Cui trebuie sa ma adresez? psiholog sau psihiatru? raspuns medic

Cred ca este de mentionat faptul ca nu am nici apetit sexual si asta dauneaza relatiei cu sotul meu si nu mai am tinere de minte , ba chiar sunt multe chestii din trecut pe care nu m-i le amintesc. Va multumesc anticipat!

Poti merge, in paralel, atat la psiholog pentru o terapie care sa ''te puna pe linia de plutire'' din punct de vedere emitional, cat si la psihiatru, pentru a-ti da medicamentatia de rigoare pentru starile de insomnie, care dauneaza starii de echilibru general si emotional a organismului, si pentru starile de plans inexplicabil si imposibilitatii de a discuta cu cineva. Ideea e ca nu mai poti sta asa, pentru ca, incet-incet, te poti cufunda in stari din ce in ce mai rele si va fi din ce in ce mai greu sa-ti revii.
Multa sanatate si... curaj, mergi de urgenta la medic!

Va multumesc din suflet pt raspunsurile date. Cu siguranta voi merge cat mai curand posibil pentru ca nu mai pot sa traiesc asa. Vreau sa ma bucur de viata si de familia minunata pe care o am.Dar un medic neuro- psihiatru ar fii bun, am auzit de unul foarte bun in Braila , credeti ca ma poate ajuta?
Va multumesc inca o data mult de tot.

am si eu cam aceasi problema si nu pot cauta suport la familia mea.Mai rau e ca nu cred ca in situatii din astea te poate ajuta cineva ci doar tu singur,pacat ca nu m-ai esti capabil sa o faci.

''Anzhela'', bineinteles ca in aceste situatii poti fi ajutata de o alta persoana!!!! Tu nu te mai poti ajuta singura, gandeste-te!!!!! E ca si cum ai spune ca ''de ce sa mai merg la doctor pentru... hipertensiune'' (sa dam un exemplu, de pilda), ''eu ma pot ajuta singura!''. Evident ca, pentru orice afectiune pe care o avem, e cel mai indicat sa mergem la medic, oamenii astia au facut o facultate atatia ani, iar sistemul nervos face si el parte din organismul nostru, deci trebuie tratat de catre medicul specialist atunci cand problema este grava!!! Fetelor, mergeti la medic, nu mai stati asa, va veti trezi intr-o zi ca problema se va agrava intr-un asemenea hal incat nimeni nu va va mai putea ajuta!!!

Ai mare dreptate Marialeea, eu cred ca numai un medic specialist ma poate ajuta in situatia asta. Eu am un o relatie foarte deschisa cu sotul meu si ma asculta atunci cand vreau sa ma descarc de presiunea care ma apasa si ma sustine , pe moment ma simt bine si linistita dar dupa putin timp starile acelea revin iar si iar.... Deci singura solutie este sa merg la un specialist acum cat inca mai sunt constienta ca ceea ce simt eu este o problema. Am mai intalnit persoane care nu acceptau ideea ca ar avea o problema pe sistem nervos desi se vedea clar ca aveau. Va multumesc pt sfaturi si va doresc o zi buna tuturor.

Am si eu o problema foarte grava,o numesc asa pt k nu reusesc deloc sa-mi revin.De anul trecut din septembrie sufar de depresie,nu am avut nicio problema in familie,relatia mea cu familia si cu iubitul meu mergea foarte bine,dar intr-o seara am inceput sa ma simt rau,sa am stari de neliniste,insomnie.Initial am crezut ca am palpitatii pt k oarecum imi era rau de la inima si am mers l spital,medicii mi-au facut EKG si a fost totul bine si mi-au pus ca diagnstic,atac de panica,se uitau la mine de parca eramnebuna.Am inceput sa am diaree,lipsa poftei de mancare si daca mancam ceva vomitam.Am consultat un psihiatru la indrumarea unui doctor,mi-a dat un tratament medicamentos,apoi am mers si l un psiholog.M-am linistit o perioada,dar nu in totalitate,iar de o luna de zile au aparut din nou aceste simptome,mi se pare k mi se intampla ceva rau,mi-e frica tot timpul ca mor dintr-un motiv sau altul,simt k ma astup,daca aud de cineva k a facut accident vascular sau infarct imi este teama sa nu fac si eu.Parca nu mai sunt eu cea care eram inainte,sunt total schimbata,de parca am trait in alta lume,ma simt complet maturizata,nu mai am chef de viata,de absolut nimic si pur si simplu cred k nu mai am nici o sansa sa fiu fericita.Nu ma mai pot concentra absolut deloc la nimic,mi-e teama si sa vorbesc,nici in oras cu prietenii nu vreau sa merg pt k sunt absenta si trista.Ce pot face sa ma regasesc,sa fiu cea care eram inainte?Imi este teama pt k se apropie si sesiunea de examene si acest lucru ma impiedica sa ma concentrez asupra ei.Mi-este foarte greu.Astept un raspuns.Va multumesc.

