Afectiunile nervului optic - cum le recunosti si tratezi

Nevrita optica este o afectiune inflamatorie a nervului optic, responsabil pentru transmiterea informatiilor vizuale de la retina catre creier.

Aceasta afectiune apare cel mai frecvent la adultii tineri, in special la femei cu varste intre 20 si 40 de ani, si se asociaza frecvent cu boli autoimune, in special scleroza multipla.

Alte cauze posibile includ infectiile virale sau bacteriene, afectiunile autoimune sistemice, intoxicatiile (precum cele cu alcool metilic) si deficientele nutritionale, in special cele de vitamine din complexul B.

Din punct de vedere clinic, nevrita optica se manifesta printr-o pierdere brusca si unilaterala a vederii, care poate varia de la o scadere partiala pana la orbire totala.

Aceasta este adesea insotita de durere oculara, mai ales in timpul miscarilor globului ocular.

De asemenea, pacientii pot observa o scadere a acuitatii vizuale, alterarea perceptiei culorilor (discromatie), scaderea contrastului si aparitia unui scotom – o pata oarba in campul vizual.

Diagnosticul se bazeaza pe un examen oftalmologic complet, testarea campului vizual si investigatii imagistice precum tomografia in coerenta optica (OCT) si rezonanta magnetica (IRM), care poate evidentia inflamatia nervului optic si eventuale leziuni cerebrale asociate sclerozei multiple.

De asemenea, sunt recomandate analize de sange pentru identificarea unei eventuale cauze autoimune sau infectioase.

Tratamentul nevritei optice consta, in general, in administrarea de corticosteroizi intravenosi, care au rolul de a reduce inflamatia si de a accelera recuperarea vizuala.

In functie de etiologie, poate fi necesara tratarea bolii de baza, cum ar fi terapia imunomodulatoare in scleroza multipla sau antibioterapia in infectiile bacteriene.

In formele severe sau recurente, se poate apela la plasmafereza sau imunoglobuline intravenoase.

Prognosticul este, in cele mai multe cazuri, favorabil, pacientii recuperandu-si partial sau complet vederea in decurs de cateva saptamani.

Totusi, in cazurile asociate cu scleroza multipla, recidivele sunt frecvente, iar evolutia pe termen lung depinde de controlul bolii de fond si de gradul afectarii nervului optic.

Atrofia nervului optic reprezinta o afectiune in care fibrele nervului optic se deterioreaza progresiv, ducand la scaderea ireversibila a vederii.

Nervul optic are rolul de a transmite impulsurile vizuale de la retina catre creier, iar deteriorarea acestuia duce la intreruperea acestui circuit esential.

Aceasta afectiune poate fi primara, atunci cand este cauzata direct de leziuni ale nervului optic (precum in glaucom sau tumori), sau secundara, atunci cand apare ca urmare a unei inflamatii (nevrita optica), ischemii (neuropatie optica ischemica), traumatism sau compresie cronica.

De asemenea, atrofia poate fi congenitala sau ereditara, cu debut in copilarie, in cazul unor sindroame genetice precum neuropatia Leber.

Simptomele atrofiei includ o scadere progresiva a acuitatii vizuale, adesea bilaterala, restrangerea campului vizual, pierderea vederii periferice si tulburari de perceptie a culorilor si contrastului.

De regula, afectarea este nedureroasa, ceea ce face ca pacientii sa intarzie prezentarea la medic.

Diagnosticul se stabileste printr-un consult oftalmologic complet, care poate evidentia paloarea papilei optice la fundul de ochi.

Investigatiile suplimentare includ tomografia in coerenta optica (OCT), imagistica cerebrala (IRM) pentru a exclude tumori sau compresii, si, daca este cazul, teste genetice sau analize de sange pentru a identifica deficiente sau boli sistemice.

In prezent, nu exista un tratament care sa refaca nervul optic odata ce a fost atrofiat.

Totusi, este esentiala identificarea si tratarea cauzei subiacente pentru a preveni progresia bolii.

Se pot recomanda suplimente nutritive in caz de carente, tratamente pentru glaucom, interventii chirurgicale pentru tumori compresive sau terapii imunomodulatoare in boli inflamatorii.

