Ce sa fac?

Hallo, ce-ti veni ideea de sinucidere? ptr.ce? crezi ca daca ai face acest pas gresit s-ar rezolva problemele tale? numai cineva ff las recurge la asta,chiar nu merita.Cat despre faptu ca nu ai prietena...defapt pe tine ce te doare mai tare?toate la timpul lor,eu pana la 21 de ani n-am avut pe nimeni,si....,a fost chiar kkkkk.Incearca sa iti cauti un job cu prestari servicii,dute la fortele de munca.daca vrei sa ai ceva in viata lupta pt viitorul tau,ca nimeni nu iti va pune sacul cu bani la usa casei.lasa prostiile si gandeste limpede,chiar si un preot ar putea sati fie de folos,o discutie nu ar strica.mult noroc si bafta. Pa

Draga Petty,
Te-ai gandit excelent la ideea cu sportul. Daca te duci la sala, iti vei modela corpul si vei castiga incredere in tine. In afara de asta, iesi afara, plimba-te, observa natura, tot ce crezi tu ca e frumos. Citeste carti bune. Fa-ti o pofta, ce ti-ai dorit tu ceva de mult, cumpara-ti ceva eventual - o pereche de blugi sau un alt obiect de imbracaminte frumos, chiar cu bani putini. Ai grija de igiena proprie, astfel incat sa arati tot timpul atragator si gandeste-te sa faci cate o fapta buna din cand in cand, sa daruiesti ceva altora mult mai amarati ca tine. Poti sa faci o actiune de voluntariat - uite, se cauta voluntari la Crucea Rosie. Intotdeauna cand dai ceva altora te simti mai bine, te simti valorizat.
Ai sa vezi ca va veni si soarele pe strada ta. Daca te mai simti din cand in cand cu moralul mai jos, poti sa-mi scrii ce idei te mai framanta pe adresa [email protected].
Curaj,
Laura, psiholog

Multumesc de sfaturi.
@Miriam eu sunt ateu, discutia cu un preot n-ar face niciun bine.

Buna!am nevoie de sfatul dv.
prietena mea de o viata,singura cea mai buna prietena a mea va pleca vara asta in alta tara, se va stabili acolo cu familia pentru o perioada mai indelungata.Cand ma gandesc ca la anul ea nu va ma fi aici simt un gol imens. Suntem colege de clasa si de banca, ne cunoastem din cls 1 dar ne'am imprietenit in clasa a 5a[acum sunt clasa a 10a] si de atunci relatia noastra de prietenia s'a intarit. Noi la scoala practic ne completam,lucram in echipa,ne ajutam in toate iar eu simt ca daca va pleca viata mea se va schimba complet si intru'un sens negativ.NU vreau sa'mi imaginez cum va fi viata mea atunci,cand ma gandesc[si nu pot evita sa nu ma gandesc] ma simt singura abandonata,marginalizata,simt ca nu o sa reusesc sa'mi continui viata asa cum e acum.Mi'e frica sa ma simt singura,sa fiu singura si cand spun asta ma refer ca nu o sa am o prietena cea mai buna,stiu ca am colegi si pot sa'mi fac alti prieteni dar nu e totuna.Nu vreau ca plecarea ei sa ma afecteze la scoala[ma refer la invatat] si stiu ca ma afecta si in relatia cu ceilalti colegi.NU vreau sa intru iar in depresie[anu' trecut cand am venit la liceul intrasem in depresie,dar am reusit sa'mi revin].Ideea e ca nu vreau sa"recidivez" si acum mult mai rau,nu vreau ca plecarea ei sa'mi distruga psihicul si sa fiu o persoana depresiva,frustrata singuratica[daca as fi avut mai multa incredere in mine stiu ca plecarea ei nu m'ar afecta atat de tare,adica m'ar afecta dar as putea sa merg inainte chiar daca mi'ar fi grea.Vreau sa capat aceasta incredere care din punctul meu de vedere inseamna si curaj si vointa.VA ROG sfatuiti'ma

Instantaneu nu a aparut, probabil in viata ta s-a intamplat ceva la un momendat numai ca simtologia a aparut mai tarziu adaugandu-se si intamplarile din viata de zi cu zi. In primul rand bucura-te ca existi, adu-ti aminte de lucrurile frumoase din viata ta, socializeaza cat mai mult, ocupa-ti timpul cu plimbari de tot felul , comunica cat mai mult etc . Daca mai ai nelamuriri scrie, o sa fim aici pt tine!