Buna seara! Astazi am fost la psiholog,am fost diagnosticata cu depresie, forma depresiei inca nu sa stabilit, urmeaza sa merg in fiecare saptamana la consiliere. Psihologul mi-a spus ca in situatia mea nu este nevoie de psihiatru sau medicamente. Sper din tot sufletul ca acesta sa fie adevaratul diagnostic si sa imi revin cat mai curand. Va multumesc mult pentru sustinerea si informatiile pe care m-i le-ati dat. Sanatate multa tuturor!

Buna ziua!de vreo 3 saptamani ma simt rau,parca am o greutate in suflet sunt trista mereu iar lucrurile care altadata imi placeau nu ma mai intereseaza.dar aceste simptome nu sunt prezente zilnic,sunt zile cand ma simt bine si totul pare sa fie ca inainte.totul a inceput de cand am vazut o stire la televizor in care o mama si-a ucis fetitele si m-a speriat foarte mult aceasta stire.am si eu o fetita de 10 luni si de atunci ma tem sa nu fac si eu acelasi lucru.gandindu-ma la aces lucru atunci incep sa devin agitata,cu o foarte mare frica dupa care devin deprimata si cu sentiment de vinovatie.mi-e foarte frica atunci cand raman singura gandindu-ma ca pot sa-i fac rau.am fost si la un psihanalist si mi-a zis ca totul e din cauza ca stau toata ziua acasa singura.eu locuiesc in franta cu sotul si nu am nici o ruda care sa sa ma ajute cu fetita toata ziua stau numai eu cu ea.uneori chiar simt nevoia sa mai stau singura fara fetita dar din pacate nu are cine sa stea cu ea.nu inteleg de ce ma gandesc ca as putea sa ii fac rau,nu inteleg de ce am starile astea.va rog din suflet sa ma indrumati ce as putea face.sanatate multa!¨

Daca nu alaptezi (caci daca da, nu poti lua nici un fel de medicamente), incearca sa mergi la un psihiatru pentru a-ti da un tratament. Si sa nu te sperii sa mergi, pentru ca e mai bine asa decat chiar sa se intample ceva rau cu tine. Caci mai ai de stat probabil acasa singura-cuc, si faptul asta nu va face decat sa-ti agraveze stare. E tare greu sa nu poti comunica cu cineva si sa-i spui starile prin care treci in momentul respectiv si sa te ajute! Nu-ti fie teama, nu-i vei face rau bebelusei tale, caci nu esti chiar ''dusa'' ca acea mama nefericita care si-a ucis copiii, primul pas ca nu esti ca ea e ca recunosti ca esti intr-o stare de depresie.
Mergi la un medic de specialitate pentru a-ti prescrie un tratament, atata timp cat esti singura cu gandurile tale si nu ai cu cine interactiona, va fi tare-tare greu sa-ti revii chiar de una singura, fara ajutor. Terapie psihologice probabil ca nu vei putea face tot din cauza ca nu ai cu cine lasa copilasul. Deci... Cam singura solutie ramane medicatia, dar roaga medicul sa-ti dea doze mai mici si medicamente mai usoare, e mai bine decat sa te adoarma sau mai stiu eu ce, spune-i ca ai un copil mic care-ti solicita toata atentia! Nu de alta, dar sa nu te indoape cu tone de medicamente! Eu cand am avut stari depresive am luat Xanax si m-au mai pus pe linia de plutire, nu stiu cum dar simteam ca parca problemele pe care mi le facem din diverse cauze dispareau pur si simplu si nu-mi mai pasa de ele. Era OK si nici nu ma adormea, luam doar o pastila de 0,25 gr. (cea mai mica) in 2 prize, 1/2 dimineata si 1/2 la pranz sau seara, depinde cand ma simteam mai rau. Acum, nu stiu ce tratamente prescriu medicii din Franta, vezi sa nu-ti dea Prozac ca e un medicament foarte tare, ma repet: poti discuta cu medicul si spune-i ca ai bebe mic si ca trebuie sa ai totusi simturile treze si in alerta.
Multa sanatate iti doresc si tie si fetitei tale.

