antigen hbs

Hepatita b cu aghbe negativ

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Hepatita

Buna ziua, De curand am aflat ca am virusul hepatitei B in urma unor analize: Ag HBs calitativ - pozitiv Ag HBs reactivitate - 528.4 Ag HBe - negativ Viremie - 6010 UI/ml TGP si TGO in limite normale (astept rezultatul de la fibrotest) Trebuie sa urmez un tratament? Pot transmite boala sau sunt un purtator sanatos? Astept cu interes raspunsul dvs. Multumesc [continuare]

Analize

Intrebari de la utilizatori

Comunitate > Investigatii

sotul meu sufera de limfangita si acum la ultimele analize de sange antigenul carcinoembrionic kit2 e de 102.poate cineva sa-mi spuna ce inseamna asta pt boala lui?va multumesc! [continuare]

Imunoglobulina M (IgM) este una dintre mai multe forme de anticorpi care sunt produse de vertebrate. IgM este cel mai mare anticorp si este primul anticorp care apare in raspunsul la expunerea initiala la un antigen. Testarea anticorpilor IgM specifici este utila in evaluarea stadiului infectiei (infectie acuta: sunt prezenti anticorpii IgM; infectie cronica: predomina anticorpii IgG) si a probabilitatii infectiei congenitale (un nou-nascut cu anticorpi IgM este infectat; un nou-nascut cu anticorpi IgG a dobandit pasiv, transplacentar, anticorpi materni). Imunoglobulinele M sunt prima linie de aparare a organismului impotriva infectiilor. Cand corpul unei persoane simte un agent extern, nivelul IgM va creste pentru o perioada scurta de timp. Acesta va incepe apoi sa scada, pe masura ce nivelul IgG va creste si va creste pentru a va proteja pe termen lung. Anticorpii IgM nu traverseaza placenta. Din aceste motive, demonstrarea anticorpilor specifici IgM este utila pentru a evalua... [continuare]

Sifilisul este o infectie contagioasa sistemica, produsa de Treponema pallidum. Sifilisul este o boala cu transmitere sexuala (vaginala, orala, anala) si transplacentara (de la mama la fat) si se caracterizeaza printr-o succesiune de perioade simptomatice scurte, despartite de perioade lungi de latenta. Sifilisul prezinta patru stadii succesive, fiecare stadiu avand simptome diferite: Sifilisul primar este caracterizat prin aparitia unuia sau a mai multor sancre la aproximativ trei saptamani de la expunere (ulceratii), fiind de obicei nedureroase. Acestea sunt de obicei localizate la nivel genital, de aceea pot fi uneori dificil de vizualizat. Sancrul este prezent timp de 28-42 zile, dupa care se vindeca fara tratament, lasand o usoara cicatrice. Sifilisul secundar se instaleaza la aproximativ 1-5 saptamani dupa cicatrizarea sancrului si se caracterizeaza prin simptome precum eruptii generalizate, ce pot aparea pe intreg corpul, de culoare rosu-maronie, avand un diametru mai... [continuare]

Hepatita D este considerata cea mai severa dintre hepatitele umane. Virusul hepatitei D este o particula ARN virala incompleta, ce nu se poate replica complet in lipsa AgHBs, proteina de suprafata a virusului hepatitic B. Evidentierea ARN-ului viral se va face dupa indepartarea invelisului AgHBs. Hepatita D apare simultan cu hepatita B (coinfectie) sau in urma unei suprainfectii a pacientilor cu visului B (suprainfectie). Coinfectia creste riscul de a dezvolta hepatita fulminanta, in timp ce suprainfectia creste riscul unei progresii rapide spre ciroza. Aproximativ 90% dintre pacientii coinfectati vor evolua spre vindecare, in timp ce pacientii suprainfectati prezinta o vindecare spontana in putine cazuri. Un rezultat pozitiv al anticorpilor antiVHD nu indica neaparat o hepatita D activa, intrucat acestia pot ramane ani de zile in serul pacientilor. Diagnosticarea hepatitei D se poate efectua cu ajutorul antigenului VHD sau cu ajutorul anticorpilor VHD totali (IgM + IgG) in... [continuare]

