Clickmed
programare rapida la medic

Buna seara,

Numele meu este Ioana, iar sora mea Laura in varsta de 28 de ani a fost diacnosticata cu tulburare afectiva bipolara, de catre domnul doctor psihiatru Popescu de la Spitalul Alexandru Obregia din Bucuresti. Am mare nevoie de ajutor pentru a putea intelege prin ce trece sora mea si pentru ca mai apoi, eu si intreaga familie s-o putem ajuta sa treaca cu bine peste toate.

As dori sa va povestesc cateva cuvinte despre trecutul familiei noastre si in mod special al surorii mele, doarece am dori sa stim care a putut fii motivul imbolnavirii sale, pentru a stii ce sa facem pe viitor.
Incep prin a va spune ca suntem patru frati, iar tatal nostru, care a decedat in luna noiembrie a anului trecut, a avut mari probleme cu alcoolul, iar toata copilaria noastra a fost grea, plina de scene de violenta verbala si fizica. De aici cu totii putem spune ca am ramas cu o trauma... Sora mea si-a ales mereu gresit partenerii de viata, si de aceea s-a ajuns sa fie batuta si maltratata, fizic si psihic, de doi dintre fostii ei iubiti si din aceste motive a avut 2 tentative de suicid.

Tot ea s-a chinuit mereu sa dea jos kilogramele in plus pe care le-a avut si am ajuns la concluzia ca sub ochii nostrii si fara sa ne dam seama, deoarece este o persoana foarte inchisa in ea, a dezvoltat o obsesie legata de acest lucru... Pentru ca si din acest motiv, spunem noi, a inceput totul... In iarna anului 2008, surorii mele i-au aparut primele simptome ale bolii, atunci am aflat ca ea incerca sa slabeasca luand pastile de slabit ce contineau efedrina... Cand noi am mers cu ea la doctor trecuse deja de etapa maniacala, era in cea de depresie.. Acest lucru a facut ca sora mea sa accepte tratamentul, cei adevarat nu de la inceput, ci usor usor...

A tinut tratament primele luni cu Haloperidol, Romparkin, Anafranil si Orfiril, iar pe parcursul unui an a luat doar Anafranil si Orfiril, cu mers la medic pentru a-i miscora doza... Ea trebuia sa tina tratamentul pana in luna februarie a acestui an, insa din luna decembrie 2009 a refuzat sa-l mai ia... Ne-a spus ca se simte mult prea molesita de la pastile si ca e sigura ca ii va fi bine fara ele... Ne-am gandit, in inconstienta noastra, ca stie ce face si nu am insistat prea mult sa-l reia...

De cateva saptamani insa simptomele au reaparut... I-am gasit din nou pastile de slabit, de aceasta data ce contin amfetamina, am mers la acelasi domn psihiatru, care i-a dat acelasi tratament, mai putin Anafranilul si ne-a sfatuit s-o internam, explicandu-ne ca de aceasta data se afla in etapa maniacala si se va impotrivi tratamentului... Din pacate domnul psihiatru are dreptate... Nu vrea sa renunte nici in ruptul capului la obiceiurile ciudate pe care le-a dobandit, iar daca incercam s-o oprim devi agresiva si ne gandim ca tratamentul il elimina prin vomat, deoarece Haloperidolul spre exemplu nu-si face efectul, tot 3-4 ore doarme pe noapte.

Problema este ca noua ne este destul de greu s-o stim internata sper exemplu intr-un spital precum Spitalul Obregia si am cautat o clinica particulara, unde poate primi mai multa atentie... Insa din cauza formalitatilor va trebui sa mai asteptam cateva zile... Putem avea incredere ca ceea ce promit cei ce detin astfel de clinici este adevarat?

As avea cateva alte intrebari : Ati putea stii care este cauza imbolnavirii? Cum sa procedam pentru a o putea ajuta cat mai bine? Daca tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila? Episoadele bolii pot reveni? Si daca da, cat de des sau din cauza caror factori?

