Eruptiile cutanate frecvente la copii – criterii de diferentiere

Roseola infantum, denumita si a sasea boala a copilariei sau exantemul subit reprezinta o infectie virala contagioasa destul de comuna, usoara cu evolutie autolimitata (se remite spontan), care poate provoca o temperatura si eruptii cutanate la sugari si copii mici.

Aceasta este cauzata de un virus din grupa herpesului, dar nu provoaca alte infectii cu herpes, cum ar fi herpesul bucal.

Aceasta afectiune dureaza de obicei aproximativ patru zile si aproape niciodata nu necesita un tratament medical.

Majoritatea simptomelor sunt atat de usoare incat parintii nici macar nu isi dau seama ca copilul lor este infectat cu virusul.

Roseola infantum afecteaza de obicei copiii cu varsta cuprinsa intre sase luni si doi ani, iar 95% dintre copii au fost infectati cu aceasta pana la varsta de doi ani.

Roseola este contagioasa inainte de aparitia simptomelor, asa ca este dificil de a preveni raspandirea ei la altii.

Tablou clinic

Roseola infantum are urmatorul tablou clinic:

- Febra - afectiunea incepe adesea cu o febra mare - adesea mai mare de 39,4 C. Incepe brusc si dureaza 3 pana la 5 zile. Unii copii pot avea, de asemenea, disfagie,
rinoree, sau tuse impreuna cu sau inainte de febra.

- Eczema - Dupa ce febra dispare, apare adesea o eruptie cutanata. O eruptie cutanata cu rozeola este formata din multe pete sau pete mici. Aceste pete tind sa fie plate.

Diagnostic

Diagnosticul este stabilit pe baza anamnezei si a examenului clinic general.

Roseola infantum poate fi suspectata atunci cand un copil cu varsta cuprinsa intre 6 luni si 3 ani dezvolta simptome si semne tipice.

Febra scade de obicei rapid in a 4-a zi, iar in momentul cand are loc caderea, un exantem macular sau maculopapular apare de obicei proeminent la nivelul toracelui si abdomenului si, intr-o masura mai mica, pe fata si extremitati; dureaza de la cateva ore pana la 2 zile si poate trece neobservata in cazurile usoare.

In 70% din infectiile cu HHV-6, exantemul clasic nu apare.

Efectuarea unor analize specifice de laborator este rareori necesara, dar diagnosticul de roseola infantum poate fi confirmat prin cultura sau teste serologice.

Varicela (varicela) este o boala infectioasa acuta.

Este cauzata de virusul varicelo-zosterian (VZV), care este un virus ADN care este membru al grupului de herpesvirus.

Dupa infectia primara, VZV ramane in organism (in ganglionii nervosi senzoriali) ca o infectie latenta. Infectia primara cu VZV provoaca varicela.

Reactivarea infectiei latente provoaca herpes zoster (zona zoster).

Perioada medie de incubatie pentru varicela este de 14 pana la 16 zile dupa expunerea la o varicela sau o eruptie cutanata cu herpes zoster, cu un interval de 10 pana la 21 de zile.

Tablou clinic

Un prodrom usor de febra si stare de rau poate sa apara cu 1 pana la 2 zile inainte de debutul eruptiei cutanate, in special la adulti.

La copii, eruptia cutanata este adesea primul semn de boala.

Eruptia este generalizata si pruriginoasa, progresand rapid de la leziuni maculare la papulare la veziculare inainte de formarea crustei.

Leziunile sunt de obicei prezente in toate etapele de dezvoltare in acelasi timp.

Eruptia apare de obicei mai intai pe piept, spate si fata, apoi se extinde pe intregul corp.

Leziunile sunt de obicei cel mai concentrate pe piept si spate.

Simptomele dureaza de obicei 4 pana la 7 zile.

Diagnostic

La copiii sanatosi, varicela este in general usoara, cu o eruptie cutanata cu mancarime, stare de rau si o temperatura de pana la 39-40 C timp de 2 pana la 3 zile.

Sugarii, adolescentii, adultii, femeile insarcinate si persoanele imunodeprimate sunt expusi riscului de boala mai severa si au o incidenta mai mare a complicatiilor.

Recuperarea dupa infectia primara cu varicela ofera de obicei imunitate pe viata.

La persoanele altfel sanatoase, o a doua aparitie a varicelei este mai putin frecventa.

A doua aparitie a varicelei poate fi mai probabil sa apara la persoanele care sunt imunodeprimate.

Ca si in cazul altor infectii virale, reexpunerea la varicela naturala (de tip salbatic) poate duce la reinfectie care mareste titrurile de anticorpi fara a provoca boli sau viremie detectabila.

Rujeola, cunoscuta si sub numele pojar, reprezinta una dintre cele mai contagioase boli infectioase, cu o rata de infectie secundara de cel putin 90% la contactele domestice susceptibile.

In pofida faptului ca este considerata in primul rand o boala a copilariei, rujeola poate afecta oameni de toate varstele.

Cauza rujeolei o reprezinta virusul rujeolei, un virus ARN monocatenar, cu sens negativ, din genul Morbillivirus din familia Paramyxoviridae.

