teste renale

Testul acidului lactic masoara nivelul lactatului in sange. Testul acidului lactic este indicat in caz de: - dificultati de respiratie; - respiratie rapida; - icter; - transpiratii excesive; - greata; - slabiciune musculara; - dureri abdominale; - coma. Testarea poate fi recomandata impreuna cu alte teste pentru evaluarea starii de sanatate. Nivelul normal al lactatului in sange indica faptul ca persoana nu are acidoza lactica si ca semnele si simptomele pe care le prezinta sunt cauzate de alte afectiuni. Testul masoara cantitatea de lactat in sange sau in lichidul cefalorahidian. Niveluri crescute ale acidului lactic plasmatic (nivelul in sange), respectiv hiperlactemia este insotita de acidoza lactica. Acidoza lactica poate perturba echilibrul pH-ului sangvin si determina urmatoarele simptome - slabiciune musculara, respiratie rapida, stare de rau, transpiratie si coma. In general, cresterea acidului lactic in sange indica o severitate mai mare a afectiunii. Prezenta... [continuare]

Anumite proteine matriceale functioneaza ca indicatori pentru anumite tumori, de aceea o concentratie ridicata de NMP, in unele cazuri, este corelata cu ocurenta cancerului sau cu recurenta acestuia. Proteina matriceala nucleara 22 poate fi depistata in cantitati mai mari in urina pacientului din cauza unor tipuri de cancer, incluzand cancerul de vezica urinara. Testul este utilizat pentru diagnosticarea cancerului de vezica urinara si pentru monitorizarea pacientilor care au suferit de aceasta boala. De asemenea, testele specifice NMP pentru celule tumorigene renale pot creste utilitatea testului pentru RCC (cancerul renal). [continuare]

Corpul unei persoane creeaza amoniac atunci cand are loc distrugerea proteinelor din alimente. Amoniacul contine azot, care se amesteca cu alte elemente din organism, inclusiv carbonul, hidrogenul si oxigenul, pentru a forma uree. Ureea este un produs rezidual, care se excreta prin urina. In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85%-88% din corpii azotati ai urinei: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total. Ureea este o substanta cu greutate moleculara mica, care este filtrata de glomeruli si excretata in urina. Aceasta reprezinta produsul final major al metabolismului proteic la om si la alte mamifere. Aproximativ 50% din excretia solutiei urinare si 90%-95% din excretia totala de azot este compusa din uree in conditii normale. Factorii care tind sa creasca excretia ureei includ cresterea ratei de filtrare glomerulara, cresterea consumului de proteine dietetice, conditiile catabolice ale proteinelor si starile... [continuare]

Ureea este produsul final de defalcare a aminoacizilor gasiti in proteine. Azotul sub forma de amoniac este produs in ficat atunci cand proteina este defalcata. Azotul se combina cu alte substante chimice din ficat pentru a forma ureea, un produs rezidual. Ureea este eliberata in sange si transportata catre rinichi, unde este filtrata din sange si excretata in urina. Rinichii sanatosi elimina mai mult de 90% din ureea produsa de organism, astfel incat nivelurile sanguine pot sa arate cat de bine functioneaza rinichii. Majoritatea bolilor care afecteaza rinichii sau ficatul pot afecta si modifica cantitatea de uree prezenta in sange. Aceasta afectiune se numeste uremie sau sindrom uremic si se produce din cauza unor probleme de sanatate precum: diabetul zaharat, hipertensiunea arteriala sau din cauza alterarii functiei renale. De regula, testarea este indicata in cazurile in care se suspicioneaza prezenta unei afectiuni renale. Principalele simptome si semne ale disfunctiei... [continuare]

