Ce sa fac ?

27 iunie 2008. O zi de vineri ca oricare alta ! Treburi de rutina la birou. In jurul orei 15 am terminat toate treburile si…ca in multe alte dati m-am uitat pe anuntul.ro/matrimoniale/ea cauta partener ! am gasit un anunt care suna foarte bine , la fel si fotografia . Am sunat din masina. O voce placuta mi-a spus toate conditiile : pret, locatie, servicii. Mi-a placut foarte mult vocea. O voec foarte placuta a unei fete de 23 de ani. Era altfel decit toate sutele de voci care mi-au raspuns pana acum. M-am hotarat imediat sa ma duc. M-a intampinat o fata carre nu “spunea” nimic, dar era altfel decit celelalte. Mi se parea ca nu face parte din “filmul” ala . Am stat de vorba, ceea ce cu alte fete nu se intampla sa pot avea o conversatie. Mi-a placut asta : “chiar e altfel” ! Priintre altele mi-a spus ca face ceea ce face pentru ca are nevoie de 24 milioane, o datorie de platit. Numai pentru 24 de milioane si gata . Am avut tendinta imediata sa-I dau acesti bani. Dar…nu. Am sunat-o dupa o saptamana, facea acelasi lucru. I-am spus ca-I dau eu banii de care are nevoie , sa nu mai faca … OK, m-am dus la ea, i-am dat banii. Am facut dragoste…asa am crezut eu, ca era dragoste. Era altfel…Mi-a dat adresa de email si telefonul ei personal. A trebuit sa plec din tara a doua zi, dar i-am scris un email dupa cateva zile. Ii spuneam ca nu vreau nimic de la ea. Daca vrea sa ma mai vada, bine, daca nu…Mi-a spus ca isi doreste un prieten ca mine : sa nu-i ceara nimic. OK, am zis. Iata ca intr-adevar nu e din filmul in care am cunoscut-o. Peste doua saptamani cind m-am intors in tara , timp in care am tot corespondat pe sms, ne-am vazut. Am inchiriat un apartament. Mi-a placut foarte mult. Acest lucru a inceput sa se intample saptamanal. Imi placea. Din toate punctele de vedere. Discutam cu ea orice. Ma asculta. Ma auzea. Acasa nu se intampla asta. Sau asa credeam eu ? Nu am spus pana acum, eram casatorit, am copil ! Aveam atunci 38 de ani . 15 ani diferenta intre noi.
Dupa cateva luni, vreo doua, timp in care ne vedeam in fievcare luni in apartemente inchiriate , am descoperit ca inca mai face ceea ce facea cind am cunoscut-o. Printre mii de lacrimii mi-a spus ca are niste credite pe carre fostul ei prieten I le-a lasat cind s-au despartit cu citeva luni in urma, ea trebuie sa le plateasca si nu are din ce.Mi s-a facut mila de ea. Am zis “intradevar are probleme, e fortata sa faca asta, altfel nu ar face, nu e ea asa”. M-a oferit sa-I platesc eu creditele. Aproximativ 130 euro lunar . dupa asta lucrurile au evoluat intre noi. La un moment dat am constientizat ca o iubesc. O iubeam. I-am spus. Mi-a spus “si eu te iubesc” ! Credeam ca ma iubea . Ma simteam bine. Imi trimetea mesaje frumoase. Imi exploda inima de placere. Credeam si simteam ca ma iubeste . De ce credeam , de ce simteam ? Nu stiu !!!
Lucrurile au inceput sa evolueze. Ma speriam de cit de repede, dar imi si placea in acelasi timp. Ne tot vedeam prin apartamente inchiriate sau prin hoteluri. La un moment dat mi-a spus “la cati bani dai pe hoteluri si apartamente mai bine inchiriezi o garsoniera”. Super, am zis. Gandeste ! A cautat ea, a inchiriat si…s-a mutat acolo ! La scurt timp a trebuit sa plec urgent din tara. La intoarcere am sunat-o din aeroport s-o intreb ce vrea sa-I cumpar . Surpriza ! Mi-a raspuns un barbat ! Am simtit ca inebunesc. Am simtit ca lesin ! Se auzea ea pe fundal spunand razand, un rasp e care nu am sa-l uit niciodata , “lasa telefonul…” Am inchis imediat ! Cind am ajuns in Bucuresti am sunat-o. Mi-a raspuns foarte greu. Se auzeau in jurul ei voci de barbati. Am stabilit ca ne vedem a doua zi, cind i-am spus direct “ai pe altcineva”. La inceput nu a recunoscut, dar dupa lungi si “grele” discutii a recunoscut . A fos la cineva acasa, dar nu s-a intamplat nimic. In momentul in care trebuia sa se intample , ea s-a oprit si a fugit . “El (…eu) stie ca sunt o c****, nu mai trebuie sa dovedesc nimanui asta”. Am “inghitit-o”, am trecut peste. Mi-a spus ca a facut asta pentru ca eu sunt insurat si ea nu are nicio obligatie fata de mine, dar “gata cu intalnirile cu altcineva…” Am crezut-o ! De fapt, cred ca mai mult mi-am dorit s-o cred. O iubeam. O iubeam foarte tare . Ufff….
