Tulburarea bipolara nu e doar o stare – e despre biologia creierului

Desi manifestarile sale sunt comportamentale si emotionale, cauzele sunt adanc inradacinate in functionarea creierului.

Cercetarile stiintifice au inceput sa descopere interactiunea complexa a factorilor care contribuie la aceasta tulburare, incluzand genetica, chimia creierului si chiar structura fizica a acestuia.

Explorarea acestor mecanisme biologice este vitala pentru a imbunatati diagnosticul si pentru a dezvolta tratamente mai eficiente.

Unul dintre cele mai clare aspecte ale tulburarii bipolare este componenta sa genetica puternica.

Aceasta este una dintre cele mai transmisibile tulburari psihiatrice.

Studiile extinse au aratat ca daca o persoana are o ruda de gradul intai (cum ar fi un parinte sau un frate) cu aceasta tulburare, riscul sau de a o dezvolta este semnificativ mai mare decat in populatia generala.

Se estimeaza ca factorii genetici contribuie in proportie de pana la 85% la riscul de a dezvolta boala.

Studiile moderne de genomica au inceput sa identifice variatii genetice specifice care apar mai frecvent la persoanele cu tulburare bipolara.

Aceste gene sunt adesea implicate in functii critice ale creierului, cum ar fi modul in care neuronii comunica intre ei sau cum raspund la stres.

Este important de subliniat ca genetica nu actioneaza singura.

Nu exista o singura "gena a tulburarii bipolare".

Mai degraba, o persoana mosteneste o vulnerabilitate genetica.

Dezvoltarea efectiva a tulburarii depinde probabil de o interactiune complexa intre aceasta predispozitie genetica si alti factori, cum ar fi evenimente de viata stresante, traume sau alti factori biologici.

Functionarea creierului nostru depinde de un echilibru delicat al unor substante chimice numite neurotransmitatori.

Acestia actioneaza ca mesageri, transmitand semnale intre celulele nervoase (neuroni).

In tulburarea bipolara, acest sistem de comunicare pare sa fie dereglat.

Dopamina si glutamatul

Doi neurotransmitatori cheie implicati sunt dopamina si glutamatul.

Dopamina este adesea asociata cu sistemul de recompensa al creierului, motivatia si starea de bine.

Dovezile sugereaza ca in timpul episoadelor de manie, activitatea dopaminei este crescuta.

Aceasta "suprastimulare" poate explica euforia, cresterea energiei, comportamentele impulsive si nevoia redusa de somn.

In contrast, in timpul episoadelor depresive, sistemul dopaminei poate fi sub-activ, contribuind la lipsa de placere (anhedonie) si la motivatia scazuta.

Glutamatul este principalul neurotransmitator "excitator" al creierului; el actioneaza ca un accelerator pentru activitatea neuronala.

La persoanele cu tulburare bipolara, acest sistem poate fi instabil.

Un exces de glutamat poate duce la o hiperexcitabilitate a neuronilor, contribuind la gandurile accelerate, agitatia din manie si instabilitatea generala a dispozitiei.

Factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF)

O alta molecula cruciala este BDNF.

Aceasta este o proteina care actioneaza ca un fel de "ingrasamant" pentru creier.

Rolul sau este de a sprijini sanatatea si supravietuirea neuronilor, de a promova cresterea de noi conexiuni si de a sustine neuroplasticitatea – capacitatea creierului de a se schimba si de a se adapta.

Cercetarile arata ca nivelurile de BDNF fluctueaza odata cu episoadele de dispozitie.

In special, in timpul episoadelor depresive, nivelurile de BDNF sunt adesea semnificativ mai scazute.

Aceasta scadere poate impiedica capacitatea creierului de a se repara si de a mentine conexiuni sanatoase in regiunile care regleaza starea de spirit.

Datorita tehnicilor avansate de neuroimagistica, cum ar fi RMN-ul functional si structural, oamenii de stiinta pot acum sa "vada" in interiorul creierului persoanelor cu tulburare bipolara.

Aceste studii au relevat diferente subtile, dar consistente, in structura si modul de functionare al anumitor regiuni ale creierului.

De exemplu, cortexul prefrontal, "centrul de comanda" al creierului responsabil pentru luarea deciziilor, planificare si controlul impulsurilor, poate prezenta o reducere a volumului materiei cenusii.

Acest lucru poate face mai dificila reglarea emotiilor si suprimarea comportamentelor impulsive.

In acelasi timp, amigdala, "centrul emotional" al creierului, care proceseaza frica si emotia, este adesea hiperactiva.

Aceasta hiperactivitate poate genera raspunsuri emotionale intense si poate fi un motor al starilor extreme de dispozitie.

Se crede ca exista un dezechilibru functional intre "centrul de comanda" (cortexul prefrontal) si "centrul emotional" (amigdala).

In plus, "cablurile" de comunicare din materia alba, care conecteaza aceste regiuni, pot prezenta anomalii, ingreunand dialogul eficient intre controlul rational si raspunsul emotional.

Impactul la nivel celular: inflamatia si energia

Cercetarile mai recente au extins cautarea dincolo de neurotransmitatori, analizand procese la nivel celular care pot contribui la tulburarea bipolara.

Inflamatia si sistemul imunitar

Exista dovezi tot mai clare ca sistemul imunitar este implicat.

Multe persoane cu tulburare bipolara prezinta niveluri crescute de markeri pro-inflamatori in sange.

Este ca si cum sistemul imunitar al corpului ar fi intr-o stare de alerta continua.

Aceasta inflamatie cronica, de nivel scazut, nu este benefica; ea poate afecta creierul si poate contribui la "neuroprogresia" bolii – tendinta ca, in timp, episoadele sa devina mai frecvente sau mai severe.

Disfunctia mitocondriala

Mitocondriile sunt "bateriile" sau "uzinele energetice" ale fiecarei celule, inclusiv ale neuronilor.

Neuronii sunt celule care consuma extrem de multa energie pentru a-si indeplini functiile de comunicare.

Dovezile sugereaza ca la persoanele cu tulburare bipolara, aceste baterii celulare s-ar putea sa nu functioneze la capacitate maxima.

Aceasta disfunctie mitocondriala inseamna ca neuronii nu au suficienta "benzina" pentru a functiona corect, ceea ce duce la stres celular (stres oxidativ) si poate contribui la instabilitatea dispozitiei.

Intelegerea acestor mecanisme biologice nu este doar teoretica; ea sta la baza tratamentelor actuale si viitoare.

Litiul, de exemplu, care este de zeci de ani un tratament extrem de eficient, actioneaza pe mai multe dintre aceste cai.

S-a demonstrat ca litiul protejeaza neuronii, creste nivelurile de BDNF ("ingrasamantul" creierului) si ajuta la calmarea sistemului excitator al glutamatului ("acceleratorul").

Anticonvulsivantele folosite si ele ca stabilizatori ai dispozitiei, actioneaza prin reglarea acelorasi sisteme de "accelerare" (glutamat) si "frana" (GABA) ale creierului, ajutand la mentinerea unui echilibru.

Noile directii de cercetare se concentreaza pe tratamente care vizeaza inflamatia sau care sprijina sanatatea mitocondriala, oferind speranta pentru terapii adjuvante care sa abordeze boala din unghiuri diferite.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bipolar-disorder/symptoms-causes/syc-20355955
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9294-bipolar-disorder
https://www.healthline.com/health/bipolar/bipolar-depression