Artrita reumatoida: de ce conteaza tratamentul inceput la timp

Boala afecteaza frecvent articulatiile mici ale mainilor si picioarelor, dar poate implica si articulatii mai mari, precum genunchii, umerii sau coatele.

Spre deosebire de artroza, care apare in principal prin uzura articulatiilor, artrita reumatoida este rezultatul unei reactii anormale a sistemului imunitar.

Mecanismul exact nu este pe deplin elucidat.

Se considera ca exista o combinatie intre predispozitia genetica si factori de mediu.

Fumatul, anumite infectii, expunerea la diversi factori de mediu sau modificarile sistemului imunitar pot contribui la aparitia bolii la persoanele susceptibile.

Simptomele pot debuta treptat sau relativ brusc.

Cele mai frecvente manifestari includ:

- durere articulara persistenta;

- umflarea articulatiilor;

- redoare matinala care dureaza mai mult de 30 de minute;

- oboseala accentuata;

- scaderea capacitatii de efort;

- senzatie generala de rau;

- uneori febra usoara si pierdere in greutate.

Pe masura ce boala evolueaza, inflamatia cronica poate produce deformari articulare, limitarea miscarilor si reducerea calitatii vietii.

In lipsa unui control adecvat, pot aparea afectari ale tendoanelor, ligamentelor si oaselor.

Artrita reumatoida nu se limiteaza intotdeauna la articulatii.

Fiind o afectiune sistemica, poate fi asociata cu manifestari la nivelul plamanilor, inimii, ochilor, pielii sau vaselor de sange.

De asemenea, inflamatia cronica poate contribui la cresterea riscului cardiovascular.

Diagnosticul se bazeaza pe evaluarea clinica efectuata de medicul specialist, asociata cu analize de laborator si investigatii imagistice.

Pot fi utilizate teste pentru identificarea unor autoanticorpi specifici, markeri inflamatori, ecografie articulara, radiografii sau alte metode imagistice, in functie de situatie.

Inainte de aparitia artritei reumatoide propriu-zise exista uneori o perioada de risc, caracterizata prin prezenta unor autoanticorpi si simptome usoare, fara inflamatia articulara tipica necesara pentru stabilirea diagnosticului.

Tocmai aceasta etapa a fost analizata in studiul recent.

Un studiu recent publicat in revista the Lancet Rheumatology a analizat efectele administrarii timpurii a medicamentului abatacept la persoane considerate cu risc crescut de a dezvolta artrita reumatoida.

Cercetatorii au evaluat efectele administrarii abataceptului, un medicament biologic care actioneaza asupra unor mecanisme implicate in activarea sistemului imunitar.

Participantii au fost urmariti pe o perioada extinsa, intre patru si opt ani.

Analiza a aratat ca persoanele care au primit tratamentul au dezvoltat artrita reumatoida mai tarziu comparativ cu cele care au primit placebo.

In unele cazuri, debutul bolii a fost intarziat cu pana la patru ani dupa incheierea tratamentului.

Studiul a mai aratat ca beneficiile au fost mai evidente la persoanele cu cel mai mare risc de progresie, identificate prin teste de sange specifice.

De asemenea, tratamentul a fost asociat cu reducerea unor simptome precum durerile articulare si oboseala in perioada de administrare. 

Este important de subliniat ca studiul nu a demonstrat prevenirea definitiva a bolii, ci o intarziere a aparitiei acesteia.

Descoperirea este importanta deoarece artrita reumatoida este o afectiune cronica ce poate provoca durere, inflamatie persistenta si afectarea progresiva a articulatiilor.

In prezent, tratamentele sunt destinate in principal persoanelor la care boala este deja diagnosticata, iar posibilitatea de a interveni inainte de debut reprezinta o directie majora de cercetare.

Rezultatele sugereaza ca identificarea persoanelor aflate in stadii foarte timpurii ale procesului autoimun ar putea deveni, in viitor, o componenta importanta a managementului artritei reumatoide.

