cum sa scap de frica?

Buna sa stii ca si eu am avut astfel de stari cu ceva timp in urma era practic aceiasi problema stateam singura in casa pentru ca nu-mi gaseam de lucru si ma plctiseam de moarte, sincer eu nu am avut astfel de temeri,m-am schimbat doar cand mi-am gasit de lucru eu sincer iti recomand sa iti gasesti o activitate oricare ar fi ea pentru ca astfel vei avea mintea ocupata ,spunea-i ca daca iesi din casa nu te mai simti asa deci asta e solutia sa faci ceva ce-ti place.Acum in relatia cu prietenul tau ceva nu e in regula daca imi permiti sa-ti spun pentru ca el ar trebui sa-ti acorde mai multa atentie nu sa te ignore ai vorbit cu el de starile tale?Sper sa m-ai putem vorbi si sa-mi spui cum te simti.

da.intr-adevar am o imaginatie foarte bogata.va multumesc doamna doctor marin. va multumesc sincer pentru incurajari si pentru sentimentul ca vorbesc cu o prietena care are si capacitatea de a stii ce e normal si ce nu si nu-mi vorbiti strict profesional. am nevoie sa mi se spuna ca e bine, ca sunt normala si astea sunt momente prin care trecem toti la un moment dat. credeti ca o solutie ar fi sa nu mai analizez atat lucrurile si sa nu mai privesc in urma si sa merg mai departe fara sa-mi pun atatea intrebari?tot ce imi este teama este sa nu mai trec print-un astfel de moment. nu mai vreau si as vrea sa am siguranta ca nu se va mai intampla.poate ca sunt inca tanara si nu "m-am copt" inca.

va multumesc inca o data!

Buna Mirela.Este bine ca incerci sa te descarci chiar si prin acest mijloc.Probabil ca ai impresia ca daca cineva "impartaseste" aceleasi ganduri,sau stari similare cu ale tale si care poate face fata situatiei,te ajuta sa realizezi ca nu esti singura.Si nu esti.Uneori ne simtim neajutorati si avem impresia ca nu suntem intelesi sau nu putem sa spunem chiar tot ce gandim de frica sa nu ne creada altii "dusi cu pluta".Sau fara sa vrem ne vin in cap tot felul de idei tampite din te miri ce.Iar noi ce facem?Le alimentam.Nu-i tocmai ideea cea mai buna.Ai primit indrumari de la persoane de specialitate.Tot respectul! Insa nimeni nu stie exact ce-i in sufletul tau.Doar tu.Exact asa cum constientizezi ca-ti vin in cap tot felul de prostii,incearca si elimina-le.Cum?Am inteles c-ai teminat o facultate.Bravo tie! Pai daca ai fost capabila s-o termini inseamna ca ai "capital"intelectual.Gandeste-te ca trebuie sa faci o schimbare in felul tau de-a gandi si incepe prin a vedea partea buna a fiecarui lucru.Bucura-te de lucruri marunte,un iesit in oras,o discutie cu prietenii...Am inteles ca nu esti singura de fapt si asta e important.Pai vorbeste cu toti din jurul tau,provoaca-i la tot felul de subiecte si asa vei reusi sa te "descotorosesti"de tot felul de prostioare care iti vin in cap.Gandeste-te la tine ca esti o fata puternica,ai tot ce-ti trebuie si incearca sa fii mai optimista.Nu esti singura care ai terminat o facultate si nu lucrezi.Gandeste-te ca sunt o gramada in situatia ta si au probleme mari si le fac fata.Fiecare avem si zile mai proaste dar nu trebuie sa disperam.Am inteles ca te trezesti dimineata si ai nod in gat.Senzatie de ceva in gat sau starea ta de frica te face sa simti asta?Mai ai si alte simtoame,te doare ceva,capul,urechile,ai senzatie de zgomot in urechi,palpitatii,stari de tremur?Poate ai si o carenta de vitamine,calciu,magneziu,b1-b6-b12.Astea se pot rezolva si nu te mai gandi c-ai avea ceva probleme.Statul prea mult in casa si lipsa de ocupatie ne face sa gandim prea mult uneori insa incearca si gaseste-ti tot felul de ocupatii care sa-ti distraga atentia si vei vedea ca lucrurile vor intra pe un fagas normal.Fruntea sus,viata e frumoasa si trebuie sa ne bucuram de ea si sa invatam ca, orice experienta ne face sa devenim mai puternici.Toate cele bune!