Proteinuria este o afectiune caracterizata prin prezenta proteinelor in urina. Acesta este de obicei asociata cu un anumit tip de boala sau anormalitate, dar poate fi intalnita ocazional si la persoanele sanatoase. Plasma, portiunea lichida din sange, contine multe proteine diferite. Una dintre multiplele functii ale rinichilor este aceea de a conserva proteina din plasma, astfel incat sa nu fie eliminata impreuna cu deseurile atunci cand se produce urina. Exista doua mecanisme care, in mod normal, impiedica excretia proteinelor in urina: - glomerii asigura o bariera care mentine cele mai mari proteine plasmatice in interiorul vaselor de sange; - proteinele mici care trec sunt aproape in intregime reabsorbite de tubulii renali. In timp ce o cantitate mica este normala, o cantitate crescuta de proteine in urina poate indica boala renala. Proteinuria apare cel mai frecvent atunci cand glomerulul sau tubulii din rinichi sunt afectati. Inflamatia si/sau cicatrizarea glomerulilor... [continuare]

Calciul reprezinta unul dintre cele mai importante minerale din organism. Aproximativ 1-1,3 kg de calciu se intalneste in corpul uman, 99% dintre acesta sub forma de hidroxipatita in tesutul osos, 1% fiind intalnit in lichidul extracelular. Calciul seric se gaseste in 3 forme: aproximativ 15 % este legat de anionii organici si anorganici, 40% este legat de albumina, iar restul de 45% se gaseste sub forma ionica. Exista doua teste care masoara nivelul de calciu seric: testul utilizat pentru determinarea calciului total, ce masoara atat calciul liber, cat si forma neionizata si testul pentru determinarea calciului ionic, ce masoara doar forma libera. Calciul este eliminat zilnic, fiind filtrat de catre rinichi. Masurarea nivelului de calciu in urina este utila pentru determinarea excretiei de calciu. Concentratia calciului seric este strict reglata de parathormon (PHT) si de 1,25-dihidroxivitamina D3. [continuare]

Analiza se recomanda pentru a verifica starea de sanatate si a identifica eventuale anomalii. Prezenta urinei prea concentrate poate insemna ca rinichii nu functioneaza corect sau poate fi cauzata de lipsa consumului de apa. Testul masoara capacitatea rinichilor de a conserva sau de a elimina apa. Acesta reprezinta parametrul de analiza al urinei utilizat in mod obisnuit in evaluarea functiei renale si poate ajuta la diagnosticarea bolilor renale. Rolul rinichilor este de a filtra sangele si de a mentine echilibrul normal al electrolitilor. Testarea gravitatii specifice a urinei este o modalitate rapida de a afla daca rinichii functioneaza corect. [continuare]

Prolactina este un hormon produs de glanda pituitara, al carui rol principal este de a ajuta la initierea si mentinerea productiei de lapte matern la femeile insarcinate si la cele care alapteaza. Nivelul de prolactina este de obicei crescut in timpul sarcinii si imediat dupa nastere. Mai mult, in timpul sarcinii, hormonii prolactina, estrogenul si progesteronul stimuleaza dezvoltarea laptelui matern. Dupa nastere, prolactina ajuta la initierea si mentinerea alimentatiei cu lapte matern. Prolactina este importanta pentru sanatatea reproductiva masculina, dar si pentru cea feminina. Prolactina este un hormon polipeptidic sintetizat si secretat de celulele lactofore din hipofiza anterioara. Secretia prolactinei este mentinuta la niveluri scazute de dopamina hipotalamica. Ca si ceilalti hormoni hipofizari, prolactina este secretata dupa ritmul circadian, cu valorile maxime obtinute in perioada somnului si valori minime, dimineata, intre 10-12. Niveluri scazute de... [continuare]

Principalele functii ale rinichiului sunt: - functia excretorie: ultrafiltrare glomerulara, reabsorbtie si secretie tubulara; - functia de reglare a compozitiei, echilibrului acido-bazic si volumului fluidelor corpului; - functia endocrina: de degradare a unor hormoni sau de secretie a altora. Functia excretorie se determina utilizand in principal doi parametri sangvini – ureea plasmatica si creatinina serica. Creatinina este produsul final al metabolismului creatinei si fosfocreatinei musculare, care sunt metabolizate spontan (non-enzimatic) in creatinina. Creatinina serica este utilizata pentru calcului ratei filtrarii glomerulare (RFG), in vederea evaluarii functiei renale. Rata de filtrare glomerulara este un parametru cu ajutorul careia se evolueaza functia rinichiului (RFG). Semnele si simptomele afectarii renale includ: - oboseala sau dificultati de adormire; - scaderea poftei de mancare; - picioare si maini umflate; - urina tulbure, inchisa la culoare sau cu ... [continuare]

