Adolescenta dureroasa :( va rog sa ma ajutati raspuns medic

Angy:
Bruxismul dispare de indata ce dispar si problemele sufletesti. Cunosc sute de persoane
care l-au avut si a disparut de la sine. Insa trebuie schimbat ceva; vorbeste cu un psihoterapeut. Cazul tau si al lui Claudiu sunt cazuri extreme. Cel mai bine este un echilibru intre datoriile si libertatile individule. Cand nu exista echilibru apar mereu probleme, mai devreme sau mai tarziu si pastrarea echilibrului depinde mult de parinti si de de iscusinta lor de a recunoaste slabiciunile si talentele
copilului si de actiona adecvat. Des parintii fac aceleasi greseli care le-au facut si parintii lor sau tind in extrema cealalta.

M-am gandit la cazul lui Claudiu,si am constientizat mai mult ca oricand ca exagerez.Sotul meu a fost foarte dur cu ea,de cand era mica.Eu am lasat-o sa facatot ce vrea,dar cand a inceput scoala,la 6 ani si 4 luni,am pus piciorul in prag.Am spus ca nu-i voi mai permite sa faca ce vrea cu mine,si voi tine cu tot dinadinsul sa invete.dupa mai mult de 7 ani de casatorie,am ajuns sa am convigerile sotului.Undeva am gresit amandoi.Primul pas va fi sa o incurajez mai mult,cu vorba buna.Sa fiu mai ingaduitoare macar eu,si sa- i arat mai multa dragoste........cu atat mai mult acum cand am speranta ca se poate vindeca..Claudiu eu cred ca am invatat ceva din problema ta.Sper ca ai invatat si tu ceva de la noi,si vei merge inaite cu mult curaj.

buna eu cred k ar treb sa vb cu parintii tai si sa le spui anumite lucruri ce pana akm tia fost teama sa le spui poate reusesc sa te inteleaga si sa devi un baiat pe care tu til doresti adik vesel sa ai colegi o prietena dar totodata si sa mai inveti cate ceva iti urez suces

este o vorba: ai grija ce iti doresti! ca ti se poate intampla. sunt multi adolescenti care ar vrea sa aiba capacitatile tale. incearca sa inbini utilul cu placutul si o sa te ajute. pregateste-te intens la materiile care iti plac, dar nu le ignora nici pe celalalte.fiecare suntem buni la ceva.. unu la matematica, altul la romana. priveste lucrurile cu mai mult optimism! esti un baiat inteligent si asta te ajuta. incearca sa iti cauti o prietena la nivelul tau. nu cred ca te-ar ajuta foarte mult sa te indragostesti de o tipa care n-are prea multe in cap. ideea este sa crezi despre tine ca esti bun la ceva si asta sa te incante.

Buna Claudiu, sunt de acord cu Ionutz, alege-ti pasiunea, alege un obiect in care te regasesti cel mai mult si dedica-te lui...pentru el mergi la olimpiade si cultiva-te in continuare, restul obiectelor raman la rangul de normal.
Majoritatea celor din anturajul tau iti cer si nu se indoiesc de ceea ce poti dar cred ca prea putin iti arata cu adevarat cat de bun esti,laude seci si de la sine intelese.Cred ca intelectul tau are nevoie de a fi putin adorat, nu luat ca atare ci chiar laudat si admirat din suflet,probabil ca asta te-ar incuraja.Fii tu cel care-si cunoaste pretul si investeste in pasiunea ta, oricare nu ar fi ea.Esti bolnavior pentru ca ti-a scazut imunitatea si ai slabit psihic de la atata stat si alergat prin incaperi, de la atatea ganduri si procese de constiinta.Sfatul meu este sa inveti sa te cunosti si sa-ti determini idealurile si totul o sa treaca de la sine.Parintii te indruma in viata dar tu vei fi cel care o vei trai.Stiu,..."Cum?!"...Totul incepe cu pasi mici, cu mici castiguri,cu mici indrazneli...incearca si nu te descuraja, pune piciorul in prag!
Nu-ti fie frica!...o sa te maturizezi, o sa inveti sa constientizezi mai mult ceea ce ti se intampla, nu vei mai fi atat de mecanic.Nu-ti fie frica de viitor, caci vei creste si te vei adapta, vei invata sa inlaturi ceea de ce nu ai nevoie si sa te axezi pe ceea ce este al tau.Nu te lua dupa concluzii facute la victimizare, fii rational...Pastreaza sufletul, fii bun si nu arogant, pastraza bunul simt...si sa fii atent la "boala stelara"! Cand te vei simti mai liber, gustul puterii intelectuale pe care o detii, va fi tare inaltator...dar sa nu fii lacom. Sa tii minte, ca ceea ce ai tu in capsorul tau, este pentru tine si pentru sufletul tau si nu pentru a-ti tese haine aurite si superficiale.In al doilea caz, vei ramane singur si la fel de dependent de parerile celorlalti.
De partenera,sa fii atent la cineva care sa te inteleaga, ca de altfel, la un moment de sensibilitate ,o vei lua pe o cale gresita sau vei suferi de frustrari.Dragostea adolescentina nu este ea cea mai frumoasa...uhuhuuuu...:)...cate inca vei mai descoperi in tine si in felul tau de a simti, cat vei mai creste inca !
Incearca sa le fii de ajutor fetelor din clasa,(numai sa nu te lasi manip**at ! :P...) sa fii in compania lor, sa te obisnuiesti si sa le cunosti.Nu e musai sa te indragostesti, fa-ti o amica sau mai multe .Nu te baza pe replici artificiale, inteligenta te va ajuta, fii natural ,asta e secretul! naturaletea este cea mai originala forma de a fi.
De-ai sti tu cat am depins si depind si eu de atitudinea celor care ma inconjoara.Si mi-este ciuda pe mine de mor! ca nu am pus piciorul in prag la timpul potrivit.Mi-am mancat sanatatea si personalitatea si am multe momente grele.
Cand eram mica, de pe la 7 ani, am inceput lectiile la pian.Ma rupeam cu greu de la joaca si de la toata independenta copileriei...+, tatal meu, fiind o fire mai colerica si artagoasa, pur si simplu ma darama cu strigate si isterii, brutalitati, la fiecare nota gresita.Ma blocam.Pur si simplu ma blocam de la toata tensiunea creata si nu mai puteam gandi.Greseam si mai mult ca rezultat si ma simteam frustrata pentru ca dezamagec mai mult si mai mult.Intentia lui de a ma "cali" imi facea mult mai mult rau(la fel facea si cu scoala).Am renuntat dupa trei ani la pian si nici nu am reusit sa fiu buna in acest domeniu.De frica, pe mai departe, am inceput sa renunt la foarte multe lucruri,mi-am pierdut increderea in mine.Prea putin i-a multumit pe parinti, prea putin au investit si prea multe au asteptat. Copii au nevoie de echilibru, de stabilitate, de afectiune, de un mediu sanatos.Acum ii inteleg insa si pe parintii mei, si pe alti parinti, si ei oameni...si fiecare cu durerile, problemele,amintirile, idealurile si frustraile lui... dar totusi, sunt maturii si copiii.
Vorbeste cu parintii tai, Claudiu.Dupa cum a spus si Eva :), ei te iubesc indiferent de orice si-ti vor binele.Fii explicit si rational(nu emotional), fa-te inteles.
Tin pumnii sa fie totul bine.

Ah, imi cer scuze ,ai vorbit cu parintii si te-au inteles...si ti-am spus lucruri pe care le-ai inteles si singur.[Superficiala ce sunt :) ...].
Determina-ti pasiunea si fii dedicat ei. Tine un jurnal in care sa scrii gandurile, preferintele, sa-ti explici lucrurile, sa incerci sa-ti explici de ce reactionezi intr-un anumit fel si sa abandonezi fraza "nu stiu de ce si nu stiu ce se intampla cu mine", invata sa te cunosti si sa fii stapanul propriilor ganduri si dorinte.Totul incepe cu pasi mici...Si, trebuie odata sa inceapa.Si inca un secret, nu te mai victimiza, accepta realitatea si fa concluziile potrivite, fii rational si invata sa te cunosti.
Probabil ca si un psiholog bun te va ajuta sa iesi din ceata si te va ghida in a-ti castiga increderea in sine...m?

tin pumnii :)

Buna, Claudiu!
Sincer imi pare rau ca la o varsta atat de frumoasa, TU nu esti fericit. Eu nu vreau sa-ti dau prea multe sfaturi, doar unul mic: intra pe www.divin.ro , si comanda-ti cartea "CERE SI TI SE VA DA". Nu costa mult, dar daca o studiezi cu atentie si aplici ceea ce te invata cartea, te asigur ca iti vei schimba viata. Iti doresc numai bine, ganduri senine si sa te bucuri de viata si tineretea ta.
Succes!