Virusul Epstein-Barr (EBV) face parte din familia virusurilor herpetice. Acesta reprezinta agentul etiologic al mononucleozei infectioase. De asemenea, este in stransa legatura cu sindromul limfoproliferativ X-linkat, limfomul Burkitt, sindromul de oboseala cronica si carcinomul nazofaringian. Virusul contine ADN dublu catenar si se inmulteste in limfocitele din sange (un anumit tip de limfocite numit celula B). EBV reprezinta unul dintre cele mai comune virusuri umane, peste 90% din populatia adulta infectandu-se la un moment dat in viata. Virusul Epstein-Barr se transmite cel mai frecvent prin fluide corporale infectate, in special prin saliva. Poate fi transmis prin utilizarea obiectelor precum periuta de dinti sau pahare folosite de o persoana care a fost infectata recent. Infectia este la debut asimptomatica. Poate fi transmisa, de asemenea, in timpul contactului sexual, transfuzii de sange sau transplanturi de organe. Odata contractat virusul Epstein-Barr, dureaza in jur... [continuare]

Prezenta anticorpilor anti membrana bazala glomerulara (anti-GBM) reprezinta o afectiune rara, ce poate determina inflamatia capilarelor din plamani sau rinichi. In cazul rinichilor, capilarele afectate sunt cele din glomerulul rinichilor, care filtreaza sangele, producand urina. Anticorpii circulanti au ca tinta antigenica domeniul NC1 din lantul alfa-3 din colagenul tip IV prezent in membrana bazala glomerulara si in membrana bazala alveolara pulmonara. Afectarea capilarelor glomerulare poate cauza hematurie, proteinurie si reducerea functiei renale. Anticorpii anti-GBM detectati atat la nivel renal, cat si la nivel pulmonar determina aparitia sindromului Goodpasture. - 60-70% dintre pacienti prezinta afectare renala si pulmonara (sindrom Goodpasture), - 20-40% dintre pacienti prezinta doar afectare renala. Hemoptizia este cel mai frecvent sindrom al afectarii pulmonare. Alte simptome pot include: febra si frisoane, stari de voma, cefalee, scadere in greutate, durere in... [continuare]

Hepatita D este considerata cea mai severa dintre hepatitele umane. Virsulul hepatitei D este o particula ARN virala incompleta, ce nu se poate replica complet in lipsa AgHBs, proteina de suprafata a virusului hepatitic B. Evidentierea ARN-uli viral se va face dupa indepartarea invelisului AgHBs. Hepatita D apare simultan cu hepatita B (coinfectie) sau in urma unei suprainfectii a pacientilor cu visului B (suprainfectie). Coinfectia creste riscul de a dezvolta hepatita fulminanta, in timp ce suprainfectia creste riscul unei progresii rapide spre ciroza. Aproximativ 90% dintre pacientii coinfectati vor evolua spre vindecare, in timp ce pacientii suprainfectati prezinta o vindecare spontana in putine cazuri. Un rezultat pozitiv al anticorpilor antiVHD nu indica neaparat o hepatita D activa, intrucat acestia pot ramane ani de zile in serul pacientilor. Diagnosticarea hepatitei D se poate efectua cu ajutorul antigenului VHD sau cu ajutorul anticorpilor VHD totali (IgM + IgG) in... [continuare]

Gazda Toxoplasmei gondii sunt pisicile salbatice si domestice care se infecteaza prin consumul de pasari infectate, rozatoare sau carne neprelucrata contaminata. O infectie cu Toxoplasma gondii poate provoca simptome si complicatii semnificative la persoanele imunocompromise, cum ar fi cele cu HIV/SIDA, cele supuse chimioterapiei, care avut recent un transplant de organe sau iau medicamente imunosupresoare. Aceasta poate afecta sistemul nervos si ochii, provocand dureri de cap, convulsii, confuzie, febra, encefalita, pierderea coordonarii si vederea incetosata. In general, pacientii clinic sanatosi sunt asimptomatici. Exista mai multe metode de testare, iar alegerea testelor si probelor colectate depinde de persoana si de simptomele acesteia. Aviditatea anticorpilor IgG se bazeaza pe masurarea afinitatii pentru antigen a anticorpilor IgG. Afinitatea poate fi initial scazuta, dupa contactul antigenic primar, dar poate cresrte in saptamanile sau lunile urmatoare. Testarea... [continuare]

Testul antiglobulinic direct (IAT) este utilizat pentru detectarea anticorpilor circulanti antieritrocitari. Fiecare individ prezinta din punct de vedere genetic anumite antigene, ce situate pe suprafata eritrocitelor, O, A si B, antigene care, la randul lor, determina grupa sanguina a indivizilor: OI, AII, BIII respectiv ABIV. Un alt antigen important aflat pe suprafata eritrocitelor este antigenul D, ce determina factorul Rh (prezenta lui determina un Rh+, in timp ce absenta acestuia determina un Rh-). Testul este utilizat pentru detectarea unei eventule incompatibilitati in sistemul sanguin OAB si a factorului Rh. Printre cauzele care duc la prezenta anticorpilor circulanti antieritrocitari in organism se numara transfuziile de sange sau transmiterea de la mama la fat. Fiecare persoana are in mod normal un set specific de antigeni in anticorpii produsi, mosteniti de la parinti. In functie de acesti antigeni, testul identifica ce anticorpi dezvolta organismul in urma... [continuare]

Bazofilele si mastocitele sunt celule implicate in functionarea sistemului imun. Bazofilele sunt mai putin numeroase in sangele periferic, ele reprezentand doar 0,2% din leucocitele circulante. Mastocitele sunt celule extrem de asemanatoare bazofilelor din punct de vedere functional. Acestea se gasesc doar la nivelul mucoaselor si testului conjunctiv, fiind clasificate din acest motiv in doua categorii: mastocite ale mucoaselor (MMC) si mastocite ale tesutului conjunctiv (CTMC). Bazofilele si mastocitele contin granulatii bogate in heparina, leucotriene, histamina si factorul chemotactic eozinofilic al anafilaxiei. Stimulul degranularii bazofilelor si mastocitelor este cel mai frecvent un antigen capabil sa declanseze reactii alergice. Pentru declansarea acestui tip de raspuns imun, alergenul interactioneaza prin intermediul IgE situate la suprafata bazofilelor si mastocitelor care exprima receptori pentru fractiunea Fc a acestor imunoglobuline (FcεR). Mediatorii eliberati... [continuare]

Neutrofilele sunt unul dintre cele cinci tipuri de celule apartinand familiei de celule albe din sange, numite leucocite. Acestea includ: neutrofile, limfocite, monocite, eozinofile si bazofile. Toate leucocitele servesc in raspunsurile imunologice si inflamatorii ale organismului nostru, protejandu-ne de iritanti si invadatori maligni. Neutrofilele, impreuna cu eozinofilele si bazofilele, constituie un grup de celule albe din sange cunoscut sub numele de granulocite. In mod normal, majoritatea neutrofilelor care circula in sange sunt in forma matura, nucleul celulei fiind divizat sau segmentat. Neutrofilele sunt cel mai abundent tip de celule albe din sange si cel mai abundent tip de granulocite. Aproximativ 40% -60% din toate celulele albe din sange sunt neutrofile. Celulele albe din sange, numite si leucocite, reprezinta o parte esentiala a sistemului imunitar. Neutrofilele sunt fagocitare; ele inghit si digera alte microorganisme. Leucocitele lupta impotriva antigenilor,... [continuare]

Neutrofilele reprezinta o categorie de leucocite, implicate in functionarea sistemului imunitar. Exista si alte patru tipuri de celule albe din sange (leucocite), dar neutrofilele sunt cele mai abundente, reprezentand 55-70% din totalul acestora. Leucocitele reprezinta o parte esentiala a sistemului imunitar. In cazul unei afectiuni acute sau a unui trumatism minor, substantele pe care corpul le considera straine, cunoscute sub numele de antigene, determina ca sistemul imunitar sa intre in actiune. Antigenii pot fi: bacterii, virusuri, ciuperci, otravuri, celule canceroase. Neutrofilele pot circula liber prin peretii venelor si in tesuturile corpului, pentru a ataca imediat toate antigenele. Concret, neutrofilele au un rol major in apararea antiinfectioasa primara a organismului prin fagocitarea si digestia microorganismelor. Neutropenia este termenul care defineste nivelurile scazute de neutrofile. Unii oameni prezinta un numar scazut de neutrofile, dar nu si un risc crescut... [continuare]

Complementul are un rol esential in apararea antiinfectioasa si in reglarea functiei imune. Sistemul complementului este un ansamblu complex de proteine, care sunt sintetizate in ficat si care circula in sange sub forma inactiva. Principalele componente sunt notate C1-C9. Fractiunile complementului au un rol important in imunitatea nespecifica a organismului, ele activandu-se in cascada: pe cale clasica, alterna si cea a lectinei fixatoare de manoza. C1 actioneaza doar pe cale clasica, iar activarea acestuia se produce de regula in prezenta complexelor antigen-anticorp, deci in urma unui raspuns imunitar. Complementul C1 este alcatuit dintr-un complex trimolecular: C1q, C1r si C1s. C1q este unitatea de recunoastere pentru complexele imune, la nivelul careia se fixeaza receptorul de complement ai imunoglobulinelor. Deficitul primar de C1, C4 sau C2 impiedica activarea in cascada pe cale clasica si este mostenit autosomal recesiv, acesta asociindu-se adeseori cu susceptibilitate... [continuare]

Hepatita autoimuna reprezinta o inflamatie cronica, progresiva, heterogena a ficatului, de etiologie necunoscuta. De cele mai multe ori, aceasta este dificil de dignosticat din cauza faptului ca nu exista un singur test pentru a diagnostica hepatita autoimuna, aceasta prezentand simptome variate. Diagnosticul include evaluarea rezultatelor clinice si histologice, precum si excluderea altor cauze de hepatite cronice. Diagnosticul precoce al hepatitei autoimune si initierea tratamentului imunosupresiv sunt esentiale in prevenirea afectarii severe a ficatului. Pacientii cu hepatita autoimuna sunt divizati in doua grupe din punct de vedere al prezentei unor anticorpi specifici. Hepatita autoimuna de tip I (denumita si hepatita autoimuna clasica, hepatita cronica activa autoimuna, hepatita lupoida) este cea mai comuna forma de hepatita autoimuna. Tipul 1 este caracterizat de prezenta anticorpilor antinucleari, anticorpilor anti-muschi neted (indreptati impotriva unor componente... [continuare]

Anticorpii directionati impotriva antigenilor Ro/SSA si La/SSB au fost identificati pentru prima ora la pacientii cu sindromul Sjogren si la cei cu lupus eritematos sistemic. Studii ulterioare au demonstrat ca anticorpii anti-Ro/SSA pot fi prezenti si in alte boli autoimune, incluzand scleroza sistemica, miopatiile inflamatorii idiopatice, boala mixta de tesut conjunctiv, ciroza biliara primitiva si artrita reumatoida. De asemenea, testarea anticorpilor anti-Ro/SSA (cu sau fara anticorpii anti-La/SSB) poate identifica femeile insarcinate care prezinta un risc ca viitorul copil sa dezvolte lupus neonatal. [continuare]

Testul anticorpilor antistreptolizina O masoara cantitatea de anticorpi produsi de organism ca raspuns la toxina secretata de Streptococ, numita streptolizina O. Streptolizina O este produsa de streptococii din grupul A (GAS). Anticorpii antistreptolizina O sunt prezenti in situatiile in care pacientul a suferit o infectie cu streptococii din grupul A in trecut. Un numar de antigene au fost identificate in culturi de streptococi din grupul A. Acesti produsi extracelulari reprezinta proteine enzimatice si include streptolizina O, streptochinaza, hialuronidaza, deoxiribonucleaza (A, B, C si D) si nicotinamid-adenin nucleotidaza. Infectiile cu streptococul din grupul A necesita o atentie speciala, intrucat pot produce glomerulonefrita si reumatism articular acut. Pot aparea dupa o perioada de latenta a infectiei, perioada in care pacientul este asimptomatic. Perioada de latenta a glomerulonefritei este de aproximativ 10 zile, iar pentru reumatismul articular acut de 20 zile. [continuare]

