Exercitii terapeutice

Exercitiile terapeutice sunt esentiale in recuperarea functionala, ajutand la reducerea durerii, imbunatatirea mobilitatii si intarirea musculaturii afectate.

Fizioterapia este indicata in afectiuni precum leziuni ortopedice, recuperarea post-operatorie, boli neurologice (ex. AVC), afectiuni respiratorii sau probleme articulare cronice.

Progresia exercitiilor terapeutice este de obicei graduala in cazul unui bolnav aflat in perioada de convalescenta dupa o operatie, spre deosebire de cazul unuia care nu necesita interventie chirurgicala. Acest lucru este important mai ales pentru a oferi tesuturilor inflamate timpul necesar pentru vindecare.

In general, in recuperarea postoperatorie sunt interzise anumite exercitii pentru articulatii sau cele care implica greutati. Intinderile si exercitiile de rezistenta sunt de obicei limitate pentru o perioada de cel putin 6 saptamani - timp in care muschii si tendoanele implicate in operatie se vor vindeca.

In cadrul osteoporozei, reabsorbtia osoasa are loc intr-un ritm mult mai rapid decat in cazul formarii osoase.

Acest lucru are ca rezultat slabirea oaselor. Persoanele care sufera de osteoporoza au un risc crescut de a dezvolta fracturi patologice, care pot fi cauzate de leziuni usoare.

Pentru acestia, fizioterapeutii recomanda exerctii fizice cu greutati mici si cu un impact redus si mai ales exercitii de anduranta.

Fizioterapia ar trebui sa se desfasuare cu precautie, iar exercitiile de rezistenta sau cele care implica miscari si rasuciri bruste, ar trebui evitate complet.

In cazul femeilor insarcinate, pot aparea numeroase complicatii, fapt pentru care majoritatea exercitiilor fizice sunt contraindicate.

Aceste complicatii ar putea include: col uterin deschis (col incompetent), sangerari vaginale, placenta previa, ruptura prematura a membranelor, travaliu prematur, boli cardiovasculare, diabet gestational sau hipertensiune arteriala.

Alte conditii in care este nevoie de o maxima precautie atunci cand sunt efectuate exercitii fizice includ: sarcina multipla, anemie, infectii sistemice, oboseala extrema, dureri musco-scheletice, flebita sau diastasis remediat.

In aceste cazuri, femeile care efectueaza exercitiile fizice trebuie sa fie monitorizate indeaproape atat de un medic, cat si de un terapeut.

Exercitiile pentru cresterea rezistentei sunt adesea o parte esentiala in cadrul unui program de fizioterapie. Cu toate acestea este important sa se actioneze cu precautie, din cauza factorilor de risc pe care ii implica acest tip de exercitii terapeutice.

Exercitiile pentru cresterea rezistentei nu trebuie efectuate atunci cand exista inflamatii musculare sau articulare sau atunci cand sunt prezente dureri severe in timpul si dupa efectuarea exercitiilor.

Aceleasi masuri de precautie trebuie luate in cazul persoanelor care sufera de boli cardiovasculare. Fiecare bolnav trebuie instruit sa evite manevra Valsalva, oboseala excesiva si suprasolicitarea.

Tehnicile pentru mobilitatea articulatiilor sunt adesea utilizate pentru ameliorarea durerilor. Miscarile trebuie sa fie blande si oscilatorii, iar intensitatea lor trebuie crescuta gradual, pentru a se evita suprasolicitarea articulatiilor.

Exercitiile de mobilitate sunt contraindicate in cazurile de hipermobilitate, efuziune articulara si inflamatie.

In plus, masuri suplimentare de precautie trebuie luate atunci cand exista tumori maligne, fracturi care nu sunt vindecate, boli ale tesutului conjunctiv sau ale oaselor, cand a avut loc inlocuirea totala a articulatiilor sau in cazul in care tesutul conjunctiv este slabit (ca urmare a unui traumatism recent, interventii chirurgicale sau in urma utilizarii anumitor medicamente).

Forta tesuturilor musculare poate fi imbunatatita prin suprasolicitarea graduala si deliberata a muschilor vizati. Atunci cand scopul este intarirea musculaturii, exercitiile se fac, de obicei, cu greutati mai mari. Fiziologic, aceste exercitii determina o crestere a numarului de unitati motorii care lucreaza. Treptat, dimensiunea transversala a fibrelor musculare creste, fapt ce contribuie la imbunatatirea musculaturii.

Tesuturile contractile si noncontractile sunt susceptibile de intinderi atunci cand sunt expuse la leziuni sau procese ale bolilor neurologice, care pot cauza slabirea si/sau spasticitatea acestor tesuturi.

Prevenirea, prin intinderi si miscari regulate, este esentiala pentru mentinerea flexibilitatii. Acest tip de exercitii ar putea fi contraindicate in cazul in care bolnavul se afla in perioada de recuperare postoperatorie sau postraumatica.

Flexibilitatea musculara poate fi crescuta sau mentinuta prin intermediul intinderilor active sau pasive, in timp ce mobilitatea tesutului conjunctiv necesita doar proceduri pasive.

Stabilitatea este necesara in scopul functionarii normale a organismului.

De obicei, fizioterapia pentru imbunatatirea stabilitatii se concentreaza asupra musculaturii proximale a trunchiului, umerilor si soldurilor si asupra imbunatatirii miscarilor extremitatilor.

Capacitatea de a executa miscari complexe este esentiala pentru functia motorie, la fel ca si mentinerea unui singur centru de greutate asupra bazei de sprijin disponibile.

Coordonarea si echilibrul sunt, de obicei, imbunatatite prin utilizarea celor mai simple principii motorii de invatare si sunt componente importante ale unui program de exercitii terapeutice concepute pentru a imbunatati functia motorie.

Alaturi de antrenare, exercitiile terapeutice pot include educatia despre mecanica corpului, mers si imbunatatirea locomotiei, activitati de dezvoltare a functiei neuromusculare si strategii de relaxare.