Va rog din suflet sa nu ignorati mail-ul meu si sa imi raspundeti, avem cu totii mare nevoie de ajutorul dumveavoastra

Cu stima,
Ioana Vitan

Raspunde la intrebare!
Raporteaza Raporteaza intrebarea: "Tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila?"
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez intrebarea pentru:

Spam
Categorie gresita
Abuz

Raspunsuri (153)

crina raluca (acum 13 ani)

recaderi vor exista,insa daca urmeaza corect tratamentul,aceste recaderi vor fi tot mai rare sau chiar foarte rare si de o intensitate scazuta sau chiar foarte scazuta.daca sotia dv va urma tratamentul prescris de medicul psihiatru in mos corect si va evita pe cat posibil socurile,supararile,aceste recaderi vor fi foarte rare si de o gravitate minima.eu am trecut prin acelasi lucru,am trecut de la depresie(melacolie,tentative de suicid) la tulburari maniacale(agresivitate,dorinta de a distruge totul)dar cu tratament am reusit si astazi tin totul sub control.nu uitati ca secretul vindecarii este tratamentul luat corect si evitarea socurilor pe o perioada de timp macar 4-6 luni.sper ca v-am fost de ajutor si sper ca sotia dv sa reuseasca sa invinga boala asa cum am invins si eu.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Advertisement
crina raluca (acum 13 ani)

domnule sisu marius,v-am lasat un comentariu care sper sa va fie de ajutor,sub numele Crina Raluca

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
narcisa.madalina (acum 13 ani)

Doamna Ioana.si eu sufar de tulburare afectiva bipolara,iar inainte de asta am suferit de tulburare depresiva severa.dak imi permiteti as vrea sa va raspund la intrebari:cauza bolii sunt frustrarile,dezamagirile,traumele ,neimplinirile,suferintele,violenta in familie.din cate am citit eu,tulburarea bipolara este o boala pt toata viata,insa cu tratament si consiliere psiholgica,bolnavul poate duce o viata normala.boala poate recidiva daca intrerupe tratamentul fara sa anunte medicul,sau daca sufera vreun soc puternic,o suparare,o cearta cu cineva drag.ce puteti face pt a o ajuta:daca nu sunteti multumit de medicul actual,nu ezitati sa consultati un alt psihiatru(eu am gasit vindecarea la la 5-lea dr psihiatru). trebuie ca ea sa-si ia corect tratamentul,fara tratamentul nu se poate face nimic.chiar daca la inceput refuza,s-au n-are incredere ca se va vindeca(caci nici eu n-am avut),familia si prietenii trebuie sa-i fie alaturi si s-o convinga sa ia tratamentul.este obligatoriu.daca ii este administrat un tratament corect,in maxim 2-3 saptamani va incepe sa-si recapete incet,dar sigur,dorinta de a trai.apoi tratamentul trebuie continuat,chiar daca se simte bine si este foarte indicat sa faca si consiliere psihologica o perioada.nu va fi deloc usor,drumul spre vindecare este lung,costisitor,dureros si anevoios,insa ei ii trebuie o motivatie sa traiasca, daca are un singur motiv pt a trai,este primul si marele pas spre vindecare.bolnavul nu va mai fi niciodata cum a fost inainte,traumele nu le poti uita peste noapte,insa odata cu trecerea timpului,durerea sufleteasca este mai usor de suportat.eu am reusit sa depasesc momentele critice,cu tratament si consiliere,ce-i drept dupa un timp foarte lung,iar astazi duc o viata aproape normala.fratilor,v-o spun din proprie experienta,nu va lasati invinsi,eu mi-am dorit moartea,nu credeam ca o sa ma mai bucur vreodata macar de o zi cu soare,si azi sunt studenta in ultimul an la medicina si sunt fericita ca traiesc,nimic nu se compara cu bucuria de a trai.daca ne luam singuri viata nu rezolvam nimic,vom zace pt totdeauna intr-un mormant si toata lumea ne va uita.cereti ajutor si lasati-va ajutati,viata e nespus de frumoasa si mult prea scurta ca s-o scurtam si mai mult.toate au o rezolvare pe lumea asta,aveti incredere!

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Utilizator11550383632 (acum 5 ani)

As vrea sa iau legatura cu tine. Cum sa fac asta?

