Copil nervos

In ce mod o certati? Ce anume ii spuneti?

Deci o amenintati. De cand fetita Dvs s-a nascut si creste, ati avut facut program pentru ea? Ati pus limite in ceea ce poate sa faca si ce nu? Cine reprezinta autoritatea in familia Dvs?
Ce simtiti atunci cand reactioneaza violent la amenintarile Dvs? Ce va vine sa faceti?

Fetita Dvs reflecta un anume stil parental care are ca efect comportamentul ei actual. Lucrurile se pot repara, in timp si cu efortul tuturor, evident, daca aceasta disponibilitate exista. Cert este ca fetita Dvs se simte insecurizata de ceea ce ii spuneti si a invatat sa va "manipuleze" (copiii invata repede sa faca asta, este modul lor de supravietuire si de a-si obtine doza de iubire). Daca mai exista si fratiorul, cu siguranta s-a instalat si o problematica a rivalitatii pe care o accentuati cand ii spuneti ca plecati si o veti lasa cu tata. Ca parinti, Dvs si sotul ar trebui sa aveti un stil parental coeziv, in sensul ca poate fi dificil pentru copii sa inteleaga ce li se cere si ce au voie cand tata interzice si mama tolereaza. Aici se nasc preferintele si mai tarziu, se sedimenteaza in personalitatea viitorului adult, creand mecanisme sau tipare de relationare. Prima recomandare este sa luati situatia foarte in serios si sa va informati in ce fel puteti proceda. Un specialist va poate asista in acest demers, personalizandu-l situatiei Dvs de familie. La scoala cum se manifesta fetita Dvs? Ce spune invatatoarea?

Va, inteleg, Angy. Putini ne invata cum sa ne pregatim pentru viata si greselile Dvs sunt specifice pentru fiecare parinte. Este important ca ati ajuns aici si sunteti in cautare de solutii. Fetita Dvs este ambivalenta si este nevoie de multa subtilitate pentru a o ajuta sa se echilibreze. Este speriata sa nu piarda dragostea parintilor, in acelasi timp rebela din lipsa unor limite si standarde comportamentale pe care ar fi trebuit sa le conturati Dvs impreuna cu sotul. Plansul ei poate avea mai multe cauze si trebuie investigat atent. Mai exista inca un risc: calculatorul si lumile virtuale. Acesta trebuie inlocuit cu jocuri reale si interactiune cu copii de varsta ei, mai ales ca are multa energie. Alaturi de interventiile pentru ea, va propun sa va ganditi la capacitatea Dvs de a fi ferma si ce dificultati aveti in legatura cu a fi ferma. Ce va sperie?

Draga Angy,
am citit mesajele postate de tine si iti inteleg ingrijorarea.Se pare ca este momentul sa faci o schimbare in modul de a interactiona cu copilul astfel incat lucrurile sa se schimbe. Din cate inteleg eu pare a avea un comportament opozitionist, practic se opune sarcinilor date de tine.Fata de sotul si de Doamna Invatatoare spui ca nu este asa, intrebarea este: Ei reusesc sa/i faca program? sa-i impuna limite? Sa-i dea sarcini? Sau o lasa asa, sa faca ce vrea.Daca ei reusesc, atunci iti sugerez sa vezi cum fac ei si sa incerci sa faci si tu la fel. Daca nu, e necesar sa manageriezi tu situatia, sa schimbi ceva in felul tau de a comunica cu fata. Inainte sa faci acest lucru e bine sa stii ca nu este tarziu pentru schimbare, sa te gandesti atent de ce nu poti fi autoritara, ferma si consecventa, de ce te invinovatesti si de ce crezi ca esti rea dupa ce ai o disputa. Sa vezi cine mai proceda asa cum procedezi tu si cu cine...poate e cineva din trecut.
Este posibil sa-ti fie foarte greu sa faci toate astea, de aceea s-ar putea sa ai nevoie de un psihoterapeut.
Inca ceva, daca face acele crize de plans numai cand tu vrei ceva de la ea insemna ca nu ai de ce sa te temi ca se va imbolnavi, face asa doar ca sa o lasi in pace si sa o ierti.De asemenea sunt de acord ca menintarile fara finaliziare nu ajuta in procesul educatiei.
Iti urez mult succes in procesul schimbarii!

Buna Ziua.
In acord cu ce au spus colegii mei mai sus vreau doar sa adaug ca fetita incearca sa va spuna sub o forma sau alta ca are nevoie de dumneavoastra
Chiar si in opozitie , asa reuseste sa va atraga atentia
Cu atit mai mult ca spuneti ca mai aveti un copil de 1 an si 6 luni
Frecvent apar astfel de probleme cind mama este mai aplecata catre ingrijirea celui mai mic (nu pentru ca ar vrea sa isi lase celalat copil)
Cu atit mai mult ca uneori mai aude si amenintarea ca va fi parasita iar mama il va lua doar pe cel mic(nu are de unde sa stie ca nu este adevarat)
A ii arata ca o iubiti, a ii spune acest lucru, asta nu inseamna ca atunci cind trebuie sa fiti ferma va scadea din autoritate
Copii au obiceiul sa se refugieze in fata tv si a calculatorului atunci cind ce este in jurul lor nu ii mai atrage.
Ce vreau sa spun este ca daca incercam sa luam ceva trebuie sa punem altceva in loc adica a spune doar sa nu se mai uite la tv fara ca sa venim cu alternativa(a jocului impreuna de exemplu sau a altor activitati) nu va avea mare succes
Niciodata nu este tirziu ca sa schimbam ceva
Faptul ca intrebati, ca va preocupa asta arata ca sunteti pe drumul bun
As mai adauga doar ca puteti apela si la psihoterapeut care cu mijloacele pe care le are la indemina va poate oferi ajutor specializat astfel incit sa va puteti imbunatati relatia cu fiica dumneavoastra

Liliana Puchea
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro

Si continuand cele de mai sus, ca mama, veti reusi sa aduceti mai multa armonie in familia Dvs si sa cresteti calitatea relatiei cu sotul, cu fiecare din cei doi copii si relatiile dintre ei si cu tatal lor. Mama deseori are si rolul de mediator si dezvoltandu-va abilitatile displomatice, veti reusi sa gestionati mai bine fiecare conflict care se va ivi. In acest moment, avand in vedere ca aveti un copil de 1,6 ani, cu siguranta va solicita mai mult si atunci fetita se simte neglijata, tipetele ei sunt semnale ca are nevoie de atentie si grija (asa cum a fost punctat mai sus). Grija, dragostea, afectiunea in combinatie cu limitele pe care e nevoie sa le puneti bland, dar ferm, vor transforma comportamentul fiicei din unul nervos, in unul normal.