Principalele functii ale rinichiului sunt: - functia excretorie: ultrafiltrare glomerulara, reabsorbtie si secretie tubulara; - functia de reglare a compozitiei, echilibrului acido-bazic si volumului fluidelor corpului; - functia endocrina: de degradare a unor hormoni sau de secretie a altora. Functia excretorie se determina utilizand in principal doi parametri sangvini – ureea plasmatica si creatinina serica. Creatinina este produsul final al metabolismului creatinei si fosfocreatinei musculare, care sunt metabolizate spontan (non-enzimatic) in creatinina. Creatinina serica este utilizata pentru calcului ratei filtrarii glomerulare (RFG), in vederea evaluarii functiei renale. Rata de filtrare glomerulara este un parametru cu ajutorul careia se evalueaza functia rinichiului (RFG). Explorarea functiei glomerulare se realizeaza prin doua metode: cleareance-ul creatininei si cleareance-ul ureei. Clearance-ul reprezinta cantitatea de plasma, exprimata in ml, epurata complet de... [continuare]

Glucoza este sursa primara de energie pentru celulele corpului si singura sursa de energie pentru creier si sistemul nervos. Este necesara o cantitate constanta de glucoza in sange. Atunci cand glucoza este in exces, aceasta ajunge in urina, determinand glicozuria. In timpul digestiei, fructele, legumele, painea si alte surse de carbohidrati sunt transformate in glucoza si alti nutrienti. Acestia sunt absorbiti de intestinul subtire si distribuiti in organism. Utilizarea glucozei pentru producerea de energie depinde de insulina, un hormon produs de pancreas. Insulina faciliteaza transportul glucozei in celulele corpului si o directioneaza catre ficat, pentru a stoca in celulele adipoase excesul de energie ca glicogen si/sau trigliceride. In mod normal, nivelul glucozei din sange creste usor dupa o masa, iar ca raspuns pancreasul elibereaza insulina. Cantitatea de insulina variaza in functie de volumul de alimente consumate, dar si de tipul acestora. Pe masura ce glucoza este... [continuare]

Magneziul este unul dintre principalii cationi cu localizare preponderent intracelulara. Cea mai mare cantitate de magneziu din organism este concentrata in oase si in muschi, iar aproape tot magneziul extrascheletar se afla in interiorul celulelor. 65% din magneziu se gaseste in plasma sub forma de ioni liberi, restul de 35% fiind legat de proteine. Magneziul este un cofactor important pentru diferite enzime implicate in metabolismul glucidelor, sinteza proteinelor si a acizilor nucleici. De asemenea, magneziul este un mineral vital pentru producerea de energie, pentru contractia musculara, asigura functia nervoasa si mentine oasele puternice. Magneziul este asimilat in organism prin alimentele consumate, este absorbit la nivel intestinal si eliminat in urina si materii fecale, astfel homeostazia lui este reglata de absorbtia intestinala si de excretia renala. Magneziul ajuta la fixarea calciului in oase si la activarea vitaminei D in rinichi. Consumul optim de magneziu este... [continuare]

Arginin vasopresina (AVP), cunoscuta si ca hormonul antidiuretic (ADH), regleaza debitul urinar zilnic si este depozitata in nucleii supraoptic si paraventricular ai hipotalamusului. Vasopresina este un element-cheie in reglarea balantei hidro-elecrolitice si joaca un rol major de concentrare si diluare a urinei. AVP actioneaza la nivelul tubilor colectori renali, determinand cresterea permeabilitatii pentru apa. In absenta ADH, reabsorbtia apei este influentata, cauzand astfel poliurie si polidipsie (diabet insipid). Diabetul insipid se caracterizeaza prin productia excesiva a urinei diluate. Principalele cauze ale diabetului insipid sunt: deficit de AVP (diabet insipid hipotalamic), rezistenta renala la vasopresina (diabet insipid nefrogenic) sau excesul de aport hidric (diabet insipid dispogen). Deficit de AVH se intalneste si la persoanele in varsta, determinand retentie hidrica si hiponatremie. [continuare]