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Utilizator11550383632
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Utilizator11550383632
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Utilizator11704393771 (acum 3 luni)

Buna,
Ai luat legatura? Va rog sa mi dati un mesaj pe email adrianseebee@ adresa_web_filtrata . Multumesc.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Utilizator11704393771
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Utilizator11704393771
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
alex (acum 13 ani)

tuturor celor care sufera de tulburare bipolara le recomand sa consulte un medic psihiatru si un psiolog.Eu sufar de aceasta boala de aprox. 20 de ani.Inca de la inceputul debutului bolii am fost atat la psihiatru,cat si la psiholog.Pentru inceput boala nu se manifesta prea grav,am avut chiar si progrese timp de un an sau doi.Apoi a urmat o regresie puternica-psihiatrul spunea ca se datoreaza tratamentului gresit dat de psiholog.In fine,am intrerupt apoi si tratamentul psihiatric timp de aprox. doi ani.Desigur,boala mi s-a agravat...Am inceput din nou un alt tratament schimbind intre timp si psihiatrul si psihologul.Nu pot sa spun ca mi-e cu mult mai bine.Exist,dar nu traiesc...sufletul mi-este si acum mort.As dori mult sa ma ajute cineva.Un lucru e cert -in tot acest timp am ajuns sa ma cunosc mau bine,am reusit sa determin cu ajutorul psihologului cauza bolii,dar este inca mult loc de mai bine...Nu prea mai am incredere in specialisti,uneori mi se par usor manip**atori.Nu am gasit inca un psihiatru si un psiholog potivit...repet,as dori mult sa ma ajute cineva.multumesc

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
alex (acum 13 ani)

pentru Ioana-pe cat posibil am sa-ti raspund la intrebarile tale.Cauza imbolnavirii sorei tale o pot afla cel mai bine ea-sora ,impreuna cu un psiholog.Si eu asa am procedat si am reusit,dar pentru asta sora ta trebuie sa fie foarte sincera si deschisa in relatia cu psihologul si inca un lucru important trebuie sa existe o simpatie,deschidere afectiva intre pacienta si psiholog.Altfel nu se poate,e timp pierdut din partea ambilor.Cum o puteti ajuta?Oferindu-i un mediu cald si primitor :acasa,la servici si in societate(suna putin cam utopic...).Daca e o boala vindecabila?Specialistii spun ca ,da este.DA,episoadele bolii pot revenii ,dar in timp va invata (din propria ei experienta)cum sa le minimalizeze ca amploare.Factorii care provoaca revenirea episoadelor bolii sunt,din propria-mi experienta:stresul,intamplari neplacute din viata cotidiana,sau intimplari pe care le interpretezi ca fiind neplacute.Trebuie,din pacate timp si o foarte buna cunoastere a sinelui,precum si o vointa puternica pentru vindecare.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
alex (acum 13 ani)

pentru Sisu Marius-unde si cum si-a luat diploma de absolvire a facultatii de medicina??????.......acel domn doctor care a spus ca boala regreseaza cu timpul.Din propria-mi experienta si nu numai pot sa va spun ca tinuta sub observatie-respectiv tratament psihiatric si psihoterapie-boala nu va regresa cu timpul,ci din contra se va ameliora.Desigur ,pe viitor vor exista si recaderi,dar cu un tratament eficient vor exista si progrese,adica ameliorari.Mult succes va doresc!!!

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Simona (acum 13 ani)

Sufar de aceasta boala de mai mult de 5 ani si consider ca cel mai important este tratamentul, pe care il respect cu strictete. Bineinteles, pe langa acest tratament, trebuie sa cer in fiecare zi ajutorul bunului Dumnezeu, pentru a putea sa-mi gasesc drumul in viata. Nu e usor, dar cu ajutorul familiei si cu propria-mi vointa de a "invinge" boala sau macar de a o "pacali", incerc sa merg cu fruntea sus mai departe. Sper ca totul are o semnificatie pe acest Pamant si vreau sa cred ca am si eu un rost pe lume. Celor ce sufera de TAB le transmit incurajarile mele. Nu intrerupeti tratamentul si incercati sa gasiti in tot raul si un bine. Viata e un dar divin.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
marius versus (acum 11 ani)

da asa este ,tratamentul nu se intrerupe aproape toata viata depinde de manifestari ,am si eu sotul cu asa boala si de 36 de ani zilnic ia medicamente sa fie pe linia de plutire cind e in criza .,dar si spitalizat trebuie cind face caderi ,obligat
putere pt aceasta boala si rabdare mare

