Ingrijirea pacientului cu Alzheimer

Boala Alzheimer este cea mai intalnita forma de dementa, cuprinzand o serie de simptome cum ar fi pierderea progresiva a memoriei, pierderea rationamentului si a capacitatii decizionale, schimbari ale starii de spirit si comportamentului.

Alte forme de dementa sunt: dementa vasculara, boala Creutzfeldt-Jakobs, dementa fronto-temporala, dementa din cadrul bolii Parkinson, dementa toxica, forme ce au simptome asemanatoare, cauzate de degenerarea progresiva si ireversibila a celulelor nervoase de la nivelul creierului.

Boala Alzheimer progreseaza treptat, in evolutia sa distingandu-se trei stadii:

Stadiul usor in care simptome precum dezorientarea temporo-spatiala, tulburarile de memorie de scurta durata, scaderea concentrarii la serviciu, trec neobservate sau sunt puse pe seama varstei.

Acest stadiu este cel mai important pentru punerea diagnosticului si pentru inceperea tratamentului in vederea maximizarii succesului terapeutic.

Stadiul intermediar este cel in care bolnavul devine retras social, neaga boala,  tulburarile de limbaj,  etc.

Stadiul sever-avansat caracterizat prin indiferenta sociala, apatie, dependenta de ingrijire, necesita deseori internarea in centre speciale de ingrijire.

Pot aparea tulburari severe de comportament precum agresivitate, agitatie, vagabondaj. In aceasta faza se intampla frecvent ca bolnavii sa se rataceasca iar riscul de deces cauzat de accidente rutiere, insolatie, inanitie, deshidratare, inghet creste exponential.

Tratamentul bolii Alzheimer este complex si cuprinde atat tratamentul medicamentos cat si terapia psihologica si comportamentala, toate acestea avand drept scop incetinirea evolutiei bolii.

Din pacate, prin natura dementei, nici persoana afectata, nici apartinatorii nu doresc sa recunoasca faptul ca ceva nu este in regula. Din acest motiv vizita la medic este deseori amanata, intarziindu-se stabilirea unui diagnostic.

Depistarea timpurie a bolii si inceperea tratamentului pot amana degradarea mentala si ofera pacientului si familiei posibilitatea de a cunoaste boala cat mai bine, de a o accepta si de a invata cum sa traiasca cu ea.

Cele mai importante aspecte in relatia cu bolnavii de dementa sunt intelegerea, acceptarea, bunatatea si multa rabdare.

Lipsa de rabdare manifestata de persoana care acorda ingrijirea ii transmite bolnavului senzatia ca a gresit cu ceva, ceea ce poate duce la nemultumire si tristete, dar si la o stare de rau si de comportament agresiv.

In plus, trebuie stiut ca bolnavii de dementa, din cauza tulburarilor mentale, au doar o capacitate conditionata de invatare, aceasta capacitate diminuandu-se progresiv pe parcursul evolutiei bolii.

Ingrijirea speciala – rolul celui care ingrijeste bolnavul

Persoanele cu Alzheimer au nevoi speciale si necesita ingijiri deosebite, ceea ce poate fi o provocare pentru cei care le ingrijesc.

Principala preocupare este ca pacientul sa-si pastreze cat mai mult timp o oarecare independenta si un sentiment de incredere in sine, ceea ce nu este o sarcina usoara.

Ingrijirea pacientilor care sufera de dementa se diferentiaza de cea a celor cu alte afectiuni sau a varstnicilor prin faptul ca, in cazul bolii Alzheimer, are loc o scadere progresiva a capacitatii bolnavului de a conlucra si colabora.

Persoana care acorda ingrijirea trebuie sa poata intelege trairile pacientului, sa gandeasca impreuna cu acesta si in final sa decida ce este mai bine pentru el.

In acest sens trebuie avute in vedere atat nevoile psiho-emotionale ale pacientului, cat si aspectele practice legate de ingrijire.

In principiu, ar trebui depus tot efortul pentru a-i asigura pacientului o viata intr-un mediu cunoscut, cu un program zilnic regulat si pe cat posibil interactiunea cu aceleasi persoane.

Aceasta este o premisa importanta pentru asigurarea sentimentului de siguranta si de stabilitate emotionala.

Prevenirea accidentelor

Prevenirea accidentelor in cazul pacientilor cu dementa reprezinta un aspect important si de prima prioritate in cadrul acordarii ingrijirii, deoarece, prin pierderea progresiva a capacitatii de a-si desfasura activitatile zilnice, apare un risc crescut de accident. In stadiile doi si trei ale bolii cele mai frecvente accidente care pot aparea sunt traumatisme le sau arsurile.

Igiena corporala si imbracamintea

Igiena corporala zilnica ar trebui efectuata o perioada cat mai indelungata de catre persoana afectata. Asistenta partiala, respectiv sprijinul substantial, devin necesare in momentul in care bolnavul nu mai poate urma succesiunea activitatilor de igiena personala.

