Tinitusul

Tinitusul pulsatil trebuie diferentiat de tinitusul tonal.

Desi este atribuit deseori surditatii de transmisie, acest simptom poate fi mult mai sever indicand o anomalie vasculara, cum ar fi:
-tumora glomica (tumora a glomusului carotidian - mica masa de tesut in sinusul carotidian care contine chemoreceptorii ce monitorizeaza nivelurile de oxigen, dioxid de carbon si ioni de hidrogen din sange. Daca nivelul oxigenului scade, chemoreceptorii trimit impulsuri catre centrul cardiac si respirator care cresc frecventa respiratorie si cardiaca. La acest nivel pot aparea tumori care sunt o forma de paragangliom.);
- boala vasculara ocluziva carotidiana (ateroscleroza carotidiana);
- malformatie arterio-venoasa;
- anevrism arterial.

-traumatism timpan sau ureche medie

-expunerea prelungita la zgomote puternice

Examenul CT (Tomografie Computerizata), angiografie si examen ORL sunt deseori necesare pentru a stabili diagnosticul final.
Tratamentul tinitusului include urmatoarele masuri generale:
- evitarea expunerii excesive la zgomot;
- evitarea altor factori extrinseci ce pot produce leziuni cohleare;
- mascarea tinitusului cu ajutorul muzicii;
- diminuarea tinitusului prin amplificarea sunetelor normale.

De regula, mascarea tinitusului se realizeaza prin recurgerea la o proteza auditiva care de cele mai multe ori este benefica.
Tratamentul medicamentos consta in administrarea intravenoasa de antiaritmice (lidocaina), acestea putand reduce tinitusul la unii pacienti. Studiile efectuate pana in prezent sugereaza ca o astfel de terapie administrata per os (oral) timp indelungat, nu aduce nici un beneficiu real.

Dintre numeroasele medicamente care au fost testate prin intermediul studiilor, antidepresivele orale s-au dovedit a fi cele mai eficace pentru tratarea efectelor secundare a tinitisului cronic.