Imunoglobulina E (IgE) este una dintre cele 5 clase de imunoglobuline, fiind cea mai recent descrisa imunoglobulina, identificata initial in 1966. Rolul fiziologic al IgE nu este inca foarte bine stabilit, desi se crede ca este implicat in apararea impotriva parazitilor. Imunoglobulina E (IgE) este o proteina serica, care reprezinta mai putin de 0.001% din totalul imunoglobulinelor serice. Imunoglobulina E (IgE) este un anticorp produs de sistemul imunitar al organismului ca raspuns la o amenintare perceputa. Este una dintre cele cinci clase de imunoglobuline (A, G, M, D si E) si este in mod normal prezenta in sange in cantitati foarte mici. Imunoglobulinele sunt proteine care joaca un rol-cheie in sistemul imunitar al organismului. Acestea sunt produse de celulele imune specifice numite celule plasmatice. Imunoglobulinele sunt produse ca raspuns la bacterii, virusuri si alte microorganisme, precum si la substante care prezinta antigene daunatoare sistemului... [continuare]

Limfocitele reprezinta o categorie de leucocite. Leucocitele sunt o parte importanta a sistemului imunitar. Acestea ajuta organismul sa lupte impotriva antigenelor precum: bacterii, virusuri si infectii care pot cauza imbolnavirea. Atunci cand sistemul imunitar este slabit, inseamna ca nu exista destule celule albe din sange. Maduva osoasa produce in mod constant celule care vor deveni limfocite. Unele vor intra in sange, dar majoritatea vor fi prezente in sistemul limfatic. Sistemul limfatic este grupul de tesuturi si organe, cum ar fi splina, amigdalele si ganglionii limfatici, care protejeaza organismul de infectie. Aproximativ 25% din noile limfocite raman in maduva osoasa si devin celule B. Celelalte 75% se deplaseaza catre timus si devin celule T. Exista diferite tipuri de celule B si celule T. Limfocitele B si limfocitele T lucreaza impreuna pentru a lupta impotriva infectiilor. Celulele T se formeaza in timus, un organ mic plasat intre plamani. Aceste celule furnizeaza... [continuare]

Testul antiglobulinic direct (DAT) este utilizat in detectarea Ig ca anticorpi fixati in vivo pe suprafata hematiilor. Fiecare individ prezinta din punct de vedere genetic anumite antigene, ce sunt situate pe suprafata eritrocitelor, O, A si B, antigene care, la randul lor, determina grupa sanguina a indivizilor: OI, AII, BIII respectiv ABIV. Un alt antigen important aflat pe suprafata eritrocitelor este antigenul D, ce determina factorul Rh (prezenta lui determina un Rh+, in timp ce absenta acestuia determina un Rh-) Testul este utilizat pentru detectarea unei eventuale incompatibilitati in sistemul sanguin OAB si a factorului Rh. Testul Coombs detecteaza prezenta anticorpilor care cauzeaza distructia eritrocitara. De asemenea, tesul Coombs direct este utilizat in diagnosticarea anemiei hemolitice, o stare in care globulele rosii sunt distruse mai repede decat inlocuite, din cauza anticorpilor atasati la acestea. Acest lucru poate aparea cel mai probabil in cazurile anemiei... [continuare]

Anticorpii heterofili sunt anticorpi umani indreptati impotriva antigenelor, prezenti la aproximativ 30% din populatie. Acesti anticorpi sunt produsi in situatiile detinerii animalelor de companie, a ingerarii proteinelor animale, vaccinarii, infectarii, dar si prin donarea de sange, desi de cele mai multe ori cauza ramane necunoscuta. Anticorpii heterofili sunt de asemenea asociati cu mononucleoza infectioasa, desi au mai fost asociati cu leucemie, limfomul Burkitt, artrita reumatoida sau cu alte infectii virale, precum citomegalovirus, virului imunodeficientei umane (HIV) sau hepatite virale. Anticorpii heterofili pot forma legaturi cu anticorpii utilizati in testele imunologice, imitand astfel analitul pentru care a fost proiectat testul, determinand rezultate fals pozitive. Rezultate fals pozitive ale troponinei I produse de prezenta anticorpilor heterofili pot determina diagnostice gresite, investigatii invazive inutile si internarea prelungita a pacientului. Factorul... [continuare]