Fosforul este un element mineral, asimilat prin alimentatie in corpul uman, sub forma de fosfat. In industria alimentara, fosfatul este folosit ca antioxidant, conservant si agent de crestere sub forma de aditiv alimentar. Acesta este prezent in majoritatea alimentelor, insa un continut mai mare il au produsele de tip fast-food, dulciurile si sucurile carbogazoase. Fosforul asigura rezistenta oaselor si a dintilor, el aflandu-se in organism sub forma de fosfat de calciu, in jur de 85%. Restul se afla in stratul celular si in sange, facand parte din structura ADN-ului si contribuind la stabilizarea pH-ului in sange. Rinichii sunt cei care controleaza nivelul de fosfor din organism. Surplusul de fosfat este filtrat de rinichi, acesta fiind excretat la nivel renal. In cazul unui deficit de fosfor, glandele paratiroide secreta un hormon care elibereaza calciul din oase, concomitent cu fosforul. Excesul de fosfor poate fi determinat de alimentatia bogata in fosfor (in special cea... [continuare]

Corpul are un raport acid-alcalin (sau acid-baza) numit pH, care reprezinta echilibrul dintre ionii incarcati pozitiv (aciditate) si ionii incarcati negativ (alcalinitate). Organismul lucreaza continuu pentru a mentine echilibrul pH-ului. PH-ul urinar este un test prin care se masoara aciditatea/alcalinitatea urinei. 7 este considerat nivelul de neutralitate al pH-ului. Cu cat pH-ul din urina este mai scazut, cu atat inseamna ca aciditatea este mai mare. Cand pH-ul este mai mare, inseamna ca alcalinitatea este crescuta. In mod obisnuit, pH-ul urinar al unei persoane variaza intre 4,5 si 8. Secretia de catre rinichi a urinei acide sau alcaline este unul dintre cele mai importante mecanisme pe care corpul le foloseste pentru a mentine pH-ul constant al organismului. Testarea urinei indica modul in care organismul elimina acizi si asimileaza mineralele (calciul, magneziul, potasiul, sodiul). Evaluarea pH-ului urinar poate fi utila in evaluarea dezechilibrelor acido-bazice. Urina... [continuare]

Volumul eritrocitar mediu (VEM) este volumul mediu ocupat de un eritrocit. VEM este crescut sau scazut in functie de dimensiunea medie a hematiilor. VEM este masurat in femtolitri (fl) sau micrometri cubici. Acest parametru depinde de osmolaritatea plasmatica si de numarul diviziunilor eritrocitare. Volumul eritrocitar mediu este un parametru utilizat in clasificarea anemiilor pe baza morfologiei celulelor rosii si poate sugera mecanismul fiziopatologic al afectarii eritrocitare. Impreuna cu ceilalti indici eritrocitari, acesta permite detectarea precoce a unor procese care cauzeaza anemie. Eritrocitele indeplinesc o varietate de functii, printre care: - transportul oxigenului si dioxidului de carbon; - transportul aminoacizilor si lipidelor absorbite in tesuturi; - transportul enzimelor; - reglarea echilibrului acido-bazic; - participarea activa la fibrinoliza si la activitatea hemostazei in general. Determinarea volumului eritrocitar mediu este esentiala. In cazul in... [continuare]

Fibrinogenul este o proteina, un factor de coagulare (factorul I), esential pentru formarea cheagurilor de sange. Fibrinogenul este produs de ficat si eliberat in circulatie impreuna cu cateva alte proteine ale factorului de coagulare. In mod normal, atunci cand un tesut corporal sau un perete al vaselor de sange este ranit, un proces numit hemostaza incepe sa ajute la oprirea sangerarii prin formarea unui cheag la locul accidentarii. Fragmente de celule mici numite trombocite adera si se agrega la nivelul locului si astfel incepe o cascada de coagulare, factorii coagularii fiind activati unul dupa altul. Pe masura ce cascada se apropie de finalizare, fibrinogenul solubil este transformat in fibre fibrinice insolubile. Aceste fibre se reticuleaza impreuna pentru a forma o plasa de fibrina care se stabilizeaza la locul prejudiciului. Fibrina adera la locul leziunii impreuna cu trombocitele pentru a forma un cheag de sange stabil. Aceasta bariera previne pierderea suplimentara... [continuare]