Buna Claudiu. Am citit povestea ta si sa stii ca ma impresionat foarte tare. Din cele spuse de tine, am inteles ca esti un baiat foarte inteligent si timid. Sfatul meu pentru tine este sa te incurajezi pe tine insuti si sa te gandesti ce vrei exact de la viata. Chiar daca ai vorbit cu parintii si ei nu vor sa te asculte sau sa te inteleaga si iti zic numai sa inveti mereu, tu nu ceda. Incearca sa-ti impui intr-un fel sau altul barbatie in tine, ca vrei sa faci numai ce crezi ca este bine pentru tine si nu pentru altii. Cat despre distractie, iti dau sfatul sa o faci cu masura. Incearca sa cunosti o fata de treaba, serioasa si inteligenta, altfel spus, asa cum iti place tie. Nu te adanci prea mult in companii cu amicii, pentru ca in ziua de azi, nimeni nu iti vrea bine si toti profita de tine. Cunoaste o fata buna, si alaturi de ea incepe sa-ti construiesti o noua viata. Ia totul de la zero. Nu fi timid, pentru ca astazi, cei care sunt timizi sunt calcati in picioare. Curaj Claudiu, si fii barbat. Daca ai nevoie de sfaturi, nu ezita sa-mi ceri sfatul, pentru ca de fiecare data ti-l voi da. Intotdeauna mi-a placut sa ajut oamenii care merita si au omenie in ei, si sa-i vad ca sunt fericiti. Mult curaj sa ai Claudiu, si nu uita ca trebuie sa-ti impui barbatie in tine si mult mult mult curaj.
Cu mult drag,
Ana

Claudiu, am 42 de ani si am fost profa de mate, dar nu modelul "nird", sunt o tipa "de viata". Bazandu-ma pe experienta mea iti recomand asa:
- nu mai pierde vremea cu despicatul firului in patru (e specific oamenilor cu carte, ce-i drept); ia viata asa cum e si bucura-te moment de moment. Fii sigur ca pentru toti e cu suisuri si coborasuri...
- nu pierde vremea facand rezumatul vietii trecute si nici facand scenarii cu ce va urma, este complet inutil si aducator de depresie - este o masturbare mentala, daca vrei (nu e rusinoasa, dar e paguboasa)
- lasa-l naibii de calculator si iesi in parc, nici nu stii cat de bine face miscarea in aer liber - bucura-te de oameni, de animale, de copaci, de orice vezi pe-acolo, poate fi fascinant!
Cu drag, Teodora

fratilor, faceti-o cu masura. masura este media tuturor lucrurilor si a faptelor de natura umana. omul rationeaza si stie ca faptele lui ce consecinte au. eu, am 41 de ani, si un fost mare timid in perioada de adolescenta, atunci cand rula filmul "sunt timid dar ma tratez" cu un mare actor francez.am scapat de aceasta timiditate pe la 20 de ani, cu eforturi.... dar devenind in schimb un mare obraznic, ironic si rece.am vazut ca nu e bine si am incercat sa echilibrez aceste sentimente sa mi le controlez.nu am gresit ca nu m-am imbatat atunci caci ma imbat acum cat vreau. am o sotie si 2 copii frumosi. cu parintii traiesti cum poti si cat poti. lupta frate cu tine prima data si dupa aceea cu ceilalti. DUMNEZEU e mare si bun.TU alegi. bafta.

Draga Claudiu,
Sa fii sigur ca parintii sunt cei care ,te iubesc cel mai mult si mai mult ,chiar daca ai face si p***ai!Pe moment te vor certa dar asta nu inseamna ca nu te iubesc.
Nu fi disperat,ai viata inainte!La facultate este si mai frumos,te poti duce in fiecare vacanta undeva cu bilet de tabara,daca ai rezultate bune ,asa am sfatuit-o pe fiica-mea si a fost bine.Si eu am fost studenta si stiam.
Separat sa mergeti la psiholog:si parintii si tu.Sunt sigura ca situatia se va imbunatati din partyea ambelor parti!
Doamne ajuta!
Vero

cred ca ar trebui sa tratezi lucrurile mai cu indiferenta si sa nu mai pui atat suflet in tot ce faci. in viata inveti din greseli si nimeni nu se naste invatat asa ca ar trebui sa incerci sa faci ce iti dicteaza constiinta iar dc gresesti intro decizie o iei de la capat si incerci sa faci ce e mai bn. incearca sa fi mai rebel.

