Escara

Distrugere localizata a pielii survenind la bolnavii care zac la pat. escarele apar la persoanele imobilizate la pat, adesea doar numai dupa cateva ore de imobilizare, mai ales daca si-au pierdut mobilitatea lor naturala (coma, paralizie) sau daca se gasesc intr-o proasta stare generala (denutritie, deshidratare); in cateva cazuri foarte rare, ele mai pot sa apara si sub gipsul folosit la imobilizarea unei parti a corpului. Cauzate de o compresie prelungita exersata asupra unei regiuni proeminente, escarele afecteaza mai ales zonele de apasare: calcai, fese, regiunea sacrala, uneori coatele, omoplatii sau partea posterioara a craniului.

Simptome si semne - Mai intai se observa o regiune rosie si dureroasa. Apoi pielea devine neagra, ca un carton, insensibila la atingere. Mai tarziu, disparitia pielii necrozate lasand in loc un ulcer, tesuturile subiacente (muschi, tendoane, oase) ramanand descoperite.

Tratament si prevenire - Tratamentul consta ingrijiri locale: dezinfectie, curatarea locului cu ajutorul pomezilor cu tripsina, pudrarea sau "umplerea cu varf" a ulceratiei cu ajutorul pansamentelor hidrocoloide. Preventia este indispensabila: aplicata in mod normal tuturor bolnavilor imobilizati la pat, ea consta in schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului, in efectuarea de masaje locale, de sedinte cu aplicarea alternata a frigului si caldurii (bucati de gheata, apoi uscare), schimbarea imediata a lenjeriei umezite, utilizarea unei saltele zisa alternativa, compusa din mai multe segmente care se umfla si se dezumfla alternativ. Intotdeauna trebuie verificat daca un gips nu este prea compresiv. Lenjeria trebuie schimbata des pentru a evita macerarea. In sfarsit, corectarea tulburarilor nutritionale face, de asemenea, parte integranta din prevenirea escarelor.