa ma iau singura in maini.
Nu doresc sa ajung la spital...nu doresc medicamente...
Daca ati putea sa ma sfatuiti...
Va multumesc.
...Am 24 de ani.In urma cu 6 luni m-am casatorit si am schimbat si locul de trai, tara.Suferinta mea continua si se amplifica ...Sunt o fire sensibila si emotionala...intotdeauna am fost asa insa,inainte gaseam puterea sa fiu pozitiva si optimista,acum ...am ajuns la polul opus.Ma simt foarte rau...dimineata ma trezesc cu dureri de muschi si de spate,sunt obosita tot timpul...(in urma cu cateva zile am iesit la plimbare si dupa doar o ora vedeam ca prin ceata si aveam senzatia ca ma prabusesc ).Am crize de plans indelungate, zilnic (inainte plangeam foarte rar).Orice situatie imprevizibila imi provoaca tremur al corpului,anxietate...am dificulati de exprimare, ma simt confuza si mi-am pierdut capacitatea de concentrare si entuziasmul,creativitatea,optimismul.Am ganduri negative.Sotul meu este o fire puternica si impulsiva.El ma ajuta dar nu intotdeauna are rabdare...Ma simt rau ca nu reusesc sa ma iau singura in maini.
Nu doresc sa ajung la spital...nu doresc medicamente...
Daca ati putea sa ma sfatuiti...
Va multumesc.
Elena,
inteleg ca traversezi o perioada foarte dificila, si ca disconfortul pe care il resimti este foarte intens.
Poti sa faci o lista cu acele "ganduri negative"? In terapia cognitiv-comportamentala, consideram ca modul in care gandim determina felul in care ne simtim; adica, daca in minte imi vin ganduri precum "nu sunt in stare de nimic", "mi-am irosit viata", o sa ma simt trista si lipsita de speranta. Dar daca ma gandesc ca "Poate nu am realizat chiar tot ce mi-am dorit, dar totusi am facut unele lucruri de care pot fi mandra", atunci cum ma simt? probabil mai putin rau...
Terapia cognitiva NU propune sa inlocuim gandurile negative cu unele pozitive, ci cu unele RATIONALE.
Sa revenim: poti sa notezi gandurile care te fac sa te simti rau?
Poti sa ma contactezi pe email ([email protected]), si sa discutam despre ce poti face, ca metode de self-help.
Numai bine!
inteleg ca traversezi o perioada foarte dificila, si ca disconfortul pe care il resimti este foarte intens.
Poti sa faci o lista cu acele "ganduri negative"? In terapia cognitiv-comportamentala, consideram ca modul in care gandim determina felul in care ne simtim; adica, daca in minte imi vin ganduri precum "nu sunt in stare de nimic", "mi-am irosit viata", o sa ma simt trista si lipsita de speranta. Dar daca ma gandesc ca "Poate nu am realizat chiar tot ce mi-am dorit, dar totusi am facut unele lucruri de care pot fi mandra", atunci cum ma simt? probabil mai putin rau...
Terapia cognitiva NU propune sa inlocuim gandurile negative cu unele pozitive, ci cu unele RATIONALE.
Sa revenim: poti sa notezi gandurile care te fac sa te simti rau?
Poti sa ma contactezi pe email ([email protected]), si sa discutam despre ce poti face, ca metode de self-help.
Numai bine!
Cu placere, Elena, astept emailul tau!
S
Sirbu Adriana
acum 12 ani
Eu cred ca trebuie sa fi fericita ca ai un sot atit de bun,care te sustine,sa ii arati ca esti fericita alaturi de el,sa il iubesti si sa te bucuri de aceasta sansa pe care ai avut-o.Daca el este atit de puternic ,de sigur pe ceea ce face inseamna ca tu nu trebuie decit sa-i fi alaturi.
Raspunde la intrebare
Scrie raspunsul, apoi te autentifici rapid (sau iti faci cont) ca sa-l publici — textul nu se pierde.
Programează-te rapid la medicii recomandați de SfatulMedicului.ro prin serviciul de programări Clickmed
Găsești peste 7500 de medici cu program disponibil
Alege medicul potrivit pentru: Psihiatrie , .
Dr. Oana Pavaloiu
Memormed- George Georgescu - Bucuresti
Dr. Dumitrescu Mihaela Ruxandra
Centrul Medical Veridia - Bucuresti
Dr. Botezat Antonescu Ileana
Centrul Medical Bellanima - Bucuresti
Dr. Jora Boerosu Ioana
Albion Medical - Bucuresti
Dr. Paun Radu Mihai
Clinica Aproape - Bucuresti
Dr. Gherghe Claudia
Clinica Aproape - Bucuresti
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau inregistreaza-te ca sa comunici cu medicii si pacientii din comunitate.
Ai si tu o intrebare?
Comunitatea Sfatul Medicului e pregatita sa raspunda, gratuit.
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter