Anevrismul aortei abdominale, Dr. Bogdan Vintila, medic primar chirurgie vasculara

Anevrismul de aorta e sarac in manifestari, unii pacienti fiind purtatori ai acestei boli timp de ani intregi fara sa aiba nici un fel de semn sau simptom. Uneori la pacientii mai slabi si cu anevrisme mari, se pot simti pulsatii la nivelul abdomenului. Cand incepe sa doara, fie abdomenul, fie dureri in spate, de multe ori e semn de ruptura sau iminenta de ruptura si e considerata o urgenta.

Aanevrismele in majoritatea lor sunt considerate de origine aterosclerotica si vor avea in mare aceiasi factori de risc pe care ii are ateroscleroza : bagajul genetic, varsta inaintata, fumatul (un factor extrem de important), hipertensiunea arteriala, hipercolesterolemia . Spre deosebire de alte manifestari ale aterosclerozei, diabetul zaharat pare sa protejeze importiva anevrismelor, probabil prin intarirea si calcificarea peretilor arteriali.

Dupa cum rezulta din manifestarile clinice, anamneza este saraca, pacientul neavand de cele mai multe ori niciun fel de manifestari.

In aceste conditii devin extrem de importante metodele imagistice pentru depistarea acestei patologii.

Ecografia Doppler: metoda neinvaziva si usor accesibila, este perfecta pentru depistarea pacientilor cu anevrism. Acesta trebuie cautat in mod activ la toti pacientii cu factori de risc cardiovascular sau care au déjà alte boli cardiovasculare : cardiopatie ischemica, stenoze carotidiene, arteriopatii periferice. In acelasi timp este frecventa asocierea anevrismului de aorta cu alte anevrisme.

CT cu substanta de contrast: este tehnica de baza pentru a caracteriza exact extinderea si dimensiunile anevrismului precum si pentru a putea elabora un plan de tratament. De multe ori anevrismul este depistat in cursul unei examinari CT abdominale,

RMN sau angiografie aortica efectuate pentru alte patologii.

Odata diagnosticul de anevrism de aorta abdominala pus, pacientul trebuie directionat spre un chirurg vascular sau cardiovascular pentru a stabili tratamentul optim.

Tratamentul anevrismelor de aorta este diferentiat in functie de dimensiunile acestuia. In conditiile in care aorta abdominala normala are diametrul in jur de 2 cm, numim anevrism o aorta abdominala care depaseste 3 cm in diametru. Intre 3-5.5 cm, riscul de ruptura este neglijabil. Din acest motiv, la aceste dimensiuni nu se indica operatie ci doar tratament medicamentos :

-Tratamentul medicamentos: Nu exista medicamente care sa aiba efect clar asupra dimensiunilor anevrismului. Un anevrism nu va scadea niciodata in dimensiuni dar putem incerca sa ii incetinim evolutia. Cardiologul va prescrie medicamente pentru controlul tensiunii arteriale, astfel incat presiunea asupra peretilor sa fie cat mai mica posibil, in speranta stabilizarii. O alta masura importanta este controlul factorilor de risc cu o mentiune speciala asupra fumatului. Intruruperea acestuia pare sa aiba efecte benefice pe termen lung, scazand rata de crestere a anevrismului.

Mentionam ca nu exista tratamente naturiste sau homeopate care sa fi aratat vreun beneficiu in cazul anevrismelor de aorta.

In cazul in care anevrismul a depasit 5.5 cm in diametrul sau maximal, exista indicatie de corectie chirurgicala.

Tratamentul chirurgical:

Exista doua tehnici in acest moment pentru tratamentul anevrismelor de aorta abdominala, amandoua avand puncte forte si puncte slabe. Intr-un final cele doua tehnici sunt complementare, practic cel putin o tehnica fiind posibila la aproape toti pacientii cu anevrism.

-Tratamentul endovascular: tehnica minim invaziva ce consta in introducerea in interiorul arterei a unei proteze speciale care sigilieaza anevrismul de fluxul arterial si ii scade presiunea pe pereti, eliminand riscul de ruptura. Are avantajul ca e minim invaziva, cu riscuri periprocedurale mai mici, posibila chiar si prin punctie, durata de spitalizare mai scurta, fara necesar de terapie intensiva. Din acest motiv este posibila chiar si la pacienti cu stare generala precara din cauza altor boli. Are dezavantajul ca nu e posibila la toti pacientii, avand constangeri anatomice.

Anevrismele trebuie sa indeplineasca niste conditii de dimensiuni si configuratie pentru a se putea implanta o endoproteza. In plus, in timp endoproteza poate migra sau poate prezenta complicatii la distanta care fac necesara o noua interventie.

-Tratamentul chirurgical deschis: tehnica invaziva ce consta in inlocuirea chirurgicala a portiunii dilatate cu o proteza care e cusuta de aorta sanatoasa. Se face prin deschiderea abdomenului si din aceste motive prezinta risc mai crescut decat endoprotezarea. Necesita terapie intensiva postprocedural si spitalizarea este cu cateva zile mai lunga. Prezinta avantajul ca se poate practica la toti pacientii indiferent de configuratia anatomica iar complicatiile la distanta sunt mult mai rare, fiind o tehnica mai durabila.

Alegerea tehnicii de tratament potrivite sa face de catre chirurg impreuna cu pacientul in functie de consideratiile de mai sus.

Fiind o boala de spectrul cardiovascular, preventia se face prin controlul factorilor de risc specifici : tensiunea arteriala, colesterolul trebuie mentinute in valori normale. Fumatul pare sa aiba un rol extrem de important in aparitia anevrismelor si in evolutia lor ulterioara, facand din sevrarea fumatului un obiectiv de importanta capitala. Daca un anevrism mic a fost diagnosticat, e important ca pacientul sa fie urmarit periodic prin ecografii abdominale pentru a surprinde evolutia spre stadii unde interventia chirurgicala devine imperativa.

Fiind o boala posibil fatala, e important sa fie descoperita la timp pentru a putea fi tratata in siguranta. Ambele metode de tratament chirurgical si interventional sunt sigure in conditiile medicinii moderne.