Lacrimi de toamna

Despre depresie
Am putea asocia, oare, depresia cu intrarea in toamna? Am putea gasi o explicatie a sentimentului de neputinta interioara in hainele sumbre si umede ale toamnei? Cu siguranta, odata cu schimbarea vesmantului naturii pasim spre o dispozitie “mohorata si trista”, parca din ce in ce mai nepasatoare si lipsita de farmec care ne determina spre izolarea de ceilalti si de noi insine.

Toamna aduce cu ea predispozitia pentru starile depresive, descrise de cele mai multe ori prin reducerea chefului de viata, a dorintelor, a placerilor personale si nu numai.

Am putea oare considera acest anotimp drept unicul motiv al trairilor de deznadejde si neputinta, al lacrimilor ce se scurg la fiecare gest, gand sau cuvant? …Bineinteles ca nu!

Despartirea, pierderea cuiva sau ceva in care am investit sufleteste, esecuri repetate etc, pot fi cauze mult mai profunde ale schimbarii dispozitiei afective. Semnificatia “lipsei”, frustrarea creata de aceasta, simtamantul ca nu mai avem resurse interioare pentru a merge mai departe, tendinta de a fugi sau nega problemele pe care ar trebui sa le infruntam – aceasta tendinta, deci, ne face sa pierdem batalie dupa batalie si, in final, razboiul cu depresia.

Este adevarat, ne aflam in fata unui “balaur”, iar forta ne lipseste, durerea interioara devine din ce in ce mai nesuportabila si, de cele mai multe ori devenim incapabili sa cerem ajutor.

Singuratate si tristete, Frica si deznadejde …acestea sunt cuvintele ce definesc depresia. “Pentru mine marea singuratate incepe si imi este frica. Mi-e frica de inima mea goala, mi-e frica de visurile mele indepartate, mi-e frica de tacerea prelungita care ma inconjoara. In jurul meu totul devine dusmanos si trist, camerele inchise, ecoul zidurilor, tacerea care ma apasa peste tot. Eu nu am decat singuratate”.

Am putea inlocui tristetea cu bucuria, frica cu increderea? Am putea “trezi” simturile si dorinta de viata? Sigur ca da! intotdeauna putem “renaste” ne putem debloca resursele necesare, ne putem descoperi sute si mii de motive pentru a fi fericiti. Esential este sa ne dorim sau sa existe in jurul nostru acel om care sa ne ofere CHEIA linistii si armoniei sufletesti.

S-ar putea ca portile sa aiba mai multe lacate, unele sa tina inchise suferinte vechi, aparent uitate, s-ar putea sa ne fie greu sa acceptam ceea ce se ascunde in spatele “durerii sufletesti”, dar cata bucurie, fericire, extaz poate fi in momentul in care zidurile sumbre si reci se naruie si suntem noi insine, puternici si impliniti.