Ar putea fi oprit cancerul inainte sa apara? Noua generatie de vaccinuri

Modificarile genetice pot afecta gene implicate in cresterea celulelor, repararea ADN-ului sau eliminarea celulelor deteriorate. O singura modificare este rareori suficienta. In general, transformarea unei celule normale intr-o celula canceroasa presupune acumularea treptata a mai multor modificari, uneori pe parcursul mai multor ani.

Unele modificari apar spontan in timpul diviziunii celulare, altele sunt favorizate de expuneri precum fumul de tutun, radiatiile ultraviolete, alcoolul sau anumite substante carcinogene. Unele infectii, printre care cele cu anumite tipuri de papilomavirus uman (HPV) si virusul hepatitic B, pot contribui la aparitia cancerului. Exista si persoane care mostenesc variante genetice ce cresc semnificativ predispozitia pentru anumite tumori.

Un exemplu important este sindromul Lynch, cea mai frecventa forma ereditara asociata cancerului colorectal. Persoanele cu acest sindrom mostenesc modificari ale unor gene implicate in repararea erorilor aparute atunci cand ADN-ul este copiat in timpul diviziunii celulare. Printre genele implicate se numara MLH1, MSH2, MSH6 si PMS2, iar anumite modificari ale genei EPCAM pot avea un efect similar.

Atunci cand sistemul de reparare nu functioneaza corespunzator, erorile genetice se pot acumula. Acest fenomen poate determina aparitia unor proteine anormale, numite neoantigene, pe care sistemul imunitar le poate recunoaste ca fiind diferite de proteinele normale ale organismului. Tocmai aceste neoantigene reprezinta una dintre tintele investigate pentru vaccinurile preventive impotriva cancerului.

Sindromul Lynch este asociat in special cu un risc crescut de cancer colorectal si endometrial, dar poate creste si probabilitatea aparitiei unor cancere ovariene, gastrice, ale intestinului subtire, tractului urinar si altor organe. Riscul nu este identic pentru toate persoanele si variaza inclusiv in functie de gena afectata.

In fazele initiale, multe cancere nu produc simptome. Manifestarile depind de organul afectat si pot include o formatiune nou aparuta, sangerari neobisnuite, modificari persistente ale tranzitului intestinal, tuse prelungita, dificultati la inghitire, scadere inexplicabila in greutate, oboseala persistenta sau modificari ale unei alunite. Aceste simptome au frecvent cauze non-canceroase, dar persistenta lor poate necesita evaluare medicala.

Cancerul poate ramane localizat sau poate invada tesuturile din apropiere. Unele celule se pot desprinde din tumora initiala si se pot raspandi prin sange sau sistemul limfatic, formand metastaze in alte organe. Capacitatea de invazie si metastazare este una dintre caracteristicile care diferentiaza tumorile maligne de majoritatea tumorilor benigne.

Diagnosticul depinde de tipul de cancer suspectat. Evaluarea poate include examen clinic, analize de laborator, ecografie, radiografie, tomografie computerizata, rezonanta magnetica, endoscopie sau alte investigatii. Confirmarea unui cancer necesita frecvent examinarea unei probe de tesut obtinute prin biopsie sau interventie chirurgicala.

In anumite situatii sunt realizate teste moleculare ale tumorii sau teste genetice ereditare. Acestea au scopuri diferite. Testarea tumorala poate identifica modificari aparute in celulele canceroase, in timp ce testarea genetica germinala poate evidentia variante mostenite prezente in organism si asociate cu un risc crescut de cancer.

Persoanele cu antecedente familiale sugestive pentru un sindrom ereditar pot fi indrumate catre genetica medicala. Istoricul mai multor rude cu acelasi tip de cancer, cancere aparute la varste neobisnuit de tinere sau prezenta mai multor tipuri de cancer la aceeasi persoana pot ridica suspiciunea unei predispozitii ereditare, fara a demonstra singure existenta acesteia.

Prevenirea cancerului are deja mai multe componente. Preventia primara urmareste reducerea probabilitatii aparitiei bolii prin controlul factorilor de risc si vaccinarea impotriva unor infectii oncogene. Screeningul urmareste identificarea unor cancere sau leziuni precanceroase inainte de aparitia simptomelor, atunci cand exista programe si metode validate pentru populatia respectiva.

