Cancerul de ficat: semne, diagnostic si tratamente de ultima generatie

Aceasta boala evolueaza adesea silentios, fiind diagnosticata in stadii avansate, cand optiunile terapeutice sunt limitate.

Totusi, progresele din ultimii ani in domeniul imagisticii, al biotehnologiei si al imunoterapiei au revolutionat modul in care este abordat cancerul hepatic, oferind pacientilor sanse reale de supravietuire si o calitate mai buna a vietii.

Majoritatea cazurilor de cancer hepatic primar sunt reprezentate de carcinomul hepatocelular (HCC), care se dezvolta pe fondul unei boli cronice hepatice preexistente.

Printre principalii factori de risc se numara:

1. Infectiile cronice cu virusurile hepatitice B si C – principalele cauze mondiale ale hepatocarcinomului. Virusul hepatitic B (VHB) poate produce cancer hepatic chiar si in absenta cirozei, in timp ce virusul C (VHC) determina inflamatie cronica, fibroza si, ulterior, ciroza – terenul propice pentru dezvoltarea tumorilor.

2. Ciroza hepatica – indiferent de cauza (alcoolica, metabolica, virala sau autoimuna), ciroza creste de 20–30 de ori riscul de aparitie a cancerului hepatic.

3. Consumul cronic de alcool – un factor important, mai ales in combinatie cu infectiile virale hepatice.

4. Steatohepatita non-alcoolica (NASH) – legata de obezitate, diabet zaharat si sindrom metabolic, a devenit o cauza emergenta a cancerului de ficat in tarile dezvoltate.

5. Expunerea la aflatoxine – toxine produse de mucegaiurile din alimente contaminate, frecvente in regiunile tropicale.

6. Factori genetici si ereditari, precum hemocromatoza sau deficitul de alfa-1-antitripsina.

Cancerul de ficat este adesea asimptomatic in stadiile incipiente.

Primele manifestari pot fi nespecifice, ceea ce intarzie prezentarea la medic.

Printre semnele si simptomele frecvente se numara:

- Durere surda sau senzatie de presiune in partea dreapta a abdomenului superior;

- Scadere neintentionata in greutate si pierderea apetitului;

- Greata, varsaturi, balonare;

- Oboseala accentuata si stare generala de slabiciune;

- Icter (colorarea galbena a pielii si a ochilor);

- Ascita (acumulare de lichid in abdomen);

- Febra de cauza neexplicata;

- In stadii avansate – tumora palpabila in hipocondrul drept si semne de insuficienta hepatica.

Deoarece aceste manifestari sunt comune multor boli hepatice, diagnosticul diferential este esential.

Diagnosticul cancerului de ficat se bazeaza pe o combinatie de metode imagistice, biologice si histologice.

Pasii esentiali in procesul diagnostic sunt:

1. Testele de laborator

- Transaminazele (ALT, AST) – pot fi crescute, dar nu sunt specifice.

- Bilirubina, albumina si INR-ul – indica functia hepatica.

- Alfa-fetoproteina (AFP) – marker tumoral specific, crescut in 60–70% din cazuri de HCC. Valori peste 400 ng/ml sunt foarte sugestive pentru diagnostic.

2. Explorarile imagistice

- Ecografia abdominala – metoda de screening neinvaziva, utilizata in monitorizarea pacientilor cu risc crescut (ciroza, hepatita cronica).

- CT (tomografie computerizata) si RMN (rezonanta magnetica) – ofera detalii despre dimensiunea, localizarea si vascularizatia leziunilor hepatice.

- Angiografia si elastografia hepatica pot aduce informatii suplimentare despre fluxul sanguin si gradul de fibroza.

3. Biopsia hepatica

Confirma diagnosticul in cazurile neconcludente imagistic, desi in anumite situatii (leziuni tipice la CT/RMN) se poate stabili diagnosticul fara biopsie.

4. Stadializarea

Se realizeaza conform sistemului Barcelona Clinic Liver Cancer (BCLC), care tine cont de marimea tumorii, starea generala a pacientului si functia hepatica. Aceasta stadializare ghideaza alegerea tratamentului.