mersi mult pt sfat.atunci cand vb cu cineva nu mai am starile astea si chiar mi-e bine.atunci cand am starile respective chiar imi doresc sa comunic cu cineva dar din pacate nu am cu cine pt ca stau toata ziua singura.atunci cand ma mai duc pe la cunostinte parca uit de tot si sunt din nou cea de dinainte.chiar azi a fost o prietena pe la mine si discutand cu ea m-am simtit mai bine.nu stiu de ce dar seara ma simt foarte bine nu am nimic iar noaptea dorm ca un bebelus.numai ziua din cand in cand ma gandesc la nebunii si am trairile acelea.nu inteleg de ce.mersi inca o data marialeea pt sfaturi si mi-ar palcea sa ma vorbim fiindca ma simt bine cand vb cu cineva.

Draga mea, putem vorbi cand ai tu timp pentru ca stiu si eu ce inseamna sa ai starile acestea ingrozitoare. La mine a fost un pic mai grav, pentru ca nu puteam pur si simplu sa discut cu nimeni - nu ca nu as fi avut cu cine, dar aveam impresia ca nimeni nu ma poate sfatui corect si nimeni nu ma intelege cu adevarat. Seara sunt sigura ca te simti bine pentru ca iti vine probabil sotul acasa, va luati cu treburile cotidiene specifice serii: baita copilasului, discutii legate de cum si-a petrecut sotul ziua la serviciu etc. Pe de alta parte, starile prin care treci se agraveaza in timpul zilei din cauza epuizarii cauzate de ingrijire continua a bebelusului. Cumnata mea, sora sotului meu, este un çar de nervi'' din pricina ca si ea nu face altceva decat ca sta zi-lumina cu baietelul ei de 6 luni, care o solicita fizic si psihic la maximum: acum e in perioada in care vrea mereu sa-l tii in brate, ridicat, ca sa topaie cu piciorusele pe picioarele tale, apoi se plictiseste si ar vrea sa ''mearga''pe jos (de fapt sa topaie ca o broscuta), evident cumnata mea nu mai poate de spate stand aplecata iar seara cand vine sotul este deja super-nervoasa si i-l ''paseaza''pe cel mic si lui la ''lectiile'' de mers. Nu stiu cum e la tine, poate te ocupi numai tu singura-singurica de bebe, si fiecare om are felul lui de a se manifesta: unii tipa cand sunt nervosi, altii ''tin totul in ei'' si ajung sa aiba soiul asta de depresii.
Parerea mea este ca sa incerci sa mai íncerci si cate un ''mic ajutor'' sub forma de pastile, poti incerca pentru inceput ceva din plante, e imposibil ca in Franta sa nu se gaseasca, nu stiu daca ai nevoie de prescriptie medicala pentru asa ceva. Il poti pune pe bebe in carut si te poti duce sa intrebi farmacistul ce ai putea sa iei pentru a te linisti dar totusi sa nu te adoarma. Se gasesc diverse preparate, sa stii! Ideea este sa ''dai'' de cel care este cel mai bun pentru organismul tau si care te ajuta cel mai mult.
Te sarut si stai linistita, ca se poate totul rezolva.

salut marialeea.ma bucur ca am gasit pe cineva cu care sa discut fiindca imi face foarte bine lucrul asta.eu cred ca mie asta imi lipseste,sa vorbesc cu cineva fiindca m-am saturat de singuratate.m-am saturat si de starile astea as vrea sa fiu ca inainte,dar se pare ca stirea aia m-a dat peste cap.inainte de p***aa asta pe care am vazut-o la televizor nu aveam nimic.eu am starile de depresie doar atunci cand ma gandesc ca as putea sa ii fac ceva fetitei mele.nu inteleg de ce ma gandesc acolo mereu ca as putea sa fac si eu asa.pe mine lucru asta ma dispera.am fost la un psihanalist si mi-a zis ca e din cauza ca stau tot timpul cu ea,ca m-a obosit psihic.mi-a zis ca nu sunt singura mamica care au temerile astea.atunci cand ma gandesc la p***ai totodata ma simt cea mai rea mama din lume si am impresia ca nu mai e nimeni ca mine si deasta ma deprim foarte tare.cu cat imi zic ca nu trebuie sa ma mai gandesc cu atata ma gandesc si mai mult.eu imi iubesc mult copilul dar ma sperie gandurile astea.am obosit abia astept sa ma intorc in tara sa mai stea si mama cu ea ca eu am obosit.ea e si foarte energica si nu e cuminte deloc.a inceput sa mearga chiar de la 8 luni deci iti dai seama.pastile nu prea as vrea sa iau fiindca am citi pe net ca nu sunt bune si mi-e frica sa iau.tu ce crezi oare sunt o mama rea?

