Am intrat intr-o depresie

Buna ziua.
Dupa ploaie vine soare.
Nu s-a sfarsit pamantul aici. Nu mai privi trcutul priveste viitorul. Iesi la plimbare, gaseste ceva placut in viata ta si daca doresti un ajutor apeleaza si la un specialist. Incearca sa depasesti momentul daca nu poti singura te asteptam la cabinet cu o programare.

Chiar asa,nu fii naiva!
Viata merge mai departe, el vagabondul isi gaseste o alta naiva, nu iti face probleme.
Tu poti gasi un alt vagabond ca sa imbini utilul cu placutul si sa nu tot plingi.
Acuma serios, nu plinge, el nu a fost al tau, un vagabond este un hoinar care de asta are nevoie( de a hoinari). Daca ar sti ca plingi poate s-ar intrista, dar mai mult cred ca l-ar stingheri. Asa cred. Lasa-l sa se simta bine, adica liber.
Pentru inceput fa o baie, imbraca-te comod si mergi sa faci o plimbare lunga, observa toate pe linga care treci de la oameni, frunze, cer, iarba, tonete, felul cum se coafeaza sau rimeleaza lumea, la frinturi de discutii, modelul tocurilor de la pantofi, etc... si imagineaza-ti ca esti mai aproape de cum simte al lumea.
Punct.

Acum observ ca si comentariu dinaintea mea propunea o plimbare. Asta pentru ca intr-adevar o plimbare reconforteza, aseaza gindurile.
Acasa uita-te in jurul tau daca nu ar fi ceva, ce ar fi nevoie sa fie facut, nu neglija pentru ca se aduna.
Ai putea incerca un pic de aerobic, prin efortul fizic se elibereaza endorfinele care dau o stare de bine.
Gindeste-te la el dar si la tine, la ce te-a atras la el, pentru a te cunoaste.
Si in fine ofera-ti bucuria unui cit de mic progres de a te gindi si la altceva ce face parte din viata ta.

buna,
in primul rand sunt normale sentimentele ce te incearca, este tristetea specifica unei femei indragostite care nu si are iubitul aproape.Depresia edte cu totl altceva,este o stare deja cu simptomatologie medicala .De la tristete la depresie este cale lunga. sfatul meu este sa plangi cat simti nevoia,sa te descarci,incearca sa intrii in comunitati de oameni,danseaza,picteaza ,fa ce ti place,nu incerca fortat sa uiti....oricum uitarea inervine doar in timp:) in alta ordine de idei genul acesta de barbat care traieste la limita,cu priviri patrunzatoare sunt dar himere,niciodata nu se vor stabili intr un loc , tara sau sa ramana cu o pers toata viata,ei sfideaza normele societatii,cauta intr un fel absolutul,puterea,adrenalina.sa nu ti para rau ,o viata cu un astfel de barbat e la extreme,te ar fi dus in Rai si in min urmator in Iad,vorba vine.
Uita te in oglinda,apreciaza- te, iubeste te, fii constienta ca totul se intampla cu un scop.eu zic ca daca s a intamplat asa meriti ceva mai bun.:)
Iti doresc multa pace sufleteasca
dr . Peter Otilia Erika