Tot ce trebuie sa stii despre chisturile arahnoidiene

In general, chisturile sunt situate in fosa craniana medie, la baza craniului, in apropierea lobului temporal.

In acea regiune sunt procesate si integrate amintirile, senzatiile auditive si cele vizuale.

Chisturile sunt depistate si in apropierea maduvei spinarii, cu o frecventa mai redusa. 

Daca un chist arahnoidian primar este simptomatic, acesta se va manifesta inainte de varsta de 20 de ani.

Marea majoritate a chisturilor arahnoidiene sunt asimptomatice, insa, in cazuri rare, daca acestea cresc in dimensiuni sau apasa pe alte structuri din corp pot determina aparitia problemelor de miscare sau a leziunilor cerebrale.

Din totalul maselor intracraniene, chisturile arahnoidiene reprezinta aproximativ 1%, cu o predilectie pentru sexul masculin.

Simptomele variaza de la usoare la severe si includ: cefalee (dureri de cap), greata, varsaturi, vertij (ameteli), convulsii si hidrocefalie (acumularea anormala, in exces de lichid cefalorahidian – LCR in interiorul ventriculilor cerebrali).

Chisturile localizate in regiunea fosei craniene medii determina tulburari de vedere, echilibru, auz si miscare, cu aparitia intarzierii in dezvoltare, modificarilor de comportament, oboselii, slabiciunii sau paraliziei pe o parte a corpului.

In situatia localizarii la nivelul regiunii supraselare, se pot inregistra tulburari de vedere sau ale sistemului endocrin, cu impact in ceea ce priveste pubertatea si dezvoltarea sexuala.

Chisturile arahnoidiene spinale se caracterizeaza prin parestezii (furnicaturi si amorteala) la nivelul membrelor superioare si inferioare, spasme musculare, probleme de miscare si chiar paralizie.

De asemenea, in cazul acestor persoane, se inregistreaza mai frecvent durerile de spate si se diagnosticheaza mai des scolioza, precum si infectii ale tractului urinar, insa cu o frecventa mult mai redusa.

Desi majoritatea chisturilor sunt prezente inca din timpul vietii intrauterine, cauzele exacte nu sunt cunoscute.

Acestea pot implica, de asemenea, si o componenta ereditara, iar persoanele care au Sindromul Marfan, Sindromul Aicardi sau arahnoidita sunt mai predispuse la dezvoltarea acestora.

Chisturile arahnoidiene pot aparea si in perioada copilariei ca urmare a unui traumatism cranian, infectii, interventii chirurgicale sau tumori.

Barbatii sunt de patru ori mai predispusi sa dezvolte chisturi arahnoidiene, in comparatie cu femeile.

Momentul aparitiei chisturilor arahnoidiene este in timpul vietii intrauterine sau mai tarziu, in perioada copilariei.

Chisturile deja prezente la nastere sunt numite chisturi arahnoidiene primare si sunt determinate de o perturbare a dezvoltarii creierului sau maduvei spinarii in timpul primelor saptamani de sarcina, cand are loc organogeneza, iar cele aparute in perioada copilariei sunt numite chisturi arahnoidiene secundare.

Procesul de depistare a unui chist arahnoidian porneste de la istoricul medical, in care medicul va documenta existenta simptomelor si a evenimentelor personale si familiale semnificative, este completat de examenul clinic obiectiv si confirmat cu ajutorul testelor imagistice.

Printre testele imagistice utilizate se numara imagistica prin rezonanta magnetica (RMN) sau tomografia computerizata (CT) a creierului sau a maduvei spinarii.

Intrucat, cel mai frecvent, chisturile arahnoidiene nu provoaca simptome, acestea pot fi depistate in urma investigarii unor alte afectiuni sau altor probleme, precum convulsiile, care necesita imagistica.

Diagnostic diferential

Din punct de vedere imagistic, diagnosticul diferential al chistului arahnoidian se face cu chistul epidermoid, chistul leptomeningeal – formatiune aparuta in urma unui traumatism, tumori chistice (astrocitomul si hemangioblastomul), chisturi non-neoplazice (chistul neuroglial, chistul neurenteric, chistul porencefalic), higromul subdural si neurocisticercoza.

In cazul copiilor, chisturile coloide si dermoide pot aparea cu o frecventa mai ridicata.

Chisturile coloide se formeaza, de asemenea, in timpul dezvoltarii intrauterine, sunt asimptomatice, continutul este reprezentat de o substanta gelatinoasa si asociaza simptome precum dureri de cap, greata sau hidrocefalie.

Chisturile dermoide sunt formatiuni benigne, care apar in timpul dezvoltarii embrionare si contin structuri precum foliculi de par, dinti, piele, grasime si cartilaj.

Chisturile de dimensiuni reduse care nu exercita compresiune asupra structurilor inconjuratoare si nu determina simptome, nu necesita tratament.

In cazul acestora, conduita terapeutica adecvata este reprezentata de monitorizare pentru a depista din timp daca acestea incep sa creasca in dimensiuni si determina simptome.

Daca dimensiunile devin importante, pot determina leziuni la nivel cerebral sau medular, iar traumatismele craniene localizate in apropierea chistului, pot stimula cresterea sau provoca sangerari in interiorul chistului.

In cazul chisturilor simptomatice, tratamentul implica fie drenarea lichidului din interior, fie indepartarea completa a chistului.

Drenarea se realizeaza prin deschiderea chistului - fenestrare, ceea ce permite scurgerea LCR-ului, organismul absorbind lichidul sau se poate plasa un dispozitiv ce directioneaza drenarea lichidului intr-o alte parte a corpului, precum peritoneul.

Chisturile arahnoidiene severe sunt gestionate printr-o interventie chirurgicala extinsa ce consta in indepartarea completa a formatiunii. Foarte rar, acestea pot reaparea dupa interventie.

Persoanele care au un chist arahnoidian asimptomatic pot duce o viata normala, fiind foarte probabil sa nu necesite niciun tratament de-a lungul vietii, intrucat este gestionat doar prin controale regulate pentru a depista modificari in ceea ce priveste dimensiunea.

In cazul unui chist simptomatic, drenarea LCR-ului sau indepartarea completa amelioreaza simptomele si permit cresterea calitatii vietii.

Majoritatea chisturilor arahnoidiene nu provoaca simptome si nu necesita niciun fel de interventie terapeutica.

Pentru situatia in care acestea determina simptome, monitorizarea si tratarea precoce sunt pasi importanti pentru imbunatatirea prognosticului pe termen lung.

Conduita terapeutica este variabila, de la proceduri minim invazive, cu timp de recuperare scurt, pana la complexe.

Oricare ar fi abordarea, simptomele se amelioreaza dupa tratament, determinand un prognostic excelent.
Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/6023-arachnoid-cysts#symptoms-and-causes
https://www.ninds.nih.gov/health-information/disorders/arachnoid-cysts
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/arachnoid-cysts