Dragul meu Claudiu,
Felicitari ca ai simtit nevoia sa vorbesti despre suferinta ta. Si asta dovedeste ca esti un copil superior celor de varsta ta. Fiind si eu un om timid pana la extrem, pot sa te asigur ca din cauza timiditatii nu ai incredere in tine. TU esti in primul rand foarte exigent cu tine. Din cauza ca tinzi spre perfectiune (acest lucru fiind in subconstientul tau), nu te multumesc reusitele normale, marunte, care dau si ele putina culoare vietii noastre. Cauti sa-ti multumesti parintii, profesorii, ca sa fii tu multumit de tine. Oare am dreptate? Este o scurta caracterizare pe care mi-am permis s-o fac, pentru ca pana la aceasta varsta, in anumite momente am trait si eu situatii similare. Dupa un chin nesfarsit, de ani si ani, pana la urma am ajuns si la psihiatru si nu usor, am ajuns la concluziile de mai sus. In plus, desi esti timid, esti foarte curajos. Ai putut sa spui ceea ce simti. Putini adolescenti pot face acest lucru.
Si pentru ca esti un copil deosebit, hai sa-ti spun povestea baiatului meu care peste putin timp va implini varsta ta, 17 ani, un copil cu o personalitate eccesiv de puternica. Totdeauna m-a dominat. Si in primele clase de scoala. Cu cat dorinta mea ca el sa invete bine era mai mare, cu atat el nu invata deloc. Acum este clasa a X-a si situatia este identica. Nu invata, iar eu nu pot renunta la gandul ca va fi un om implinit la un moment dat. Povestea noastra este diametral opusa. Am facut scoli si mastere ca sa-i demostrez ca se poate, sa-l determin prin puterea exemplului sa faca si el la fel. Altfel nu am stiut cum sa procedez. Vezi ca sunt si mame disperate? La fiecare varsta suntem vulnerabili. Depinde daca ne nastem cu un caracter puternic sau slab. Asta nu decidem noi. Iti mai spun ceva si apoi inchei deoarece nu vreau sa te plictisesc. Oamenii timizi sunt mai ambitiosi si, desi muncesc mai mult pentru a realiza ceva, sunt oricum deasupra celorlalti. Valorile se cern in timp.