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de marius versus
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de marius versus
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
marius (acum 13 ani)

Din pacate si eu am aceasta boala ca si tine .Este foarte greu sa te pliezi in societatea actuala si mai ales sa poti merge mai departe. Tratamentul are un rol foarte important dar totodata si reactia celor din jur. Daca doresti sa discutam mai mult depre aceste aspecte iti las adresa mea de mail: [email protected]

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Lory (acum 13 ani)

Am citit toate comentariile si m-am decis sa scriu si eu poate ii pot fi si eu de folos cuiva.Am tuburare afectiva bipolara de fix 10 ani.In tot timpul acesta am avut 6 internari in crizele maniacale sau in episoadele depresive, internari ce au fost niste experiente traumatizante, mai ales cele trei de la Obregia din Bucuresti.Cea mai lunga perioada de tratament am tinut-o timp de 3 ani si jumatate cu rispolept, perioada cand am pus 26 kg pe mine.
Stiti care e secretul acestei boli si vindecarea ei?E simplu: asumarea ei.In momentul in care ti-o asumi si nu te mai razvratesti aiurea si nu renunti la tratament tocmai ca te simti exact ca inainte de debutul bolii,
atunci ea este ca si vindecata,ipotetic vorbind.O data declansata, tulburarea bipolara nu se vindeca niciodata,ci este intretinuta starea de normalitate cu 50% medicamentatie personalizata si 50% vointa de a te face bine.De un an si o luna iau abilify.Ma simt perfect cu el.Absolut,sunt cea inainte de declansarea tulburarii.Medicul meu din orasul meu natal mi-a spus ca e f. posibil sa iau tratament toata viata.Ei, si?Sunt doua inghitituri de apa , dimineata si seara.Daca as fi avut diabet controlabil prin pastile nu la fel as fi facut?Sunt o persoana perfect normala, performez in domeniul meu,cei dragi care stiu de afectiunea mea ma trateaza exact ca pe un om normal iar cei care nu stiu, nici n-au cum sa isi dea seama decat daca le comunic verbal.
E greu sa convingi un posesor de TAB sa isi asume afectiunea.La mine a durat aprope 5 ani sa inteleg si sa ma impac cu ea.Acum suntem prietene.Pastilutele de fericire,cum le zic eu, sunt sfinte pentru mine, credeti-ma.Cand imi amintesc de anormalitatea mea in episoadele maniacale mai ales, chiar iau oricate pastilute e nevoie, pentru a nu ma repeta p***aoarele de atunci, mai ales cele verbale.
Secretul e simplu: diagnosticare timpurie si corecta, informare, intelegere, asumare, tratament medicamentos imbinat cu vointa si....viata normala din toate punctele de vedere.
Numai bine!

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
marci 6 (acum 12 ani)

Draga Lory, si eu mi-am recunoscut si asumat acest diagnostic. Iau cu sfintenie pastilele prescrise (carbamazepina, rispolept si levomepromazin). Precum am mai raspuns si unei alte colege de forum cea mai mare dorinta a mea este sa pot anticipa criza si sa ma duc cat mai repedela spital din proprie initiativa. Poti sa-mi spui ceva din experienta ta? Eu avut numai episoade maniacale. Mi-as dori foarte, foarte mult sa avem si noi un grup de suport terapeutic cum exista pentru alte problematici si cum exista in strainatate si pentru persoanele care au aceasta afectiune. M-as oferi sa ajut la infiintarea lui in cazul in care mai exista si alte persoane, eventual medici si psihologi, care ne sprijina. Tu ce zici de asta, ti-ar placea?