Doamne-dumnezeule, dar cum sa fii o mama rea????!!!!! Esti doar extrem de obosita, iti spun eu cum esti, si atat!!!!!! Ti-am zis, am o cumnata care e un car de nervi din pricina baietelului ei de 6 luni, o dispera si pe ea, eu sunt absolut sigura ca NU stirea aceea e cea care te-a dat peste cap, ci numai a fost picatura care a umplut paharul!!! Crede-ma, am exemplu in familie chiar acum. Cumnata mea zice de multe ori: ''Doamne, daca as fi stiut ce m-asteapta, ma gandeam de o suta de ori pana sa fac copilul!''. Nu ca nu l-ar iubi, o mama isi iubeste copilul, caci e un simtamant cu care ne nastem, noi, femeile, dar sunt momente in care pur si simplu micutul (sau micuta) te dispera iti vine sa spui ca te-ai tot duce in lume, sa nu mai auzi nici de copil, nici de barabt, nici de nimic! Mama asa zicea cand eram noi mici si o agasam din cale-afara: ''offf, ce m-as mai duce in lumea larga, sa nu va mai vad pe niciunul dintre voi!". Draga, asta nu te face nicicum o mama rea, pur si simplu sistemul tau nervos a ajuns la limita suportabilitatii, esti extrem de stresata si tracasata, ai dori si tu ca tot omul sa te mai bucuri macar un minutel de liniste si macar sa poti lua masa in liniste. Cumnata mea mananca pe pucate, cu baietelul in brate care i se agata ca maimutica de farfurie, mananca cu mana ca cel mic inhata tacamurile si se poate rani etc. Pai, numai masa nu e aia!!! Chiar acum doua ore au plecat de la noi, cumnata mea si bebeul, si ne spunea ca iei abia a apucat sa puna ceva in gura cand cel mic a adormit in carut in bucatarie, si ca sa nu-l trezeasca a mancat, citez, ''ca muncitorii, in dormitor, pe un servet de bucatarie, inghitind cu urechile ciulite sa nu se trezeasca si sa inceapa sa urle ca nu ma vede''. Pai, acum spune si tu, cum sa nu o iei razna? Eu te inteleg, sunt unii copii care, crede-ma, nu sunt rai, dar sunt extrem de activi, inventivi, le dau tot felul de nazbatii prin cap si asta ''te scoate din circuit''. Asa sunt, ei, dar inseamna ca sunt inteligenti si vor ajunge, cu sprijinul de rigoare, departe in viata. Acum te ''omoara cu zile'', dar mai tarziu vor fi extrem de inteligenti si vor lua note mari la scoala. Ai sa vezi!
Si scoate-ti p***aile astea din cap: cum sa fii o mama rea? Nici sa nu te gandesti la asa p***ae, se poate ca nici acea mama care si-a omorat copii sa nu fi fost rea, ci doar extrem de bolnava la cap! De-aia iti zic, incearca niste calmante usoare din plante, e imposibil sa nu gasesti in Franta, intreaba, n-ai ce pierde. Asta ca, atunci cand iti vine sa te ''urci pe pereti'', sa iei o pastiluta ca sa rezisti pana la sfarsitul zilei. Eu cred prin ce treci, cumnata mea e de nerecunoscut, e nervoasa taaare rau! Probabil ca nici sistemul tau nervos nu sta ''pe roze''.
Te pup si noapte buna.