Din acest moment, lucrurile au inceput sa evolueze usor (sau repede !!!) . Ne vedeam zilnic . In garsoniera in care se mutase, la masa la pranz. A incercat sa se angajeze, s-a angajat de proba .. Ma simteam bine. O iubeam si …simteam (sau credeam) ca ma iubeste. Imi spunea lucruri frumoase. “Esti cel mai minunat lucru care mi s-a intamplat in viata”, “esti cel mai minunat barbat”, “te iubesc cu toata fiinta mea”. Totusi, unele lucruri au inceput sa se intample. Ufff… Am inceput si eu si ea sa primim mesaje de la diverse numere (am verificat, erau cartele prepaid) . Spuneau tot felul de lucruri despre ea : lucruri despre care nu stiam , nu-mi spunea de ele si care se dovedeau ca sunt adevarate. Ne certam . de fapt, nu ne certam . Plecam . Eram foarte suparat. Toti cei din jurul meu imi spuneau “ce ai , esti de nerecunoscut”. Asa era. Deveneam alt om. Mai trist, stresat, suparat, ingandurat. Tot timpul ma gandeam numai la ea. La lucrurile pe care mi le ascundea. “Oare ce face acum? Oare cu cine e ?, Oare…”Uff….Viata mea devenea un continu oftat. Am trecut peste toate. O iubeam. Am trecut si peste faptul ca se vedea foarte des cu un barbat “prieten cu parintii mei”. Ieseau impreuna seara la restaurant. Mi-am zis “sunt doar prieteni, nu-i pot cere sa nu se vada cu prietenii ei, fie si barbati , sunt prietenii ei”. De fapt, prin luna martie 2009, mi-a spus ca acest barbat era cineva pe care-l cunoscuse tot acolo unde ne cunoscusem si noi si ca din septembrie 2008 a avut o relatie numai de amicitie cu el. Era..offf….Mi-a spus asta, de teama sa nu-mi spuna el. O amenintase ca va face asta. Se certasera pe o tampenie. Am trecut si peste asta. Mi-am spus ca totul se intamplase intr-o perioada in care noi nu eram intr-o relatie. Am trecut peste toate ! Ii gaseam intotdeauna scuze. Cautam scuze sa pot trece. O iubeam. O iubeam. O iubeam. As fi facut orice pentru ea.
La inceputul lunii ianuarie 2009, am stabilit impreuna ca pana la sfarsitul lunii voi lua o decizie. Ori voi divorta (am vorbit foarte mult despre asta cu ea) ori ne vom opri . Am rugat sa-mi mai dea o luna, sa ma hotarasc. Mi-a spus ca da. Ma asteapta. O iubeam . Am fost la avocati. Nu mi-au dat nicio sansa sa am copilul daca voi divorta. O iubeam foarte tare. La jumatatea lunii ianuarie, am fost la Viena de ziua ei. Am plecat vineri de dimineata, nea-am intors sambata seara. “Cea mai frumoasa zi de nastere din viata mea” mi-a spus. Ma simteam foarte bines a-mi spuna asta. Eram bucuros ca o pot face fericita. Am facut eforturi foarte mari sa pot merge numai eu cu ea la Viena. A trevuit sa mint o multime de oameni. Dar, as fi facut orice pentru ea. Sambata seara cind am ajuns in Bucuresti, a facut petrecere de ziua de nastere la un club in Bucuresti. Nu m-am putut duce. Eram insurat.