Claudiu,
In povestea ta de adolescent ne regasim multi, fie ca avem 16 sau 40 de ani. Mereu incercam sa facem lucrurile astfel incat sa iasa bine, fie ca ne place sau nu. Asta tine si de educatie , si de bun simt, si de felul in care am fost daruiti de Dumnezeu sa vedem lucrurile. Este foarte important, insa, ca intotdeauna sa putem lua decizia buna pentru noi insine.Si despre distractie, fiecare intelege ce doreste din acest cuvant. Eu, de exemplu, nu cred ca a merge in baruri (a te imbata) si a-ti petrece noptile in cluburi este o distractie, mai degraba o indeletnicire a celor slabi, a celor care sunt dusi foarte usor de valul vietii, sau a celor care se orienteaza la ce fac cei mai multi...
Nu este o tragedie ca nu ai inca o prietena, ca esti timid, de multe ori timiditatea isi are farmecul ei , va veni momentul cand vei cunoaste o fata, vei sti ce este dragostea, nu trebuie sa fortam lucrurile, viata iti va deschide toate usile ei, dar totul la momentul potrivit - mai devreme sau mai tarziu.
Ar fi foarte bine daca ai incepe un sport din proprie initiativa, nu neaparat la recomandarea parintilor ( si nu neaparat de performanta), ci un sport care sa te atraga, de exeplu innotul, de ce nu - fotbalul, sau , pur si simplu, sa mergi pe munte, sa alergi, sa mergi cu bucicleta ; macar o ora pe zi sa "pierzi timpul" miscandu-te in aer liber, pe strada, in parc, oriunde. Astfel vei avea ocazia sa te poti bucura de tot ce ne-a daruit Dumnezeu prin natura care ne inconjoara si unde, in mod sigur, vei uita de problemele tale de sanatate, daca chiar sunt probleme.... Si , nu uita, ai niste calitati cu care nu sunt daruiti foarte multi oameni: inteligenta, buna educatie, etc. Esti tanar, este cea mai mare si mai de pret valoare de care poti sa te bucuri. Exista , in jurul tau, oricand si oriunde , persoane care au, intradevar, motive intemeiate sa isi planga de mila: tineri cu handicapuri grave, copii orfani, persoane cu probleme grave de sanatate. Tu esti altfel... Sa ai puterea sa te bucuri oricand de soare, de flori, de cerul senin, sau innorat, sau de ploaie , sau chiar si de noroiul cu care te stropeste o masina ... Sa ai puterea sa vezi ceea ce esti , sa iti doresti sa poti s-ajungi ceea ce vrei, sa pretuiesti toate acestea dar si sa vezi si ce nu au altii... Si sa te poti bucura cu-adevarat si de ceea ce oferi tu , din suflet, celor dragi tie ...
Dumnezeu sa iti luminze mintea, si inima, si calea , astfel ca , in curand, sa auzim ca ai putut alege din toate cuvintele scrise aici, ceea ce ti-a putut fi de folos. Sa auzim ca ai putut depasi gandurile triste, ca ai schimbat ceva in bine in viata ta, si asta , de unul singur, cu propria ta forta si vointa, nu neaparat cu ajutorul psihologilor . Sunt convinsa ca tu si o mica rugaciune din sufletul tau adusa sfantului Nicolae, ocrotitorul tinerilor, te va ajuta sa treci cu foarte bine peste toate.
Si inca ceva, parintii nu ni-i putem alege noi, ni-i da Dumnezeu. Si uneori , pot invata si parintii de la copii ...
Cu toate urarile de bine, o mama de baieti de 17 si 18 ani.

clau mie asta imi suna a depresie,

In acest forum fiind vorba in special despre un adolescent drag noua, atasez pentru cei interesati link-ul privind un nou instrument de diagnostic al anxietatii: MASC: Chestionarul multidimensional de anxietate pentru copii (http://www.testcentral.ro/engine.php?action=news0022.htm)
Informatii suplimentare pot fi obtinute online la www.testcentral.ro, ori contactand telefonic D&D Consultants, publisher-ul romanesc al instrumentului; Echipa TestCentral; OS Romania, Bucuresti;Tel / Fax: (+4) 021 230 45 99; E­­­-mail:[email protected]; Mobil: 0722 69 81 75

Claudiu, te sfatuiesc cu tot dinadinsul sa mergi la un psiholog!Prietena mea a avut strai depresive(si se simtea fara putere)mai mult de 15 ani de zile,pana cand un psiholog bun a descoperit lipsa ei de serotonina(un hormon pe care creierul tau trebuie sa-l produca).Se poate completa usor si te ajuta extrem de mult!Bafta!

si eu am fost asa... invatam foarte mult, eram stresata, nu mai aveam deloc timp sa fac lucrurile care imi plac mie. pana cand, la un moment dat mi-am spus: gata! NU MAI POT!
oricat parintii mei ar fi tras de mine nu mai vroiam sa fac ce nu imi place, vroiam sa ma distrez si eu ca ceilalti tineri de varsta mea.

recent m-am apucat de marijuana :))

Chiar daca imi veti sari in cap, raspunsul la iesirea dintr-o depresie precum cea a lui Claudiu sunt drogurile. Dar nu orice fel de droguri si nu facand din ele un mod de viata. Ci practicand explorari spirituale cu ajutorul drogurilor enteogene. Incearca Dextrometorfan (Tussin), Canabis, Alcool, Ciuperci Halucinogene, Iarba, Mescalina, Ketamina sau daca ai cum sa faci rost LSD sau DMT care pot schimba vieti. Critica adusa mie e irelevanta. Eu am fost la fel precum Claudiu si am depasit acele momente exhaustive si de ratacire spirituala consumand droguri enteogene. Acum reusesc sa am un balans perfect intre distractie si facultate.