Dintii de lapte arata diferente de expunere la substante toxice in autism

Autismul apare in perioada de dezvoltare timpurie a creierului. Cauzele sale sunt complexe si nu pot fi reduse la un singur factor. Dovezile disponibile indica o contributie importanta a factorilor genetici, dar cercetatorii studiaza si modul in care acestia pot interactiona cu diversi factori biologici si de mediu inainte si dupa nastere. Identificarea unei asocieri cu o anumita expunere nu inseamna automat ca aceasta reprezinta cauza autismului.

Primele manifestari pot deveni vizibile in primii ani de viata. Printre semnele posibile se numara dificultatile de reciprocitate sociala, contactul vizual redus, raspunsul inconsistent la nume, utilizarea redusa a gesturilor, intarzierea limbajului sau particularitatile acestuia precum si dificultatea de a impartasi interese sau emotii cu alte persoane.

Pot aparea si comportamente repetitive, repetarea unor cuvinte sau expresii, preocuparea intensa pentru anumite obiecte sau subiecte, dificultatea de adaptare la schimbari si nevoia unor rutine predictibile. Unele persoane pot avea reactii neobisnuit de intense sau, dimpotriva, reduse la sunete, lumina, mirosuri, gusturi, texturi ori atingere.

Autismul nu se manifesta insa identic la toti copiii. Pot exista diferente importante in dezvoltarea limbajului, abilitatile cognitive, coordonarea motorie, atentia si capacitatea de invatare. Uneori sunt prezente si alte probleme, precum tulburari de somn, dificultati alimentare, anxietate, simptome de hiperactivitate sau afectiuni neurologice. Prezenta unuia dintre aceste semne nu stabileste diagnosticul de autism.

Diagnosticul nu se realizeaza printr-o analiza de sange, prin examinarea dintilor sau printr-o investigatie imagistica unica. Evaluarea se bazeaza in principal pe istoricul dezvoltarii copilului, informatiile oferite de parinti sau ingrijitori si observarea comportamentului de catre profesionisti cu experienta in neurodezvoltare. Pot fi utilizate instrumente standardizate de screening si evaluare, iar investigatiile suplimentare sunt stabilite in functie de situatia copilului.

Screeningul dezvoltarii este diferit de diagnosticul propriu-zis. El poate identifica un copil care necesita o evaluare mai aprofundata, dar un rezultat pozitiv la screening nu inseamna automat autism. Evaluarea complexa poate implica pediatrie, neurologie pediatrica, psihiatrie pediatrica, psihologie clinica, logopedie si alte specialitati, in functie de manifestari.

Recunoasterea timpurie a dificultatilor de dezvoltare este importanta deoarece permite evaluarea nevoilor copilului si accesul mai rapid la servicii de sprijin. Interventiile sunt individualizate si urmaresc comunicarea, autonomia, adaptarea si functionarea cotidiana, nu modificarea unei analize biologice sau a unei presupuse "toxicitati" identificate retrospectiv.

Dintii temporari incep sa se formeze inainte de nastere si continua sa se dezvolte in primii ani de viata. Pe masura ce se formeaza, structurile dentare pot incorpora anumite substante prezente in organism. Din acest motiv, cercetatorii folosesc uneori dintii de lapte cazuti natural ca pe o arhiva biologica a unor expuneri din perioade anterioare.

Metoda prezinta interes deoarece sangele si urina reflecta adesea expuneri relativ recente, mai ales pentru substante eliminate rapid din organism. Analiza dintilor poate oferi informatii retrospective despre o perioada mai lunga. Cercetari anterioare au folosit aceasta abordare inclusiv pentru evaluarea expunerii la diferite metale in timpul dezvoltarii fetale si al copilariei.

Cercetarea reprezinta un studiu pilot caz-control. Cercetatorii au analizat dinti temporari donati de 22 de copii cu autism si 16 copii cu dezvoltare tipica, folosind o metoda destinata identificarii unui spectru larg de substante chimice.