Lactatul dehidrogenaza (LDH) este o enzima necesara in timpul procesului de transformare a zaharului in energie pentru celulele corpului. LDH este prezent in multe tipuri de organe si tesuturi in tot corpul, incluzand ficatul, inima, pancreasul, rinichii, muschii scheletici, tesutul limfatic si celulele sanguine. In prezenta unei afectiuni, LDH poate fi eliberat in sange, determinand cresterea nivelului acestuia. Un test LDH masoara cantitatea de LDH din sange. Nivelurile ridicate de LDH din sange indica afectarea celulara acuta sau cronica, dar sunt necesare teste suplimentare pentru a descoperi cauza ei. Numai o cantitate mica de LDH este de obicei detectabila ser. LDH este eliberat atunci cand celulele sunt deteriorate sau distruse. In cazurile in care exista leziuni, inflamatii sau infectii intr-o anumita zona a corpului, cum ar fi creierul, inima sau plamanii, se va acumula lichid sau se vor schimba constituentii lichidului prezent. Nivelul LDH prezent in lichid poate... [continuare]

Testarea este recomandata pentru detectarea nivelului crescut de acid uric, acesta fiind semn al gutei, dar si pentru monitorizarea acidului uric in timpul chimioterapiei sau radioterapiei. O alta indicatie pentru efectuarea acidului uric este stabilirea cauzei pietrelor la rinichi si in evaluarea preeclampsiei. Daca se produce prea mult acid uric, acesta se poate acumula in organism si poate provoca cresterea nivelului seric al acidului uric. Excesul de acid uric poate provoca guta, afectiuni renale, inclusiv diabet zaharat. Unele medicamente pot influenta nivelul acidului uric. Evitarea alcoolului este esentiala deoarece incetineste eliminarea acidului uric. Stresul si efortul fizic intens determina cresterea acidului uric. [continuare]

Hemoglobina este proteina care contine fierul, intalnit in toate celulele rosii din sange (hematii), oferind acestora culoarea rosie caracteristica. Hemoglobina permite ca hematiile sa se lege de oxigenul din plamani si sa il transporte in tesuturi si organe. De asemenea, ajuta la transportul unei mici portiuni de dioxid de carbon, un produs al metabolismului celular, de la tesuturi si organe la plamani, unde este expirat. Testul hemoglobinei masoara cantitatea de hemoglobina din probele de sange ale unei persoane. Un nivel al hemoglobinei poate fi efectuat impreuna cu testul de hematocrit, pentru a evalua numarul eritrocitelor. Hematiile, care reprezinta aproximativ 40% (in intervalul 37-49%) din volumul sangelui, sunt produse in maduva osoasa si eliberate in sange atunci cand sunt mature sau aproape mature. Durata de viata tipica a unei hematii este de 120 de zile, iar maduva osoasa trebuie sa produca in mod constant noi eritrocite pentru a le inlocui pe cele care... [continuare]

In sange, in afara de hematii, leucocite si trombocite, se mai gasesc o serie de substante, dintre care cele mai importante sunt proteinele. Acestea se impart in doua categorii: albumine si globuline. Albuminele reprezinta aproximativ 60% din proteina totala. Restul de 40% din proteine ​​din plasma sunt globuline. Albuminele sunt in mare parte sintetizate in ficat si transporta substante precum hormoni, grasimi, vitamine. Globulinele sunt sintetizate si ele in mare parte in ficat, dar si in organele sistemului imun. Exista mai multe tipuri de globuline: alfa 1 si alfa 2 globuline, beta globuline si gama globuline. Gamaglobulinele cuprind diferitele tipuri de anticorpi, substante cu rol esential in apararea organismului. Proteinele sunt componente importante ale muschilor, enzimelor, hormonilor, anticorpilor, factorilor de coagulare, moleculelor transportoare. Acestea au un rol esential in mentinerea presiunii osmotice. Proteinele din sange: - mentin presiunea coloidala a... [continuare]

