Guma de mestecat – sursa de microplastice

Plasticul este peste tot in jurul nostru.

Multe obiecte pe care le folosim in rutina zilnica ne expun, fara sa constientizam acest lucru, la particule de plastic, precum tocatoarele de plastic, buretii de curatat, hainele, recipientele de depozitare a mancarii si multe altele.

Recent, a fost descoperita o alta sursa de microplastice in organism – guma de mestecat.

Gumele de mestecat sunt produse dintr-un amestec de baza cauciucata, arome, indulcitori si alte ingrediente.

Baza cauciucata contine niste molecule lungi numite polimeri, care pot fi naturali extrasi din seva copacilor in cazul unor marci, insa alte branduri folosesc polimeri sintetici derivati din industria petroliera.

Astfel, unii polimeri sunt similari cu materialele plastice, pe cand unii sunt chiar materiale plastice.

Polimerii pot elibera microparticule de plastic in momentul procesului de masticatie, atat cei naturali, cat si cei sintetici.

Conform unui studiu al cercetatorilor din Universitatea din California, o singura bucata de guma de mestecat poate elibera sute, pana la mii de particule de microplastic, ce vor urma sa fie inghitite.

Pentru ca s-a presupus ca gumele sintetice sunt o sursa mai mare de microplastice, a fost realizat un studiu cu 5 branduri naturale si 5 sintetice, iar pentru reducerea variatiilor individuale in ceea ce priveste modul de mestecare, s-a folosit un singur subiect, ce s-a ales voluntar.

Persoana a mestecat timp de 4 minute fiecare bucata, in final clatindu-se gura cu apa, preluandu-se mostre de saliva la 30 de secunde, care au fost combinate intr-o singura proba la final.

Ulterior s-au colorat particulele de plastic si au fost analizate la microscop.

In urma consumului unui gram de guma, s-au identificat o medie de 100 de microplastice eliberate, unele bucati individuale de guma avand pana la 600 de microplastice pe gram.

Avand in vedere ca o bucata cantareste intre 2-6 grame, cantitatea de microplastice este de 200-600.

Un alt aspect neasteptat al studiului a fost faptul ca ambele tipuri de guma, atat cea naturala, cat si cea sintetica aveau cantitati asemanatoare de microplastice.

Materialele plastice identificate sunt reprezentate de:

- Polietilena - se foloseste in procesul de fabricatie al pungilor de plastic vandute in supermarketuri,

- Polistiren - se gaseste si in recipientele pentru depozitat mancarea,

- Polipropilena - printre utilizarile acesteia se numara si bare de protectie auto sau recipiente de medicamente,

- Poliacrilamida - utilizata pentru tratarea apelor reziduale din industria chimica, in metalurgie, industria electronica, fabricarea hartiei, prelucrarea mineralelor si explorarea petrolului.

Cea mai mare pondere o au polietilena si polipropilena.

Rolul acestor polimeri sintetici este de a creste proprietatile gumei pentru care este cumparata.

Astfel, polistirenul ofera elasticitate, determinand-o sa fie mai putin lipicioasa de dinti, dar mai lipicioasa de ea insasi, iar polietilena o inmoaie, in acest fel evitandu-se durerile de maxilar date de oboseala muschilor.

FDA a aprobat utilizarea acestor compusi in baza de guma, intrucat sunt considerate fie sigure in contact cu alimentele, fie sigure pentru corpul uman.

Baza de guma tipica este alcatuita din 2-4 tipuri de materiale plastice, insa pe eticheta nu se mentioneaza acestea, fiind inlocuite prin “baza de guma”.

Majoritatea microplasticelor au fost eliberate in primele 2 minute de mestecat, din cauza actiunii enzimelor din saliva, astfel ca in 8 minute au fost eliberate 94% dintre particule.

Acest aspect este important ca metoda de preventie a ingerarii microplasticelor, fiind recomandat sa se mestece mai mult timp aceeasi bucata de guma, decat sa fie consumata una noua.

Desi cercetarile sunt inca limitate, utilizarea gumei de mestecat a fost asociata si cu niveluri mai ridicate de ftalati in urina – substante chimice folosite pentru a inmuia plasticul, cunoscute drept perturbatori endocrini.

Desi efectele expunerii pe termen lung la microplastice nu sunt bine conturate in prezent, cercetarile epidemiologice sugereaza ca acest consum este asociat cu afectiuni digestive, respiratorii si reproductive, dar si cu un risc mai crescut de a dezvolta neoplazii, precum cancer pulmonar sau de colon.

Dimensiunea microplasticelor este un factor important in ceea ce priveste sansele ca acestea sa fie absorbite.

Un alt aspect descoperit in urma studiului mentionat anterior este ca majoritatea microplasticelor aveau dimensiunea de cel putin 20 de micrometri, dimensiune ce se poate compara cu a celui mai subtire fir de par uman si care e de 3 ori mai mare decat o globula rosie (hematie), ce are diametrul de aproximativ 7 micrometri.

Microplasticele care dauneaza celulelor sunt de 500-1000 de ori mai mici decat acestea, incadrandu-se in intervalul 20-500 nanometri.

Din cauza dimensiunii atat de reduse, se numesc nanoplastice.

Acestea sunt absorbite de celule printr-un proces numit endocitoza si pot determina diferite efecte, precum declansarea productiei de molecule toxice – specii reactive de oxigen.

Particulele despre care s-a demonstrat ca determina aparitia malformatiilor congenitale la embrionii de animale sunt cele foarte mici mentionate anterior (nanoplasticele).

Despre microplasticele, care sunt eliberate majoritar in momentul consumului gumei de mestecat nu s-au obtinut date in acest sens. Cu toate acestea, din cauza studiilor insuficiente, nu se poate afirma cu certitudine faptul ca guma de mestecat nu are niciun risc asupra sanatatii.

Microplasticele eliberate sunt uriase ca dimensiune si nu se cunosc efectele acestor particule asupra corpului uman.

De asemenea, nu se cunoaste cu certitudine daca nu se elibereaza si nanoplastice, intrucat necesita aparatura mai performanta pentru a fi analizate din cauza dimensiunii lor extrem de reduse.

Acesta este motivul pentru care studiul realizat pe saliva subiectului voluntar nu abordeaza problema nanoplasticelor, din cauza lipsei aparatelor necesare pentru depistarea lor.

Studiile realizate pe animale si cele cu celule umane au aratat faptul ca plasticele ar putea provoca daune, astfel ca pana la elaborarea unor aparate suficient de performante si pana la desfasurarea cercetarilor necesare, o atitudine utila este reducerea expunerii la micro si nanoplastice si implicit, reducerea sau oprirea mestecarii gumei.

Directiile viitoare sunt reprezentate de studii cu privire la identificarea microplasticelor care au cel mai nociv efect asupra sanatatii umane si care este cantitatea de microplastic absorbita de organism care determina aparitia consecintelor negative.

Bibliografie
https://www.webmd.com/balance/features/what-are-microplastics-how-to-reduce-them
https://www.health.com/chewing-gum-microplastics-study-11704994
https://www.sciencealert.com/chewing-gum-releases-hundreds-of-microplastics-in-your-mouth-study-finds
https://www.healthline.com/health-news/chewing-gum-microplastics-saliva-study