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de marci 6
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de marci 6
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
gogu minel (acum 13 ani)

In aceste mari incercari pe care bunul DUMNEZEU a lasat ca ele sa se intample trebuie tinut cont de jertfa DOMNULUI IISUS.In marea sa misiune care a avut-o si inplinit-o,acum 2000 de ani,EL vindeca orice boala cu care impotrivitorul zis satana inrobea oamenii si de fapt ii inrobeste.Este lucru perfect ca DOMNUL lucreaza prin oameni si aceia sunt doctorii dar unora le-a dat HAR unora mai putin cred ca in raport de credinta lor.Mi s-a intamplat sa fiu in cabinetul doctoritei Marian de la Obregia cu un coleg de facultate.Aceasta femeie era inconjurata de ,nspe icoane si iconite dar lua la greu banii suferinzilor si va rog sa ma credeti am ramas siderat de atitudinea ei.Imi spunea colegul ca de fiecare data cand trecea prin salon(si asta foarte rar) trebuia sa dai.Ei ce credeti despre acest tip de doctori,fac voia lui DUMNEZEU AJUTANDU-SI APROAPELE sau pur si simplu urmaresc argintii vanzatorului IUDA.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Marius (acum 13 ani)

Am o intrebare pentru cineva autorizat ( psihiatru) .O fata daca vrea sa ramana insarcinata, poate intrerupe 9 luni tratamentul?Acum se simte bine,are o viata in familie linistita si afra stres,,doar la servici mai apare ceva stres si are un iubit care o iubeste.Poate ramane insarcinata?Va multumesc din suflet anticipat. ps: Sant fratele ei.

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Anca2 (acum 11 ani)

Salut, nu sunt psihiatru, dar mi-am pus recent aceeasi intrebare. Raspunsul dat de psihiatru a fost ca da, orice persoana cu boli psihice poate face copii. In cazul femeilor, unele medicamente pot afecta fatul. De aceea trebuie vorbit cu medicul psihiatru si inlocuit cu altceva. Oricum pacienta gravida va veni mult mai des la control la medicul psihiatru iar sotul sau familia au un rol f important.
Bolile psihice pot fi mostenite genetic dar trebuie gandit pozitiv. Medicina avanseaza foarte repede si deja au aparut medicamente neuroleptice de ultima generatie, fara efecte secundare. Cine stie ce va fi peste 10 ani. Poate aceste boli se vor vindeca mult mai rapid si eficient.
Multa sanatate!

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Ovidiu (acum 12 ani)

Am si eu TAB dar am vizitat datorita acestei boli toata Europa cu bani de buzunar am fost respectat din Germania pana in Suedia nu inteleg de ce uni oameni sunt atat de optuzi e o boala ca si alta boala uni au cu inima alti cu ficatul daca ne luam la bani marunti toti avem ceva nu exista om suta la suta sanatos si ma tem ca daca m-as vindeca m-as inbolnavi mai rau dar sa se vindece astia care ne conduc care ne taie toate drepturile si pacalesc din patru in patru ani oameni

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Monica (acum 12 ani)