Fosfataza alcalina (ALP) este o enzima care se afla in sange si care ajuta la descompunerea proteinelor din organism. Aceasta exista in diferite forme, in functie de locul din care provine, ficatul fiind una dintre principalele surse de ALP, dar alte surse sunt si oasele, intestinele, pancreasul si rinichii. La femeile gravide, ALP se produce in placenta. Un test ALP poate fi efectuat pentru a determina cat de bine functioneaza ficatul si vezica biliara sau pentru a identifica afectiunile osoase. Nivelurile serice modificate ale fosfatazei alcaline indica cel mai adesea o afectiune hepatica, sau afectarea vezicii biliare sau afectiuni osoase. Cu toate acestea, ele pot indica, de asemenea, malnutritie, tumori maligne renale, afectiuni intestinale, pancreatice sau o infectie grava. Verificarea nivelurilor de ALP din sange reprezinta o parte de rutina a testelor functiei hepatice si a vezicii biliare. Medicul recomanda acest test daca pacientul prezinta simptome de afectare... [continuare]

Calciul reprezinta unul dintre cele mai importante minerale din organism. Aproximativ 1-1,3 kg de calciu se intalneste in corpul uman, 99% dintre acesta sub forma de hidroxiapatita in tesutul osos, 1% fiind intalnit in lichidul extracelular. Calciul seric se gaseste in 3 forme: aproximativ 15 % este legat de anionii organici si anorganici, 40% este legat de albumina, iar restul de 45% se gaseste sub forma ionica. Exista doua teste care masoara nivelul de calciu seric: testul utilizat pentru determinarea calciului total, ce masoara atat calciul liber, cat si forma neionizata si testul pentru determinarea calciului ionic, ce masoara doar forma libera. Calciul este eliminat zilnic, fiind filtrat de catre rinichi. Masurarea nivelului de calciu in urina este utila pentru determinarea excretiei de calciu. Concentratia calciului seric este strict reglata de parathormon (PTH) si de 25-dihidroxivitamina D3. Masurarea nivelului de calciu total nu este intotdeauna suficienta, intrucat... [continuare]

Eritrocitele sunt celule care circula in sange si transporta oxigen in organism. Acestea sunt produse de maduva osoasa si apoi sunt eliberate in fluxul sanguin in timp ce se maturizeaza. Celulele rosii din sange au o durata de viata de aproximativ 120 de zile si sunt inlocuite continuu pe masura ce imbatranesc si se degradeaza. Daca celulele rosii sunt distruse mai repede decat pot fi inlocuite, atunci persoana devine anemica, insa daca se produc prea multe, persoana poate dezvolta policitemie. Analiza este recomandata in cazul prezentei anemiei sau policitemiei, pentru a evalua numarul de celule rosii din sange. Testul poate fi facut si persoanelor care au fost diagnosticate cu afectiuni renale, anemie cronica, tulburari de sange. Modificarile numarului de celule rosii reflecta modificari ale nivelului hematocritului si hemoglobinei. Cand valorile numarului de celule rosii, hematocrit si hemoglobina scad sub intervalul de referinta, se considera ca persoana este... [continuare]

Anticoagulantul lupic este o proteina ce creste riscul de formare a trombilor (cheagurilor de sange) in vene si artere. Trombii pot bloca circulatia sangelui in orice parte a corpului, cauzand accident vascular cerebral (AVC), infarct miocardic, embolii pulmonare, tromboza venoasa profunda. Pana in prezent nu s-a descoperit cauza lupusului, insa se presupune ca implica o componenta mostenita si factori de mediu. Testarea se recomanda in evaluarea timpului de tromboplastina partiala activa prelungita, ca parte a evaluarii sindromului antifosfolipidic. Analiza nu reprezinta criteriu de diagnostic pentru lupus. Semne si simptome: - dureri articulare; - eruptie cutanata; - febra; - oboseala; - dureri musculare; - caderea parului; - boli renale; - cefalee; - depresie. Simptomele pot varia de la un pacient la altul. [continuare]

