Narcisa alba ( narcissus poeticus)

Narcisa este o planta ce creste de obicei pe pajisti, pasuni, paduri, malurile raurilor sau cultivata in gradini. Infloresc primavara, si in cazuri rare toamna sau iarna. Frunzele lungi, bazale, inguste sau cilindrice, ca dimensiune 15-75 cm. Florile apar fiecare pe cate o tulpina fara frunze, in grupuri de 10-12, fiecare floare cu cate sase petale albe (la alte specii sunt galbene sau chiar verzi), corolele sunt rosii, portocalii sau roz. Sunt parfumate (foarte putine specii de narcise sunt fara parfum). Fructul este o capsula.

In scop fitoterapeutic se utilizeaza florile si bulbii. Planta se recolteaza din luna februarie pana in luna aprilie.

Planta contine: narcisina, alcaloizi, glicozide ale izometonului, alcaloizi (licorenina, gelatina, licorina, narcisidina) care sunt foarte toxice, acizi organici.

Florile si bulbii au efecte calmante, linistitoare, emoliente, dezinfectante, antiseptice, sedative, nervine, tahicardice, nevroza cardiaca, antitusive, antiasmatice, emetice. Narcisa se cultiva si in scop decorativ.

Uz intern:

-  diaree, nevroza cardiaca, tahicardie, astm, nevroza, stari de agitatie si anxietate, boli pulmonare, anxietate, tuse convulsiva – sub forma de sirop, decoct, infuzie, din flori si bulbi.

Uz extern:

- rani si leziuni usoare – sub forma de infuzie si sirop din flori (efecte emoliente, calmante si dezinfectante)

Contraindicatii:

- A se evita contactul cu seva care poate irita pielea sau agrava alergiile de piele la persoanele sensibile sau alergice. Se vor respecta dozele recomandate deoarece bulbii contin substante ce pot deveni nocive datorita toxicitatii lor crescute.

Efecte adverse:

- Bulbii sunt foarte toxici, dozele peste 10 g pot fi letale. In intoxicatii apar urmatoarele simptome: somnolenta, hipertensiune accentuata, miscari convulsive, disfunctii ale ficatului.