In medie, au fost detectate aproximativ 300 de substante chimice pentru fiecare participant. Dintre 60 de compusi identificati in mai mult de jumatate dintre probe, 39 erau cunoscuti drept substante cu potential toxic asupra dezvoltarii sau compusi cu proprietati de perturbare endocrina. Pentru 57 dintre cei 60 de compusi, concentratiile au fost mai mari in grupul copiilor cu autism, iar pentru 19 diferentele dintre grupuri au fost semnificative statistic.

Printre sursele posibile ale unor compusi identificati se afla ambalajele si recipientele pentru alimente, anumite materiale plastice, produse de ingrijire personala, parfumuri, materiale cu substante ignifuge si unele produse destinate copiilor. Cercetatorii au identificat 11 compusi care pot fi intalniti in biberoane, iar cinci dintre cei noua compusi cu diferentele cele mai mari intre grupuri pot migra din anumite materiale plastice folosite pentru acestea.

Rezultatele arata o asociere intre diagnosticul de autism si nivelurile unor substante detectate in dintii analizati. Ele nu arata insa ca biberoanele, materialele plastice sau substantele respective provoaca autism si nici nu permit stabilirea momentului sau sursei exacte pentru fiecare expunere.

Studiul este important in primul rand pentru cercetare. El sugereaza ca dintii de lapte pot oferi informatii despre expuneri acumulate intr-o perioada mai lunga decat probele biologice obisnuite si poate ajuta la identificarea unor substante care merita investigate in studii mai mari.

Pentru parinti, rezultatele nu justifica testarea dintilor copilului pentru stabilirea riscului de autism si nu modifica modul actual de diagnostic. In prezent, analiza chimica a dintilor de lapte utilizata in astfel de cercetari nu reprezinta un test clinic pentru autism. Diagnosticul continua sa se bazeze pe dezvoltarea si comportamentul copilului, evaluate de specialisti.

Reducerea expunerii copiilor la substante potential nocive este un obiectiv rezonabil de sanatate publica, independent de autism. Copiii mici sunt mai vulnerabili la unele expuneri deoarece organismul si sistemul nervos se afla in dezvoltare, iar comportamente precum ducerea obiectelor la gura pot creste contactul cu anumiti contaminanti.

- Respectarea instructiunilor de utilizare si siguranta pentru produsele destinate copiilor.

- Evitarea utilizarii inutile a pesticidelor, insecticidelor si altor substante chimice in spatiile frecventate de copii.

- Spalarea regulata a mainilor copiilor si curatarea obiectelor pe care acestia le introduc frecvent in gura.

- Aerisirea locuintei si reducerea expunerii la fum de tutun si la alti poluanti din interior.

- Utilizarea recipientelor pentru alimente conform indicatiilor producatorului si evitarea recipientelor deteriorate.

- Atentie la sursele cunoscute de metale toxice, precum plumbul din anumite vopsele, obiecte, sol sau instalatii vechi.

Aceste masuri urmaresc reducerea generala a expunerilor evitabile si nu trebuie interpretate ca metode demonstrate de prevenire a autismului.

Atunci cand parintii observa diferente sau intarzieri in dezvoltarea copilului, medicul de familie sau pediatrul poate reprezenta punctul initial de orientare. Acesta poate analiza istoricul dezvoltarii, poate identifica semne care necesita investigatii suplimentare si poate facilita accesul catre specialitatile relevante. Medicul de familie nu stabileste singur diagnosticul definitiv de tulburare de spectru autist si nu inlocuieste evaluarea de specialitate.

Dupa aparitia unei suspiciuni, evaluarea poate implica, in functie de situatie, pediatrie, neurologie pediatrica, psihiatrie pediatrica, psihologie clinica, logopedie si alte servicii dedicate dezvoltarii copilului. Specialistii evalueaza comunicarea, comportamentul, dezvoltarea cognitiva si motorie si pot decide daca sunt necesare investigatii suplimentare pentru excluderea altor cauze ale manifestarilor observate.