Virionul complet de VHB are o forma sferica, fiind alcatuit din: anvelopa exterioara (contine antigenul viral de suprafata AgHBs), capsida si regiunea centrala (ce contine AgHBc, AgHBe, ADN viral si ADN-polimeraza). AgHBc nu poate fi detectat in plasma (se gaseste doar in celule), insa pot fi detectati anticorpii anti-AgHBc. Anticorpii antiHBc sunt primii anticorpi produsi, ce apar odata cu simptomele si persista mai multi ani. IgM antiHBc indica o infectie recenta ( 6 luni) si sunt utili in diferentierea hepatitei acute de celei cronice. IgM antiHBc sunt de obicei utilizati ca markeri de depistare a infectiei acute cu virusul hepatitic B. IgG antiHBc sunt produsi mai tarziu si, in cele mai multe cazuri, rezultatul acestora va ramane pozitiv pentru tot restul vietii. Antigenul HBc este de obicei crescut in primele luni ale infectiei, in perioada acuta. Pacientii diagnosticati pe baza simptomatologiei clinice si a nivelurilor ALT crescute trebuie testati pentru anticorpii... [continuare]

Bolile de tesut conjunctiv au fost definite initial ca afectiuni ale testutului conjunctiv caracterizate prin prezenta titrurilor crescute de anticorpi specifici, in combinatii cu caracteristicile clinice, observate adesea in lupusul eritematos sistemic (LES), sclerodermie si polimiozita. Antigenul acestor anticorpi reprezinta ribonucleoproteina (RNP) din complexul U1, un antigen nuclear extractabil (extractable nuclear antigens = ENA). Ribonucleoproteina include de asemenea antigenul Sm, tinta anticorpilor anti-Sm, intalniti in LES. Prezenta anticorpilor impotriva ribonucleoproteinelor din clasa U1 ramane o conditie esentiala in diagnosticarea acestei boli, aparitia lor precedand debutul bolii clinice. Boala mixta de tesut conjunctiv este caracterizata de nivelurile crescute ale anticorpilor anti-U1RNP, cu niveluri nedetectabile ale anticorpilor anti-Sm sau a anticorpilor anti-ADN dublu catenar (anti-dsDNA). Boala mixta de tesut conjunctiv se aseamana diferitelor tipuri de... [continuare]

Toxocara canis este un parazit al cainelui, responsabil de aparitia toxocarozei la om. Doar forma larvara se intalneste la om, deoarece aceasta este o gazda intermediara. Forma adulta nu se intalneste in organismul uman in tesutul uman, in special in ficat, ochi si in sistemul nervos central. Infectia se realizeaza prin ingestia oualor eliminate de caini odata cu materiile fecale. Ouale eclozeaza in intestinul uman, eliberand larve ce strabat peretele intestinal si ajung in circulatia sanguina. Ulterior, acestea se pot stabili in plamani, ficat, miocard, rinichi, pancreas, ochi, creier. In cursul fazei de migrare viscerala apare eozinofilia, ca urmare a raspunsului imun impotriva antigenilor excretor-secretor si somatici ai larvelor. Manifestarile hepatice includ hepatomegalie, febra, durere abdominala. Manifestarile pulmonare includ bronhospasm, pneumonie interstitiala, dispnee, tuse, dificultati de respiratie si, rareori, pleurezie. Manifestarile oculare pot cauza scaderea... [continuare]

Anticorpii anti-Scl-70, numiti si Scl-1, reprezinta anticorpi impotriva unui tip de antigen, fiind de fapt enzima ADN toposimeraza I. Anticorpii anti-Scl-70 sunt utili in evaluarea pacientilor care prezinta semne si simptome de sclerodermie si al celor cu alte boli ale tesutului conjunctiv, care au avut un rezultat pozitiv al testului anticorpilor antinucleari Sclerodermia este o boala cronica a tesutului conjunctiv, caracterizata prin anomalii vasculare, cu fibroza si leziuni degenerative asupra tegumentelor si organelor interne. Factorii care determina aparitia sclerodermiei sunt diversi si insumeaza factorii genetici, de mediu (expunere la praf de siliciu, policlorura de vinil, uleiuri toxice, stres) si factorii imunologici (anomalii ale imunitatii umorale si celulare). Sclerodermia afecteaza mai multe organe, iar severitatea bolii variaza de la un pacient la altul. Aceasta se caracterizeaza prin: - afectare cutanata: sindrom Raynaud, teleangiectazii (dilatarea vaselor de... [continuare]