Totusi, studiul nu modifica deocamdata recomandarile generale pentru populatia larga.

Tratamentul preventiv nu reprezinta in prezent o practica standard pentru toate persoanele cu risc crescut.

Cercetarea contribuie la intelegerea modului in care boala evolueaza si sustine ideea ca interventiile precoce ar putea influenta parcursul afectiunii.

Sunt necesare insa studii suplimentare pentru a stabili care pacienti ar beneficia cel mai mult si care sunt strategiile optime pe termen lung.

Nu exista metode garantate de prevenire a artritei reumatoide.

Totusi, unele masuri sunt asociate cu reducerea riscului general pentru sanatate:

- evitarea fumatului;

- mentinerea unei greutati corporale adecvate;

- activitate fizica regulata;

- alimentatie echilibrata;

- monitorizarea simptomelor articulare persistente;

- prezentarea la medic atunci cand apar manifestari sugestive.

Persoanele care observa dureri articulare persistente, umflaturi ale articulatiilor sau redoare matinala prelungita pot incepe evaluarea prin consultarea medicului de familie.

Acesta are rolul de orientare initiala, evaluare generala si emitere a trimiterilor necesare catre specialisti.

Dupa aparitia suspiciunii de artrita reumatoida, medicul reumatolog devine principalul specialist implicat in stabilirea diagnosticului, evaluarea severitatii bolii si monitorizarea evolutiei.

In functie de manifestari, pot fi implicati si specialisti in medicina interna, pneumologie, cardiologie, recuperare medicala sau alte domenii relevante.

Investigatiile utilizate in mod obisnuit includ analize de laborator, teste imunologice si metode imagistice care pot evidentia inflamatia sau modificarile articulare.

Alegerea investigatiilor este realizata de specialist in functie de contextul clinic.

Evaluarea intr-un serviciu cu experienta in bolile reumatice poate facilita diagnosticul precoce si monitorizarea adecvata.

Consultatiile de specialitate pot fi accesate prin ambulatorii de specialitate, spitale publice, clinici private, centre dedicate reumatologiei.

Monitorizarea periodica efectuata de medicul specialist este importanta pentru evaluarea activitatii bolii si pentru adaptarea managementului pe termen lung.

Este recomandata evaluarea medicala atunci cand apar dureri articulare persistente, umflarea articulatiilor, redoare matinala prelungita, oboseala inexplicabila sau limitarea miscarilor.

Identificarea precoce a unei afectiuni inflamatorii poate facilita evaluarea si monitorizarea adecvata.

1. Artrita reumatoida este o boala autoimuna? Da. sistemul imunitar ataca in mod eronat propriile articulatii si alte tesuturi.
2. Poate fi prevenita complet? In prezent nu exista metode demonstrate care sa previna complet aparitia bolii.
3. Cine are risc mai mare de a dezvolta artrita reumatoida? Persoanele cu anumiti factori genetici, autoanticorpi specifici sau factori de risc precum fumatul pot avea un risc mai mare.
4. Care sunt primele simptome? Durerea articulara, redoarea matinala si umflarea articulatiilor sunt manifestari frecvente.
5. Se poate diagnostica printr-o simpla analiza? Diagnosticul necesita evaluare clinica si, de regula, combinarea mai multor investigatii.
6. Ce a aratat noul studiu? Ca un tratament administrat persoanelor cu risc crescut a fost asociat cu intarzierea aparitiei bolii cu pana la cativa ani.
7. Pot fi aplicate la scara larga aceste rezultate? Nu. sunt necesare evaluari suplimentare pentru integrarea acestor date in practica medicala curenta.

Surse si referinte

1. Early treatment can delay rheumatoid arthritis for years – medicalxpress
2. Can treating rheumatoid arthritis before it sets in help delay its onset? – medical news today
3. Rheumatoid arthritis – niams
4. Rheumatoid arthritis – nhs
5. Arthritis – world health organization