Trigliceridele sunt un tip de lipide din sange. Caloriile din alimentele ingerate de care organismul nu are nevoie sunt transformate in trigliceride si depozitate in tesut adipos. Ulterior, hormonii elibereaza trigliceridele pentru a asigura energia necesara intre mese. Persoanele care consuma in general mai multe calorii decat ard, in special calorii “usoare”, precum carbohidratii si grasimile pot prezenta un nivel crescut al trigliceridelor. Concentratiile mari pot creste riscul aparitiei boalii coronariene, in special in cazul femeilor. Nivelul trigliceridelor poate fi crescut si in cazul altor afectiuni, precum diabetul zaharat, prediabetul sau hipertensiunea arteriala. Factorii care cauzeaza cresterea nivelului de trigliceride: - obezitatea; - sedentarismul; - fumatul; - consumul excesiv de alcool; - dieta bogata in carbohidrati; - anumite boli (diabetul si afectiunile renale) si medicamente; - o serie de anomalii genetice. In general, trigliceridele provin din... [continuare]

Plamanii sunt organe pereche, ce se afla in cutia toracica, ce asigura schimbul de gaze cu sistemul circulator. Pleura reprezinta o membrana, ce acopera plamanii (pleura viscerala) si peretii cavitatii toracice (pleura parietala). Aceste doua foite sunt separate prindtr-un spatiu numit cavitatea pleurala, ce contine lichid pleural. In mod normal, la nivelul cavitatii pleurale exista doar o cantitate foarte mica de lichid, ce faciliteaza miscarile de alunecare ale plamanilor in timpul respiratiei. Acumularea excesiva a lichidului pleural este denumita revarsat pleural. Pentru a determina originea revarsatelor pleurale, se utilizeaza diferentierea clasica intre transudat si exudat. Revarsatele pleurale de tip transudat poate avea diverse cauze, precum: - cardiace: insuficienta cardiaca congestiva; obstructie de vena cava superioara sau a unui trunchi brahiocefalic, pericardita constrictiva; - renale: dializa peritoneala; sindrom nefrotic, obstructia cailor urinare sau postpunctie... [continuare]

Diureza reprezinta cantitatea de urina eliminata pe parcursul a 24 de ore. Acest volum variaza in functie de aportul de lichide, dar si de pierderea acestora pe parcursul zilei. Majoritatea adultilor cu un aport normal de lichid de aproximativ 2 litri pe zi urineaza de unu pana la sase ori pe zi, cu un volum care se incadreaza intre 800 si 2.000 de mililitri. In mod obisnuit, la un adult mictiunile au prevalenta diurna si se realizeaza fara dificultate. Diureza variaza in raport cu aportul de lichide, capacitatea excretorie a rinichiului, transpiratia, pierderile intestinale, climatul, anotimpul, echilibrul neuroendocrin. Efectuarea testului este recomandata atunci cand, in urma testelor de sange, de urina sau imagistice, apare suspiciunea de afectare a functiei renale. Volumul de urina este in mod normal masurat ca parte a unui test care monitorizeaza cantitatea de substante care trec prin urina intr-o zi. Aceste substante sunt: - creatinina; - sodiu; - potasiu; - azot; -... [continuare]

Analiza aldosteron masoara cantitatea de ALD din sange. Aldosteronul este un hormon produs de glandele suprarenale. Acestea se afla in partea superioara a rinichilor si sunt responsabile de producerea catorva hormoni importanti. Testarea este recomandata pentru a diagnostica tulburarile de fluide si electroliti. Acestea pot fi cauzate de afectiuni ale inimii, insuficienta renala, diabet, supraproductie de aldosteron. Aldosteronul influenteaza tensiunea arteriala, regland sodiul si potasiul din sange. [continuare]