marialeea tu cati ani ai?tu cum te simti?mai ai starile acelea de depresie?la tine pastilele si-au facut efectul?ti-a trecut sau te mai simti in continuare asa?cred ca o sa ma duc iar la psihanalist sa vad ce zice.ca vad ca nu imi trece,o zi sunt bine iar cealalata nu prea.sunt momente cand ma simt bine si momente cand ma simt mai putin bine.acum mai e si sotul acasa de o saptamana ca a avut un accident de munca si credeam ca daca e el acasa nu mai am probleme dar totusi mai am stari din alea.nu toata ziua doar in anumite momente ale zilei.nu stiu de ce dar seara nu mai am nimic parca sunt ca noua iar dimineata ma trezesc foarte agitata cu frica sa nu ma gandesc la rau sau sa am stari nasoale.cand doarme fata ma simt bine si linistita.tu unde zici sa ma duc,la farmacie la medicul de familie sau la psihiatru.psihanalistul mi-a zis ca nu am nevoie de antidepresive dar ca pot sa ma duc la medicul de familie sa-mi dea niste calmante.eu sunt o persoana careia ii e frica e doctori dar daca trebuie...sotul meu imi zice ca o sa-mi treaca dar vad ca au trecut 3 sapt si tot asa e.eu am mai avut stari asa nasoale si inainte dar tot timpu imi trecea.tu ce ma sfatuesti??te pup

Scuze ca nu am raspuns, de la serviciu nu pot intra pe net iar acasa mi-a "picat'''' Windows-ul si a durat ceva pana am facut rost de discuri ca sa mi-l reinstalez.
In alta ordine de idei, eu personal nu cred ca am avut depresie, nici nu stiu adica cum s-o numesc, aveam si eu niste stari de agitatie fara nici un motiv real, nu stiu cum s-o mai numesc, dar eu macar ma "descarcam" pe sotul meu, adica il avertizam ca sunt nervoasa si agitata si incepeam sa urlu la el din cine stie ce tampenie (ca nu si-a pus sosetele la cosul de rufe, ca blugii nu i-a aranjat cum trebuie pe umeras, ca a azvarlit camasa aiurea si nu a pus-o in cosul de rufe etc.). Iar el ma suporta si parca eu ma simteam mai bine dupa ce il luam pe el in tarbaca. Eu una am mers la psihiatru, nu e nimic de speriat, sa stii, pe aici pe la noi prin tara nu te pune pe canapea, culcata, sau ceva de genul, ci vorbesti intr-un cabinet normal, cu un medic, eu am preferat o femeie, mi s-a dat Xanax de 0,25 la nevoie cate o jumatate de pastila, si seara (eu seara parca aveam probleme mai serioase) 1/2 pastila Bromazepam. Dormeam dusa uneori, alteori nu prea, ma trezeam dupa doar 2-3 ore de somn si a doua zi trebuia sa fiu ''fresh" la munca, de! Dar am trecut peste starile astea, insa si acum mai iau din cand in cand Xanax cand vad ca am avut o zi f.f.grea si stresanta la munca!
Sfatul meu e sa mergi la un psihiatru, daca zici ca ai mai avut probleme de-astea, sa stii ca e ceva acolo, in capsor, care nu prea ''funcioneaza" cum ar trebui, e musai sa discuti cu un medic, nu-ti va face injectii, analize sau de-astea, va discuta cu tine ''''ca de la om de om'''' si vei vedea ce bine va fi sa poti spune unui ''tert'''' ce te supara. Si nu lua sub nici un motiv, daca iti prescrie, PROZAC, tine bine minte, in strainatate medicii dau intr-o fericire medicamentul asta, dar e f.puternic si pentru stari cu mult mai grave ca ale tale. Spune-i medicului din start ca tu nu iei PROZAC si pace!!!! Ce poate sa-ti faca, sa te omoare?! Cere-i ceva usor, gen Xanax de 0.25, macar o folie de 10 pastile, nu trebuie sa-ti dea o reteta cu medicamente in p***ae, tu trebuie sa stii daca un tip de medicament e OK pentru tine! Eu am patit-o ca am cumparat medicamente pe care nu le-am suportat si dupa aceea le-am aruncat, desi costasera ceva banuti, nu gluma! Deci nu are rost sa arunci cu banii, discuta cu medicul sa o luati incetisor cu medicatia, in genere medicamentul care iti face bine il ''''simti'''' imediat, vei vedea ca organismul va reactiona imediat la el, dar nu poti sti din prima care este! Si antidepresivele costa, sa stii! Deci o iei usurel, daca medicul nu vrea il schimbi, ca sunt destui pe-acolo, banuiesc!
Te pup si mai vorbim, eu sper sa nu mai am probleme cu calculatorul, dar... habar n-am daca e OK Windows-ul acum, sper ca l-am instalat bine.