De asemenea, reabilitarea vizuala, dispozitivele de sprijin optic si consilierea psihologica sunt importante pentru a imbunatati calitatea vietii pacientului.

Neuropatia optica ischemica este o afectiune oftalmologica severa, caracterizata prin scaderea brusca a vederii cauzata de intreruperea fluxului sanguin catre nervul optic.

Aceasta patologie apare mai frecvent la persoane de varsta mijlocie sau inaintata si este una dintre cele mai comune cauze de orbire subita la adulti.

Exista doua forme principale de neuropatie optica ischemica: anterioara si posterioara.

Forma anterioara, mai frecventa, afecteaza capul nervului optic si se manifesta prin edem papilar, in timp ce forma posterioara, mai rara, afecteaza portiunea retrobulbara a nervului optic si poate avea un aspect clinic mai subtil

Printre cauzele principale se numara bolile vasculare precum hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, dislipidemia si arterita temporala (o vasculita severa care necesita tratament urgent).

De asemenea, hipotensiunea brusca, anemia severa sau tulburarile de coagulare pot contribui la instalarea ischemiei la nivelul nervului optic.

Simptomul cardinal este pierderea brusca, nedureroasa a vederii la un singur ochi, de obicei dimineata, care poate varia in intensitate.

Aceasta este adesea insotita de scotoame (zone oarbe in campul vizual) si de reducerea vederii periferice.

Spre deosebire de alte afectiuni oculare, durerea oculara lipseste in mod obisnuit.

Diagnosticul se bazeaza pe examinarea clinica, in special a fundului de ochi, unde se poate observa un disc optic palid si edematos.

Sunt utile investigatii precum tomografia in coerenta optica (OCT), campul vizual si imagistica craniana, in special IRM.

In cazurile suspecte de arterita temporala, se impun analize de sange (VSH, proteina C reactiva) si, uneori, biopsia arterei temporale.

Tratamentul depinde de forma si cauza bolii.

In cazul arteritei temporale, este necesara initierea imediata a tratamentului cu corticosteroizi pentru a preveni afectarea ochiului contralateral.

In alte cazuri, tratamentul vizeaza controlul factorilor de risc vascular (tensiune, glicemie, colesterol), hidratarea corespunzatoare si evitarea hipotensiunii nocturne.

Din pacate, odata instalata, pierderea vederii este adesea ireversibila, dar stabilizarea functiei vizuale si prevenirea recurentei sunt posibile.

Aceasta patologie apare in contextul expunerii la toxine (alcool metilic, medicamente) sau deficiente de vitamine (B1, B12).

Simptomele includ pierderea vederii centrale, bilaterala, si afectarea perceptiei culorilor.

Tratamentul consta in eliminarea toxinelor si corectarea deficientelor nutritionale.

Neuropatiile optice ereditare

Afectiunile genetice precum atrofia optica dominanta si neuropatia Leber determina pierderi progresive de vedere in copilarie sau adolescenta.

Diagnosticul se bazeaza pe teste genetice si oftalmologice, iar tratamentul este de suport, incluzand reabilitare vizuala si consiliere genetica

Gliomul si meningiomul pot afecta nervul optic prin compresie.

Se manifesta prin scaderea vederii, proptoza si, uneori, durere.

Diagnosticul se face cu IRM, iar tratamentul variaza de la observatie la chirurgie sau radioterapie.

Diagnosticul afectiunilor nervului optic include examinarea oftalmologica, testarea campului vizual, imagistica prin IRM si analize de sange.

Tratamentul este etiologic si include, dupa caz, corticoterapie, terapie nutritionala, tratament oncologic si suport vizual.

Afectiunile nervului optic sunt variate si pot avea impact semnificativ asupra calitatii vietii pacientului.

Diagnosticarea precoce si tratamentul adecvat pot preveni complicatiile severe si pot imbunatati prognosticul functional.

Bibliografie
https://www.specialtyeyeinstitute.com/optic-nerve-damage-eye-diseases/
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14256-optic-neuritis
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/optic-neuritis/symptoms-causes/syc-
https://www.msdmanuals.com/home/eye-disorders/optic-nerve-disorders/overview-of-optic-nerve-disorders