La petrecere l-a invitat si pe fostul ei prieten. Dimineata, dupa petrecere, s-a dus la el acasa. S-a culcat cu el. “De dragul vremurilor petrecute impeuna si pentru a-I arata ce a pierdut”, mi-a spus ea mai tarziu cind am aflat totul. S-a culcat cu fostul ei prieten, care atunci cind erau impreuna o batea, se purta cu ea foarte urat. Foarte urat. Si care la sfarsitul relatiei lor, cind el a aflat ca l-a inselat, i-a spus”arati ca o epava”. Fostul ei prieten care o lasase cu credite pe care le plateam eu ! S-a dus acolo cu hainele cumparate de mine de la Viena pentru petrecerea de ziua ei. S-a dus la el…la omul. Care ii facuse numai rau in viata. Sunt multe lucruri urate si rele pe care i le-a facut, dar pe care nu le pot spune acum.
Dupa aceasta …..a lor au tot inceput sa se intalneasca. S-a mai culcat cu el . A recunoscut mai tarziu. Ma deranja ca se vede cu el. Simteam ca ceva se intampla. Imi spunea tot timpul ca vrea numai sa-i arate ce a pierdut si ca nu se intampla nimic. Ii gaseam scuze. O iubeam. Uff….
La sfarsitul lunii martie am vrut sa rup totul. I-am spus ca nu mai support sa se vada cu el. Intre timp s-au intamplat multe. Au fost vazuti cand se sarutau in masina lui, au fost vazuti cind ea intra la el in bloc, au fost vazuti cind se sarutau in masina mea !!! Dar de fiecare data treceam. Imi spuneam ca nu e adevarat . Toti imi spun minciuni. Nu au vazut bine. Ii gaseam scuze. Eu nu divortasem. Am continuat relatia cu ea chiar si asa, chiar daca hotarasem ca daca nu divortez ne vom opri la sfarsitul lunii ianuarie. A terminat cu el. Mi-a spus ca regret foarte mult. A plans. A plans mult. Am trecut si peste asta. Nu stiam atunci ca s-a culcat cu el. Sau nu vroiam sa accept ca parea evident . O iubeam.
La inceputul lunii mai, prietenul de care vorbeam mai sus, cel pe care il cunoscuse unde de cunoscusem noi, s-a dus la sotia mea si i-a spus totul. A fost greu pentru mine. Nu a fost mai greu decit ce traisem de cind am cunoscusem. O iubeam. Dar eram alt om. Numai eram acel om vesel pe care il stiau toti. Slabeam . Ma uscam. Dar continuam. O iubeam.
La nici doua saptamani dupa aceasta intamplare, a plecat la munte cu un altul. Am aflat asta mai tarziu. Mi-a spus ca pleaca la munte cu un var al ei si si gasca . Am crezut. O iubeam. A plecat cu alticineva. S-a culcat cu el. Eu sufeream dupa ea. Plangeam noptile. Ma uscam.
La inceputul lunii iunie am hotarat sa plec de acasa. O vroiam pe ea. Imi imaginam un viitor cu ea. Ma vedeam cu ea. O iubeam.
Ne-am mutat impreuna.
Intre timp am aflat tot ce se intamplase in pertioada cind am fost impreuna. Ce am spus. De fostul ei prieten, de cel cu care a fost la munte. Am primit de la un anonim si fotografii cu ea si fostul ei prieten la ziua lui de nastere. Ufff, greu, foarte greu sa vezi astfel de fotografii cu cea pe care o iubesti. A vrut sa se sinucida cind am aflat de ceea ce facuse cu sotul ei prieten. .
Din primavara anului trecut, cind aflat de cel cu care a fost la munte, nu mai sunt om. Viata mea e un continuu oftat. Viata mea e trista. Viata mea e foarte trista. As vrea sa plece (am dat-o afara din casa in care locuim), dar mi-e dor de ea. O iubesc in continuare. O iubesc. Sunt trist. Sunt suparat. Oftez continu. Nu ma pot concentra la nimic. Nu pot face nimic. Cind nu e langa mine mi-e dor de ea. Cind e langa mine o urasc. Viata mea e o continua tristete.
As vrea sa scap din acest cosmar. Nu stiu cum. As vrea sa ies din cosmarul asta. Am fost la psihologi. Nu m-au ajutat. O iubesc. O urasc. Imi spune ca regreta ce a facut. Alta data imi spune ca e normal ce a facu pentru ca eram insurat. Ne certam. Ne certam foarte urat. Ne impacam. O iubesc. Uff….
Sunt foarte multe de spus. Nu am fost cursiv. Am spus aici numai cit am putut scrie. Nu pot scrie mai multe, imi face foarte rau. Ma sufoc. Ma simt singur, ne certam foarte des. Nu ma mai pot controla si rabufnesc . Nu am incredere in ea.
Ce pot sa fac ? Unde ma pot duce pentru ajutor :?