Exista deja vaccinuri care previn indirect anumite cancere. Vaccinarea impotriva HPV reduce riscul infectiilor persistente care pot provoca cancer de col uterin si alte cancere asociate HPV, iar vaccinarea impotriva hepatitei B previne infectia cronica ce poate favoriza aparitia cancerului hepatic. Aceste vaccinuri actioneaza insa impotriva virusurilor, nu direct impotriva celulelor precanceroase.

Materialul publicat de Science prezinta dezvoltarea unei noi generatii de vaccinuri concepute pentru prevenirea cancerelor care nu sunt provocate direct de infectii. Nu este vorba despre rezultatele unui singur studiu clinic si nici despre un preprint, ci despre o analiza a mai multor directii de cercetare si a unor studii aflate in faze timpurii de dezvoltare.

Ideea este ca sistemul imunitar sa fie pregatit din timp pentru a recunoaste antigene caracteristice celulelor aflate pe drumul spre transformarea maligna. Cercetatorii studiaza atat antigene tumorale prezente in cantitati mai mari pe celulele canceroase, cat si neoantigene produse de modificarile genetice specifice celulelor anormale.

Sindromul Lynch reprezinta un model important deoarece defectele de reparare a ADN-ului produc tipare relativ predictibile de mutatii si neoantigene. National Cancer Institute sustine cercetari si studii clinice care testeaza vaccinuri experimentale destinate prevenirii sau intarzierii cancerelor asociate acestui sindrom.

O alta strategie investigata vizeaza mutatii care apar frecvent in anumite cancere. De exemplu, cercetatorii au studiat antigene generate de variante mutante ale proteinei KRAS, intalnite in numeroase tumori pancreatice si in alte cancere. Obiectivul este ca sistemul imunitar sa recunoasca celulele care exprima aceste semnale anormale inainte ca tumora sa devina clinic evidenta.

Conceptul este diferit de vaccinurile terapeutice administrate unei persoane care are deja cancer. O tumora dezvoltata poate crea in jurul sau un mediu care inhiba raspunsul imun. Din acest motiv, cercetatorii considera ca antrenarea sistemului imunitar inainte de aparitia unei tumori avansate ar putea avea anumite avantaje biologice.

Cercetarile nu inseamna ca exista deja un vaccin universal impotriva cancerului. Vaccinurile preventive pentru cancerele neinfectioase sunt experimentale, iar majoritatea strategiilor sunt studiate initial la persoane cu risc genetic ridicat, unde probabilitatea aparitiei anumitor tumori este mai mare si tintele moleculare pot fi mai usor anticipate.

Chiar daca aceste vaccinuri se vor dovedi eficiente, este putin probabil ca ele sa elimine complet riscul. Cancerul cuprinde sute de boli cu mecanisme genetice diferite, iar tumorile pot acumula noi modificari pe masura ce evolueaza. Vaccinarea ar putea deveni, eventual, o componenta suplimentara a preventiei, nu un substitut automat pentru screening.

In timp ce vaccinurile preventive de noua generatie sunt investigate, exista deja masuri sustinute de dovezi care pot reduce riscul general de cancer. Nicio masura nu ofera protectie absoluta, deoarece riscul este influentat si de varsta, predispozitia genetica si alti factori care nu pot fi modificati.

- evitarea consumului de tutun si a expunerii la fumul de tutun;

- limitarea consumului de alcool;

- mentinerea unei greutati adecvate si a activitatii fizice regulate;

- alimentatie echilibrata si variata;

- protectie fata de expunerea excesiva la radiatii ultraviolete;

- vaccinarea impotriva HPV si hepatitei B pentru persoanele pentru care aceasta este recomandata;

- participarea la programele de screening recomandate in functie de varsta si profilul individual de risc.

Traseul depinde de motivul suspiciunii. Pentru simptome nespecifice, medicul de familie poate reprezenta primul punct de orientare, poate recomanda investigatii de baza si poate emite trimitere catre specialitatea corespunzatoare. Medicul de familie nu stabileste singur diagnosticul definitiv al unui cancer si nici managementul oncologic.