In ceea ce priveste imbracamintea, respectiv actiunea de imbracare, pot aparea dificultati intr un stadiu relativ timpuriu al bolii.

De aceea, este nevoie sa i se asigure bolnavului haine cat mai usor de imbracat/ dezbracat, care sa ii fie asezate la indemana in ordinea in care le va imbraca, astfel incat imbracarea sa nu ii creeze o stare de disconfort sau agitatie.

Alimentatia

Deoarece persoanele confuze uita sa manance, mananca prea mult sau nu mai pot constientiza daca se alimenteaza corect sau nu, persoanele ce ingrijesc bolnavii cu Alzheimer trebuie sa acorde o atentie speciala acestor aspecte.

O alta problema o constituie lipsa poftei de mancare. Aceasta poate avea multe cauze: pacientul crede ca a mancat deja, nu are pofta de mancare din cauza lipsei de miscare, exista probleme de masticatie si deglutitie sau pacientul nu mai este in masura sa utilizeze tacamurile.. De asemenea, controlul si supravegherea aportului de lichide sunt esentiale, necesarul zilnic fiind de cel putin 1,5 litri.

Apartinatorii trebuie consiliati si asistati corespunzator

In cadrul familiilor, fie ca este vorba de sot/ sotie sau de copii, ingrijirea bolnavului presupune multiple sacrificii si produce mult stres, care deseori poate ajunge dincolo de limitele suportabilitatii.

Consilierea si asistarea persoanelor care asigura ingrijirea unui bolnav de dementa reprezinta astfel o componenta indispensabila a fiecarui program de ingrijire si asistenta.

Escarele

Avand in vedere faptul ca bolnavii de dementa in stadiul terminal manifesta o apatie pronuntata care le reduce capacitatea de miscare, se amplifica si riscul aparitiei escarelor (rani deschise care se formeaza in urma imobilizarii indelungate).

Trebuie redus in special riscul foarte ridicat de formare a escarelor pe timpul noptii prin masuri profilactice corespunzatoare, cum ar fi repozitionarea la intervale de maxim 2 ore sau utilizarea dispozitivelor speciale de indepartare a presiunii (saltele antiescara, blanite, perne).

Alte complicatii ce pot aparea sunt:
- atacuri convulsive,
- dureri, pneumonie,
- slabire accentuata, in aceste cazuri fiind necesar consultul medical.

Incontinenta

Pe masura ce boala progreseaza, apar probleme si in ceea ce priveste capacitatea de control constient al procesului de urinare si defecatie. Deseori incontinenta nu este exclusiv legata de dementa, fiind implicate si alte cauze specifice varstei inaintate.

Incontinenta care insoteste o forma de dementa este de regula incontinenta de urgenta, care poate fi inca puternic influentata in stadiile incipiente ale bolii.

Ca masuri adecvate mentionam in special exercitiile de mers la toaleta si de mictiune la ore si intervale clar stabilite. In plus, prin medicamente care influenteaza simptomatologia de urgenta, senzatia permanenta de urinare dispare, pacientului usurandu-i-se simtitor situatia.
Capacitatea de a controla mersul la toaleta, exersata de-a lungul vietii, se pierde succesiv abia in stadiile tarzii ale dementei. Practic, acest lucru este demonstrat prin faptul ca bolnavul merge la toaleta independent si din proprie initiativa pana in stadiul terminal pe baza unei rutine cu care era obisnuit dinaintea aparitiei bolii.

Si persoanele care sufera de dementa isi pastreaza multa vreme sentimentele de rusine, incercand sa nege incontinenta.

In cazul in care persoanei i se atrage atentia asupra acestui fapt, reactiile agresive nu sunt rare.

In cazul in care pe parcursul evolutiei maladiei apare o nesiguranta din partea pacientului, care duce la o incapacitate de a controla urinarea si defecatia, devine indispensabila utilizarea de produse igienice specifice, de unica folosinta.

In acelasi timp corpul absorbant asigura o absorbtie rapida si sigura a urinei, astfel incat pielea pacientului sa fie in permanenta uscata, diminuandu-se astfel riscul aparitiei escarelor.

In prezent, nu exista un remediu pentru boala Alzheimer, desi exista mai multe medicamente aprobate, care pot ajuta la gestionarea unor simptome ale bolii, impreuna cu strategii de adaptare pentru a gestiona simptomele comportamentale. In 2021, FDA a oferit aprobarea accelerata pentru un nou medicament, Aducanumab, care vizeaza proteina beta-amiloid, care se acumuleaza anormal in creierul persoanelor cu Alzheimer.

Noul medicament ajuta la reducerea depozitelor de amiloid, dar nu s-a demonstrat inca ca afecteaza simptomele sau rezultatele clinice, cum ar fi progresia declinului cognitiv sau dementa.

Majoritatea medicamentelor functioneaza cel mai bine pentru persoanele aflate in stadiile incipiente sau mijlocii ale bolii Alzheimer. Cercetatorii exploreaza alte terapii medicamentoase pentru a intarzia sau preveni boala, precum si pentru a trata simptomele acesteia.