Paranoia

psihoza caracterizata printr-un delir sistematic, fara diminuarea capacitatilor intelectuale.
Paranoia apare de cele mai multe ori la subiectii predispusi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihica (neincredere, dogmatism), erori de judecata cauzate de premise subiective, desi rationamentul este logic. delirul de paranoia se dezvolta in mod coerent, uneori plauzibil, urmand o serie de interpretari si de polarizari afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir sfarseste prin a se constitui intr-un sistem permanent si de neclintit, functionarea gandirii, vointei si actiunii ramanand clara si ordonata.

tratament - Acesta necesita, in general, spitalizarea. El asociaza neurolepticele cu psihoterapia.