PAP este o glicoproteina sintetizata de prostata si poate avea valori mari la persoanele cu cancer de prostata. Nivelul crescut poate fi prezent si la pacientii cu afectiuni benigne de prostata sau cancer de prostata in stadiul incipient. PAP a fost utilizat ca marker tumoral al cancerului de prostata, insa acesta nu mai este folosit in prezent pentru screeningul sau determinarea stadiului pacientilor cu cancer de prostata. In cele mai multe cazuri, se utilizeaza antigenul specific prostatic PSA. [continuare]

Factorul Rh (Rhesus) este un aglutinogen specific (antigenul D), aflat pe suprafata hematiilor la 85% din populatie (Rh pozitiv). Pacientii care nu au acest antigen sunt considerati Rh negativi (Rh-). Factorul Rh este responsabil de compatibilitatea dintre tipurile de sange. Acesta este transmis pe linie paterna, in mod autozomal dominant. In mod normal, pacientii cu Rh negativ nu prezinta riscuri, insa acest lucru poate deveni o problema in situatiile in care, in timpul sarcinii, mama are Rh negativ, tatal Rh pozitiv, iar fatul Rh pozitiv. La prima sarcina, anticorpii anti Rh de tip IgM se dezvolta la contactul cu antigenul D. Deoarece prezinta o greutate moleculara mare, acestia nu vor trece bariera placentara, neputand afecta fatul. La prima sarcina, organismul mamei devine sensibilizat la antigenele Rh. La a doua sarcina se dezvolta un raspuns imun foarte rapid (la 72 ore de la expunere), formandu-se astfel anticorpi de tip IgG. Acesti anticorpi prezinta o greutate... [continuare]

Complexele imune circulante rezulta in urma legarii imunoglobulinelor (anticorpilor) organismului de antigene, rezultand un complex circulant antigen-anticorp, ca de exemplu in poliartrita reumatoida, complex care este distructiv pentru articulatie. [continuare]

Coxiella burnetii, microorganismul ce cauzeaza febra Q, este un parazit extracelular, apartinand familiei Rickettsie. Sursa de infectie cu Coxiella burnetii il reprezinta laptele bovinelor si ovinelor. De asemenea, studii recente au demonstrat ca soarecii sunt purtatori ai parazitului, dar si pisicile care sa hranesc cu acestia. Infectia la om se realizeaza prin inhalarea particulelor de praf contaminate, a aerosolilor si prin manipularea si ingestia laptelui si a carnii infectate. Perioada de incubatie a febrei Q este de aproximativ 2-3 saptamani. Simptomele sunt asemanatoare unei gripe. Febra poate dura intre 7-14 zile. Boala poate progresa, ajungand pana la stadiul unei pneumonii atipice, ce poate determina sindromul de detresa respiratorie acuta, care poate fi letala. In mod ocazional, febra Q poate cauza hepatita, de cele mai multe ori asimptomatica, sau poate deveni simptomatica, cu instalarea icterului, febrei, inflamatia ficatului si durere in ipocondrul drept. Forma... [continuare]

Amenia hemolitica autoimuna (AHAI) reprezinta un grup de anemii, ce se caracterizeaza prin distrugerea eritrocitelor de catre celulele sistemului imun, acestea producand anticorpi impotriva antigenelor normale ale membranei celulelor hemopoietice. Anemiile hemolitice autoimune pot fi idiopatice, atunci cand nu se cunoaste cauza aparitiei acesteia, sau secundare, care se dezolta pe fundalul unor boli precum: leucemie, lupus eritematos sistmic, artrita reumatoida, limfom Hodgkin, ciroza hepatica, limfom non-Hodgkin, hepatita cronica, sclerodermie etc. Anemia hemolitica autoiumuna cu anticorpi la cald este forma cea mai intalnita, ce apare in general la varsta copilariei. De cele mai multe ori, acesti anticorpi sunt de tip IgG, ce reactioneaza cu proteinele aflate pe suprafata eritrocitara, la temperatura normala a corpului (aglutinine la cald). Aproximativ jumatate dintre cazurile anemiei hemolitice autoimune cu anticorpi la cald sunt idiopatice. [continuare]