Este pentru prima data cand incerc sa vorbesc despre boala mea. Am fost diagnosticata cu TAB acum 8 ani. De atunci urmez cu sfintenie tratamentul medicamentos. Nu am mai avut niciun episod in tot acest timp. Ma simt bine, echilibrata, increzatoare. Cei din jur imi cauta compania, am prieteni deosebiti. Am progresat de la an la an. Sunt manager si am calatorit mult in ultimii 6 ani. Am cunoscut oameni minunati, am fost apreciata.
Dar mi-a fost foarte greu. Inca imi este. Nu vorbesc despre trecutul meu, despre cele doua episoade (depresiv cu tentativa de suicid si maniacal).
Merg la psihiatru luna de luna si iau zilnic Carmabazepina. Doar parintii ma sprijina in lupta cu TAB. Insa nici cu ei nu vorbesc prea mult. Cand facem referire la boala mea, e ca si cum am vorbi despre diabet sau o disfunctie a rinichilor.
Colegii si prietenii habar nu au despre acest aspect al vietii mele. Asta mi-e cel mai greu. Sunt si ma comport perfect normal, dar in momentul in care as povesti despre cele doua internari de acum 8 ani, s-ar schimba totul. Nu stiu cati ar intelege, pe cati i-as mai avea aproape. Ultimul meu episod a fost maniacal. Atunci mi-am pierdut toti prietenii. Am ramas singura, dar am avut sprijinul neconditionat al parintilor. Ma ingrasasem 30 de kg si aveam impresia ca toti ma considera nebuna. Sufeream enorm! Din cauza prejudecatilor, a singuratatii ...
Cand mi-am acceptat boala si m-am impacat cu mine, cu noua mea viata, am slabit 16 kg si am reinceput sa traiesc.
Acum sunt bine, echilibrata. Stiu ca nu mai sunt cea dinainte, nici sub aspect fizic, nici sufleteste. Dar imi place mai mult de mine acum. Sunt toleranta cu cei din jur, afectuoasa, glumesc, stiu enorm de multe poezii. Profesional, incerc sa las in urma mea o munca de calitate.
Nu ma deranjeaza ca iau medicamente in fiecare dimineata si seara.
Dar sufar pentru ca stiu ca nu imi pot intemeia o familie. Nu vreau sa am copii. Imi este atat de teama. Iubesc un barbat minunat si sunt sigura de dragostea lui. Suntem de 3 ani impreuna si inca nu i-am spus adevarul. Nici nu cred ca i-l voi spune, desi stiu ca relatia noastra nu va evolua. E un om cult, inteligent, dar nu cred ca va intelege. Si mi-e teama ca daca va afla si va fugi, boala mea va recidiva. Si vreau sa ma protejez. Asa simt: ca daca ma feresc de socuri si imi iau medicamentele, este posibil sa raman in aceasta stare de echilibru.
Vedeti, povara mea este minciuna. Nu este boala in sine, cu toate manifestarile ei, ci imposibilitatea de a fi sincera cu cei care imi sunt aproape. Trecutul pe care il ascund si viitorul de care imi este atat de teama ... Asta de lupta mea in fiecare zi.
As vrea sa pot da un sfat, o explicatie Ioanei. Dar nu sunt in masura. Stiu doar ca medicatia este sfanta; ea trebuie respectata.
Poate un singur gand: viata este frumoasa sub toate aspectele ei. E bine sa avem curajul si priceperea de a o trai.
Cu bine si fruntea sus toti celor afectati de TAB

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
1
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
marci 6 (acum 12 ani)

Monica, doresc sa te intreb despre calatorie in strainatate si medicamente. Urmeaza sa merg in SUA in vizita la un prieten si considerand ca si tine ca medicatia este sfanta, doresc sa te intreb daca sunt probleme in legatura cu controlul vamal al acestor medicamente. Stii ca americanii au o intrebare pe chestionarul pentru viza in legatura cu bolile psihice si de aici teama mea. Stii cumva exista interdictie pentru persoanele care sufera de aceasta boala?

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de marci 6
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de marci 6
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
alexandra (acum 12 ani)

Si eu sufar de TAB din august 2011, dupa ce am stat de 3 ori internata cu episod depresiv sever in 2010.Nu stiu de ce am facut aceasta boala, dar ce ma deranjeaza enorm este ca mi-am pierdut abilitatile de invatare pe care le aveam.Am fost o studenta eminenta, sefa de grupa 5 ani, sefa de promotie, dar acum nu mai sunt in stare nici sa fac fata la un loc de munca, desi imi iau pastilele asa cum mi-au fost prescrise: 500 mg Depakine dimineata si seara, 500 mg Seroquel si o pastila de Nootropil seara.Nu stiu ce sa ma mai fac.Sotul meu este alaturi de mine si stie ce boala am, dar eu sunt frustrata ca nu mai sunt pesoana de alta data, ce imi recomandati?

Raporteaza Raporteaza comentariul postat de Aishaa
0
Raspunde Raspunde la comentariul postat de Aishaa
×
Pentru a vota trebuie sa fiti autentificati!
×

Doresc sa raportez raspunsul pentru:

Spam Abuz
Pag 2 din 8

Raspunde

×
×
Felicitari! Raspunsul a fost postat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost editat cu succes! Felicitari! Raspunsul a fost sters cu succes!
Se incarca...

Cauta

Nu ai gasit ce cauti? Cauta intrebari similare sau adauga o intrebare noua.

Adreseaza o intrebare!

Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!

Adreseaza o intrebare

Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie, ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.

Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare, informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.

SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel. Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.