Daca exista suspiciunea unei tumori, evaluarea este continuata de specialistul relevant organului afectat - de exemplu gastroenterologie, ginecologie, pneumologie, urologie, dermatologie sau alte specialitati. Dupa confirmarea diagnosticului, oncologia medicala, chirurgia oncologica, radioterapia si alte specialitati pot fi implicate in functie de tipul si stadiul bolii.

Pentru persoanele cu antecedente familiale sugestive pentru un cancer ereditar, genetica medicala are un rol important. Specialistul poate evalua arborele familial si poate stabili daca exista indicatie pentru consiliere si testare genetica. Un rezultat genetic trebuie interpretat in context medical, deoarece prezenta unei variante asociate cu risc nu inseamna ca persoana are deja cancer.

Investigatiile pot include analize de laborator, imagistica, endoscopie si teste specifice organului investigat. Atunci cand este identificata o leziune suspecta, diagnosticul cancerului necesita de obicei confirmare anatomopatologica. In cazurile ereditare pot fi necesare teste suplimentare ale tumorii si teste genetice.

Persoanele cu sindroame ereditare confirmate necesita monitorizare realizata de specialisti cu experienta in patologia respectiva. Strategia de supraveghere este diferita de screeningul populatiei generale si trebuie stabilita individual de echipa medicala, in functie de gena implicata, istoricul personal si familial.

Specialistii pot fi accesati in ambulatorii de specialitate, spitale publice, institute si centre oncologice, clinici private si servicii de genetica medicala.

Vaccinurile experimentale prezentate in cercetarile privind sindromul Lynch nu fac parte din preventia oncologica obisnuita. Pentru persoanele cu risc ereditar cunoscut, monitorizarea recomandata de specialist ramane esentiala si nu trebuie inlocuita de produse sau interventii promovate drept "vaccinuri anticancer" in afara studiilor clinice validate.

Este util sa discuti cu un medic daca in familie exista mai multe cazuri de acelasi tip de cancer, cancere diagnosticate la varste tinere sau persoane care au dezvoltat mai multe cancere distincte. Aceste situatii nu confirma un sindrom ereditar, dar pot justifica o evaluare a riscului familial.

De asemenea, o formatiune persistenta, sangerarile neobisnuite, modificarile persistente ale tranzitului intestinal, scaderea inexplicabila in greutate sau alte simptome noi care persista trebuie evaluate medical. Prezenta lor nu inseamna automat cancer.

1. Exista in prezent un vaccin care previne toate tipurile de cancer? Nu. Nu exista un vaccin universal impotriva cancerului, iar strategiile destinate prevenirii directe a cancerelor neinfectioase sunt inca in cercetare.
2. Exista vaccinuri care previn deja anumite cancere? Da. Vaccinurile impotriva HPV si hepatitei B previn infectii care pot determina ulterior anumite forme de cancere
3. Cum ar functiona un vaccin impotriva cancerului ereditar? Strategiile experimentale incearca sa invete sistemul imunitar sa recunoasca antigene sau neoantigene care apar in celulele aflate la inceputul transformarii maligne.
4. Ce este sindromul Lynch? Este un sindrom ereditar determinat de modificari ale genelor implicate in repararea ADN-ului si asociat cu un risc crescut pentru cancer colorectal, endometrial si alte cancere.
5. Vaccinurile experimentale pot inlocui screeningul? Nu. Nu exista dovezi care sa permita inlocuirea monitorizarii si screeningului recomandate persoanelor cu risc crescut.
6. Un vaccin preventiv ar putea elimina complet riscul de cancer? Acest lucru nu a fost demonstrat. Chiar si strategiile aflate in cercetare urmaresc reducerea sau intarzierea riscului, nu garantarea protectiei totale.
7. Pot solicita acum un astfel de vaccin? Vaccinurile preventive pentru cancerele neinfectioase descrise in aceste cercetari nu sunt vaccinuri de rutina; accesul la produse experimentale se realizeaza in cadrul studiilor clinice eligibile.

Surse si Referinte

New generation of cancer-preventing vaccines could wipe out tumors before they form - Science

Behind the Research: The Studies that Led to Trial Vaccines for People with Lynch Syndrome - National Cancer InstituteCancer Prevention Overview - National Cancer Institute
Cancer - World Health Organization
Human papillomavirus and cancer - World Health Organization