Oamenii sunt gazdele naturale ale virusului; nu se stie ca exista rezervoare animale.

Acest virus extrem de contagios se raspandeste prin tuse si stranut prin contact personal apropiat sau contact direct cu secretiile.
Tablou clinic

-  Debutul rujeolei variaza intre 7-14 zile (in medie, 10-12 zile) dupa expunerea la virus.

Primul semn al rujeolei este reprezentat de obicei de o febra mare (adesea >40C) care dureaza de obicei 4-7 zile.

Faza prodromala este marcata si de stare de rau; anorexie; si triada clasica de conjunctivita, tuse si coriza („3 C”). Alte posibile manifestari prodromale includ fotofobia, edem periorbitar si mialgii.

-  Enantem - Petele Koplik (pete gri-albastrui sau „granule de nisip” pe o baza rosie – se dezvolta pe mucoasa bucala opusa molarilor doi); acesta apare in general cu 1-2 zile inainte de eruptie, dureaza 3-5 zile si este patognomonic pentru rujeola, dar nu este si intotdeauna prezent.

-  Eczema - eruptia se dezvolta la aproximativ 14 zile dupa expunere, uneori si prurit usor
incep pe fata la linia parului, pe partile laterale ale gatului si in spatele urechilor

In decurs de 48 de ore, leziunile se unesc in pete si placi care se raspandesc cefalo-audal catre trunchi si extremitati, inclusiv palmele si talpi, in timp ce incep sa regreseze cefalo-audial, incepand de la cap si gat.

Exantemul dureaza 5-7 zile inainte de a se transforma in pete hiperpigmentate brun-cupru, care apoi se descuameaza.

Diagnostic

Desi diagnosticul de rujeola este de obicei determinat din tabloul clinic clasic, investigatiile de laborator si confirmarea diagnosticului sunt necesare pentru sanatatea publica si controlul focarelor.

Tratamentul rujeolei este in esenta unul suportiv exemplificat, dupa cum urmeaza:

-  Mentinerea unei bune hidratari si inlocuirea lichidelor pierdute prin diaree sau voma

-  Rehidratarea IV poate fi luata in calcul in cazul in care daca deshidratarea este severa

-  Trebuie luata in considerare suplimentarea cu vitamina A

Scarlatina este o boala acuta infecto-contagioasa specifica sezonului rece cauzata de tipuri toxigene de Streptococcus beta-hemolitic de grup A.

Tablou clinic

Semnele si simptomele care sunt caracteristice scarlatinei includ:

- Eruptie cutanata rosie specifica care arata ca o arsura solara si este aspra la atingere. De obicei, aceasta incepe de la nivelul fetei/gatului si se extinde la trunchi, brate si picioare. In cazul in care se aplica presiune, aceasta va deveni palida

- Linii rosii. Pliurile pielii din jurul inghinului, axilelor, coatelor, genunchilor si gatului devin de obicei un rosu mai intens decat celelalte zone cu eruptie.

- Fata imbujorata - Fata poate aparea imbujorata cu un inel palid in jurul gurii (aspect caracteristic de obraji palmuiti)

- Limba zmeurie – ca urmare a descuamariistraturilor superficiale ale mucoasei linguale. Limba pare in general rosie si denivelata si este adesea acoperita cu un strat alb la inceputul bolii.

- Febra mare, insotita adesea si de frisoane

- Faringe instens hiperemic cu amigdale hiperemice, hipertrofice, uneori cu depozite albe sau galbui (aspect “rosu ca flacara”)

- Disfagie

- Adenopatii (ganglioni limfatici inflamati) care sunt sensibile la atingere

- Greata sau varsaturi

- Dureri abdominale

- Cefalee

- Eruptia cutanata si inrosirea fetei si a limbii dureaza de obicei aproximativ o saptamana.

Dupa ce aceste semne si simptome au disparut, pielea afectata de eruptie se exfoliaza adesea.

Majoritatea cazurilor usoare de scarlatina se rezolva in decurs de o saptamana fara administrearea vreunui tratament specific.

Cu toate acestea, tratamentul este important, deoarece aceasta va accelera procesul de vindecare si va reduce riscul de complicatii associate.

Tratamentul implica in mod normal un curs de 10 zile de antibiotice orale, de obicei penicilina.

Febra va trece de obicei in decurs de 12 pana la 24 de ore de la administrarea primului medicament antibiotic, iar pacientii isi revin in mod normal la 4 pana la 5 zile dupa inceperea tratamentului.

In cazul in care pacientii sunt alergici la penicilina, acestia pot lua in schimb eritromicina sau un alt antibiotic.

Diagnostic

Diagnosticul scarlatinei este efectuat de catre medicul specialist pe baza informatiilor obtinute din anamneza parintilor si efectuarea unui examenul clinic general al copilului.

Confirmarea infectiei cu S. pyogenes se realizeaza cu ajutorul testelor rapide antigenice efectuate din exudat faringian si a culturii din secretiile faringiene efectuate in cadrul departamentului de microbiologie.

Bibliografie
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/roseola/diagnosis-treatment/drc-20377289
https://emedicine.medscape.com/article/1131785-overview?form=fpf