Nu exista o analiza de laborator sau un test al dintilor care sa confirme autismul. Analizele de laborator, investigatiile genetice, evaluarea auzului sau alte examinari pot fi utilizate in anumite situatii pentru clarificarea tabloului clinic sau identificarea unor afectiuni asociate, dar indicatia lor apartine specialistului.

Copiii pot fi evaluati in ambulatorii de specialitate, spitale publice, clinici private si centre cu experienta in tulburarile de neurodezvoltare. . Dupa stabilirea diagnosticului, monitorizarea trebuie coordonata de specialistii relevanti, in colaborare cu pediatrul si medicul de familie.

In cazul unei suspiciuni de expunere la o substanta toxica, traseul medical este diferit si depinde de substanta si circumstante. Medicul poate stabili daca sunt justificate analize toxicologice sau alte investigatii. Rezultatele studiului actual nu reprezinta un motiv pentru efectuarea de rutina a unor teste toxicologice la copiii cu autism.

Parintii ar trebui sa discute cu pediatrul sau medicul de familie atunci cand observa pierderea unor abilitati deja dobandite, intarzieri importante ale limbajului, dificultati persistente de comunicare si interactiune, raspuns redus la nume sau comportamente repetitive care interfereaza cu activitatile cotidiene. Evaluarea este indicata si atunci cand exista orice ingrijorare persistenta privind dezvoltarea copilului.

Daca exista suspiciunea unei expuneri semnificative la o substanta toxica, aceasta trebuie discutata separat cu un profesionist medical, oferind cat mai multe informatii despre substanta si circumstantele expunerii.

1. Dintii de lapte pot arata daca un copil are autism?Nu. Analiza dintilor a fost utilizata ca instrument de cercetare pentru estimarea unor expuneri chimice anterioare, nu ca test diagnostic pentru autism.
2. Studiul demonstreaza ca substantele chimice provoaca autism? Nu. Studiul a identificat diferente de concentratie intre doua grupuri, dar designul sau nu permite stabilirea unei relatii de cauza si efect.
3. Biberoanele din plastic provoaca autism? Studiul nu demonstreaza acest lucru. Faptul ca anumiti compusi pot proveni din materiale utilizate la fabricarea unor biberoane nu stabileste ca acestea determina aparitia autismului.
4. De ce sunt analizati dintii de lapte? Dintii se formeaza treptat si pot incorpora anumite substante din organism, oferind cercetatorilor informatii retrospective despre expuneri din perioada dezvoltarii timpurii.
5. Exista un test de sange pentru diagnosticarea autismului? Nu. Diagnosticul se bazeaza pe istoricul dezvoltarii si pe evaluarea comportamentului si comunicarii de catre profesionisti specializati.
6. Ar trebui pastrati dintii de lapte pentru analize? Nu exista o recomandare medicala generala in acest sens. Analiza descrisa in studiu este o metoda de cercetare si nu face parte din evaluarea clinica obisnuita a copilului.
7. Reducerea expunerii la substante chimice poate preveni autismul? Studiul nu demonstreaza ca reducerea acestor expuneri previne autismul. Limitarea expunerilor evitabile la substante cunoscute ca nocive ramane insa o masura generala prudenta pentru sanatatea copiilor.

Surse si Referinte

1. Baby teeth reveal higher toxicant levels in children with autism - MedicalXpress

2. A pilot autism case-control study of pesticides and plasticizers in shed baby teeth - Neurotoxicology and Teratology / PubMed

3. About Autism Spectrum Disorder - Centers for Disease Control and Prevention

4. Screening for Autism Spectrum Disorder - Centers for Disease Control and Prevention

5. Children's Environmental Health - National Institute of Environmental Health Sciences