Draga Adriana, este foarte bine ca in primul rand constientizezi cauza, de regula asta se rezolva , efectele le previzionezi tu, ai un atuu important pt ca prietena ta o sa plece peste o perioada relativ lunga , timp in care te vei acomoda cu ideea iar momentul critic o sa fie amortizat, daca te consideri o pers sociabila n-o sa-ti fie asa greu , incearca sa-ti maresti grupul de prieteni si apropie-te de cineva care sa inlocuiasca pierderea, cauta preocupari care sa-ti distraga gandurile negre apoi prietena pleaca in alta tara, nu e o pierdere definitiva exista atatea cai de comunicare!

Adriana vb despre tine sumbru, de parca esti o specie umana iesita din comun, consoleaza-te cu ideea , n-o sa intrii in depresie iar daca vrei sa sti deja ai facut un pas important cautand comunicarea cu noi, iti vom fi alaturi pana vei depasi momentele astea neplacute!

Va multumesc mult!

PENTRU PETTY18:NU STIU DACA ESTI DIN BUCURESTI.. DAR SFATUL MEU E SA-L CAUTI PE SCRIITORUL DANION VASILE...ARE O INIMA CALDA PENTRU CEI DIN JUR ,IN SPECIAL PENTRU CEI TINERI...POATE AI AUZIT DE EL,A AVUT O VIATA TUMULTOASA,ARE O MARE EXPERIENTA DE A SALVA SUFLETELE..NU-TI FIE FRICA DE EL..INCEARCA SA-TI DESCARCI SUFLETUL IN FATA LUI..SIGUR TE VA AJUTA!!!!!!!!!SI ITI VA FII USOR IN VIATA!!!NU AI SA REGRETI!!!NU E UN ORDIN!!!E UN SFAT!!!DACA NU ESTI DIN BUCURESTI SI NU POTI SA IL CAUTI ATUNCI NU EZITA SA II SCRII PE BLOGUL LUI,CARE ESTE:DANION VASILE.SPER DIN SUFLET SA MA ASCUTLI DAR MAI SPER SI SA SCAPI DEFINITIV DE ACEASTE DEPRESIE!ASCULTA-MA SI ITI VA FII FOARTE BINE!TE ROG DIN SUFLET MAI SCIE DESPRE TINE,PE ACEASTA ADRESA!NUMAI BINE ITI DORESC!

Adriana orcine se simte singur atunci cand pierde pe cineva drag.asa m-am simtit si eu cand am ajuns la liceu si m-am trezit singura fara prietena mea cea mai buna ..Drumurile noastre s-au despartit, eu am luat-o pe un alt drum diferit de al ei.........DAR cu timpul am invatat sa ma consolez singura sa imi alin durerea si gandurile triste citind o carte buna stand cu orele in mijlocul naturii privind copii inocenti cum se joaca...am trecut eu si familia prin momente dificile dar am reusit sa-mi ascund suferinta de ceilalti.mi-e greu sa vorbesc despre momentele grele prin care am trecut dar incerc sa ma stapanesc si sa privesc la lucrurile care ma fac frericita. si voi puteti fii puternici!ganditiva la viitor la vise la scopul pe care il aveti in viata. Dumnezeu in cele mai grele momente mi-a aratat ca exista si m-a ajutat foarte mult.familia mea nu prea merge la biseriica dar eu am invatat sa cred ca numai cu ajutorul lui Dumnezeu pot reusi in viata. Sa nu va fie rusine sa-i cereti lui Dumnezeu sa va ajute el chiar va va ajuTE!pana la urma totul are un sfarsit chiar si suferinta. uneori ea este benefica pentru cei care considera ca tot ce zboara se mananca.viata sa va fie usoara alaturi de DUMBNEZE,FAMILIR SI PRIETENI