Cancer mamar si osos

Va multumesc pentru ganduri si ptr ca v-ati facut timp ptr cateva randuri ptr mine...
Nu am vorbit cu nimeni despre asta 20 de ani..dar acum ma simt coplesita si am incercat macar pe net sa vorbesc despre asta in speranta ca ma va ajuta.

Inca o data mii de multumiri si sanatate!

Imi doresc sa fiu langa ea, fara sa plang, fara sa ma vada desfigurata de plans. Duminica am fost la ea si i-am facut baie, i-am facut pedichiura, i-am facut masaj atat cat a suportat... dar am plecat de acolo distrusa si ametita.. am plans de fata cu ea si asta ma omoara. Nu stiu cum sa fiu diplomata sau puternica sa ii insuflu curaj.. fara nenorocirea asta de plans... Pai ce simte ea cand ma vede plangand?

Va multumesc din suflet ca v-ati rupt din timpul dvs ptr mine... apreciez si conteaza enorm!

Am plans si eu pentru sora d-voastra si pentru d-voastra,nici pietrele n-ar ramane uscate intr-o situatie asemanatoare,ma rog pentru voi.Incercati sa nu va mai torturati pentru reactia ce o aveti,e normala.Cand mergeti la ea,incercati sa va amintitisi de momente placute din trecut,sa radeti,cand puteti.Oricum,dati frau liber plansului,e o forma de aparare,nu va puteti permite sa deveniti depresa,sorei nu iar place sigur.Vreau sa va transmit speranta,va spun in doua cuvinte povestea mea:tatal meu a murit pentru un cancer la creier,cand eu aveam 24 de ani,eu m-am imbolnavit de cancer la 28 de ani,dupa nici 6 luni de la diagnosticarea tumoarei mama mea s-a sinucis,la 34 de ani am divortat dupa 14 ani de casatorie,acum insa vine partea frumosa,am cunoscut un om minunat,care are grija de mine,iar uniunea noastra a fost binecuvantata cu un baietel de 2 luni,cu toate ca medicii spuneau ca nu pot avea copii.Eu spun ca in viata nimic e intamplator,ca daca ne e dat sa traim si o jumatate de ora trebuie sa ne bucuram de ea,iar moartea nu e un sfarsit,ci un inceput.Le mai spun ca in momentele negre ale bolii,nici nu ma gandeam la mine,mereu ma ingrijoram pentru cei dragi,nu voiam sa-i fac sa sufere.Astazi sunt ferm convinsa ca experienta de viata vine din necaz,din boala,din nefericire,nu din bucurii.Am invatat sa ma rog si sa-mi amintesc de D-zeu si cand stau bine si sa-i multumesc pentru tot ce a proiectat pentru mine.Multa sanatate doamna,d-voastra si sorei,D-zeu sa va aiba in paza si graija lui,sa fiti binecuvantate.

Cand simtiti nevoia sa vorbiti,nu ezitati sa contactati orice persoana,comunicarea e importanta,daca mergeti la psihiatru nu faceti altceva.Vorbind cu un strain deseori ne deschidem total pentru ca nu avem frica ca vom fi judecati.Mergeti pe calea asta...va imbratises

Asta stiu si eu sa va zic....
pentru cateva tipuri de cancer este foarte util un tratament naturist, facut in timpul sau in afara chimioterapiei sau radioterapiei. Nu stiu exact ce face el, dar cred ca e util.
Medicamentul se numeste GRAVIOLA. Nu stiu daca se gaseste la noi in tara, dar un var de-al meu a fost in Anglia si in timpul chimioterapiei i-au dat si graviola, dar si dupa ce a terminat operatia la colon.
Mai cititi si voi despre medicamentul asta, eu am gasit numai informatii in limba engleza....

Acum 8 saptamani sora mea a murit ...

offffffffff ..ce pacat nu s-a putut face nimic pentru ea ?Domnul sa odihneasca sufletul ei in pace :(..imi pare rau ,ca am si eu o amica care are cam acelasi lucru la sn cancer mamar stadiul 3 limfocitar ...si nu stiu cum a evolua ...

A trecut un an ... pe 21 martie. Parca a fost ieri, timpul nu vindeca ci adanceste durerea. Inca nu am acceptat si nu ma voi impaca cu ideea... nu am mai fost la ea acasa, nu am fost nici macar la cimitir ... nu-mi permit psiholog, nu am cu cine vorbi. Aici e locul meu secret unde ma pot deschide sincer. Nu am iubit pe nimeni ca pe ea, ma simt vinovata, atat de vinovata ca nu am fost puternica sa ma implic cumva mai mult, sa gasesc solutii ...
Sper sa pot ajunge candva la psiholog sa ma pot gandi la ea impacata, sa-mi aduc aminte de vremurile bune cand radeam in hohote, cand ma servea cu cafea in singura cescuta de portelan pe care o avea.
Nu am cunoscut pe nimeni mai puternic, mai bun , mai iubitor si mai tolerant.
Ma numesc Iulia si ea ma alinta de mica Cocutza.
Multumesc tutror celor care imi dau din timpul lor si din gandurile lor.

Draga Iulia,si eu sunt Cocutza pentru sora mea mai mare si eu am avut aceeasi problema ca si sora ta.In tine vad tot zbuciumul surorii mele.Si ei ii este teama pentru mine,se agita ca nu e langa mine sa ma ajute cu baietelul meu.Eu sunt multumita doar gandindu-ma la ea,ii sunt recunoscatoare ca ma iubeste neconditionat,sunt onorata ca e sora mea.Ma gandesc deseori ca pot muri tanara,mi-ar place ca de acolo de unde am sa plec sa-i vad pe toti ai mei linistiti,impacati cu ei insisi si sa incerce sa mearga inainte,cu curaj si sa ajute alte persoane in suferinta.
Incearca sa faci voluntariat,du-te la un spital de copii sa le fii alaturi,sa-i mangii,o sa te simti utila si o sa-ti faca bine.Banii care ai vrea sa-i dai unui psihilog da-i de pomana, cumpara medicine si de mancare unui amarat,atat cat ai tu si roaga-i sa se inchine pentru sanatatea si linistea ta sufleteasca.
Viata nu e usoara pentru nimeni,trebuie sa reactionam dar si sa o acceptam,nu sunt fatalista,dar cand ajungem la final asta e.Macar eu,sora ta am trait cat de cat,am cunoscut binele,raul,frumosul si uratul.Ce spui insa de suferinta copiilor mici,nu sunt ei puritatea,tandretea,iubirea intruchipata?Durerea lor ma face sa mor.

iti multumesc ptr curajul tau, ptr gandurile tale si ma inclin in fata ta! sa fii binecuvantata!

te rog sa-mi dai un semn pe [email protected]
vreau sa stiu ce mai faci!