Tratamentul cancerului hepatic a evoluat semnificativ in ultimele decenii, trecand de la abordari limitate chirurgical la terapii personalizate, minim invazive si imunologice.

1. Chirurgia hepatica

- Rezectia hepatica – indicata pacientilor cu tumori unice, fara invazie vasculara si cu functie hepatica pastrata.

- Transplantul hepatic – reprezinta tratamentul curativ ideal pentru pacientii cu tumori in stadiu precoce (criteriile Milano), eliminand atat tumora, cat si substratul cirotic.

2. Ablatiile locale

Metode minim invazive, eficiente in leziuni mici ( mai mici de 3 cm):

- Ablatia prin radiofrecventa (RFA) sau microunde (MWA) – distrug tumora prin caldura.

- Crioablatia si ablatia cu etanol – alternative in cazuri selectionate.

3. Terapia transarteriala

- Chemoembolizarea transarteriala (TACE) – administrarea locala de citostatice direct in artera care alimenteaza tumora, urmata de blocarea fluxului sanguin.

Este tratamentul standard pentru stadiul intermediar.

- Radioembolizarea (TARE) – metoda de ultima generatie, care utilizeaza microsfere radioactive (Yttriu-90) injectate selectiv in arterele tumorale, distrugand celulele canceroase cu precizie ridicata si efecte adverse reduse.

4. Terapia sistemica tintita

In cazurile avansate, terapiile moleculare au schimbat radical prognosticul:

- Sorafenib si lenvatinib – inhibitori de tirozin kinaza, care blocheaza angiogeneza tumorala.

- Regorafenib, cabozantinib – terapii de linia a doua cu efecte demonstrate in prelungirea supravietuirii.

5. Imunoterapia

Cea mai promitatoare directie actuala.

- Inhibitorii punctelor de control imun – precum nivolumab si pembrolizumab, stimuleaza sistemul imunitar sa recunoasca si sa distruga celulele tumorale.

- Combinatia atezolizumab cu bevacizumab s-a impus ca tratament standard de prima linie pentru hepatocarcinomul avansat, conform ghidurilor internationale (ASCO, EASL).

6. Terapia personalizata si genomica

Secventierea ADN-ului tumoral permite identificarea mutatiilor specifice si alegerea tratamentului tintit adecvat.

Aceasta abordare, aflata inca in dezvoltare, promite tratamente mai eficiente si mai putin toxice.

Prognosticul depinde de stadiul in momentul diagnosticului.

Rata de supravietuire la 5 ani depaseste 70% in stadiile precoce tratate prin rezectie sau transplant, dar scade sub 15% in stadiile avansate.

Monitorizarea postterapeutica implica:

- Ecografie sau CT/RMN la 3–6 luni;

- Determinarea AFP;

- Evaluarea functiei hepatice si a eventualelor recidive.

Preventia primara ramane cea mai eficienta strategie in combaterea cancerului de ficat.

Masuri esentiale:

- Vaccinarea anti-hepatita B (inclusa in programul national de imunizare);

- Tratamentul antiviral al hepatitei B si C;

- Reducerea consumului de alcool;

- Controlul greutatii corporale si al diabetului;

- Alimentatie sanatoasa, fara alimente contaminate cu aflatoxine;

- Screening periodic al persoanelor cu ciroza sau factori de risc major.

Cancerul de ficat este o patologie complexa, cu impact major asupra sanatatii publice.

Desi ramane o boala cu mortalitate ridicata, progresele in diagnostic precoce, tratamentele tintite, imunoterapia si transplantul hepatic au transformat radical perspectivele pacientilor.

Abordarea multidisciplinara – care include gastroenterologi, oncologi, radiologi si chirurgi – este cheia succesului in managementul hepatocarcinomului.

Prin preventie, diagnostic timpuriu si aplicarea terapiilor moderne, cancerul hepatic poate fi din ce in ce mai mult o boala tratabila, nu o condamnare.

Bibliografie
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9418-liver-cancer
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/liver-cancer/diagnosis-treatment/drc-20353664
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9955560/