va multmesc pentru toate gandurile bune si pentru incurajari! e bine sa stii ca poti vorbi cu cineva deschis si ca te sustine si te intelege si ca nu esti singura persoana care trece prin astfel de momente. va multumesc!

zalnic=))

parerea mea este ca trebuie sa te increzi in cel care a creat mintea si omu..l-DUMNEZEU-...EL are intotdeauna solutii pt.noi oamenii.SI eu am trecut pe aici....dar sincer am apelat la CREATOR...cum te ajuta EL nu te ajuta nimenii...pune-te pe genunchi si EL iti va rezolva toate problemele tale...dar fii sincera si nu uiat ca EL TE ITELEGE CEL MAI BINE SI TE AJUTA CEL MAI BINE!!!!

si eu am o stare foarte urata de la o vreme,ma simt prea atasata emotional de prietenul meu si daca acesta se poarta indiferent cu mine..gata..simt k nu am aer..nu stiu cum sa ma detasez de relatia asta,sa fiu mai puternica si mai increzatoare in propriile forte,am terminat acum facultatea si parca toate usile mi se inchid..muncesc acum dar nu sunt multumita de salariu,incerc sa-mi gasesc un job mai bun...:(am niste sclipiri de moment in care ma automotivez..dar,gandurile urate pun iar stapanire pe mintea mea..si visez urat sau aiurea in fiecare seara de cateva luni..ma trezesc mai obosita decat inainte sa ma pun sa dorm..si imi pare foarte rau,pentru ca sunt constienta ca reactiile mele si nehotararea mea se datoreaza lipsei de incredere..si prietenului meu i-am facut nenumarate faze care sa denote ''''''''calitatea'''''''' asta la mine..ce urat..ce e mai neatragator decat o fata nesigura pe ea??????sunt constienta de asta si vreau sa schimb situatia..si sa eman numai energie pozitiva:) sa zambesc mai mult si sa fiu mai comunicativa si independenta din punct de vedere emotional....sa am o stabilitate financiara si pe iubi meu aproape...

si eu am aceleasi simptome ca si mirela,poate de atata stat in casa,si asta este numai din lipsa de ocupatie,eu ma simt f bine cand ies,dar cand vin acasa din nou incep acelesi simptome de teama,...

curaj si vointa!

buna tuturor. am 24 ani si traiesc in romania anului 2010. spun asta pentru ca...hai sa fim seriosi, mai toti romanii sunt deprimati revoltati si satuli cand tot ce vezi si auzi in jurul tau se rezuma la nenorociri, incompetenta, spaga, indiferenta...etc. Adevarul e ca pana nu acceptam problema care ne afecteaza nu cred ca putem reusi sa invingem nimic; cam astia ar fi pasii...sa identificam problema, sa o acceptam, sa o analizam -sa ii gasim cauzele, sa cautam solutii si..voila! problem is solved!
Urasc politica; in aceeasi masura insa regret ca nu am avut tangenta la asa ceva, ma gandesc ca poate as fi reusit sa schimb ceva in bine sau in cel mai rau caz as fi avut un loc de munca mult prea bine platit, n-are rost sa intru in detalii ca stim foarte bine cum traiesc politicienii...in fine.
Povestea mea e simpla; am fost un om normal ca tot omul pana acum cateva luni cand brusc am devenit o umbra a celui de dinainte astfel ca in prezent lupt zi de zi cu mine insumi si de multe ori simt ca totul e degeaba, insa iata-ma aici printre randuri continui sa lupt si voi continua si voi invinge. Totul a pornit intr-o zi cand am avut un asa-numit atac de panica (primul dintr-o serie lunga) si m-am speriat foarte tare, a fost prima data in viata mea cand am avut impresia ca mor si drept urmare - o frica imensa de moarte. Au urmat mai multe analize si investigatii, am stat si internat cateva zile in spital iar in cele din urma au descoperit un mic ulcer; atacurile de panica au fost puse asadar pe seama stresului. Mi-am zis la vremea aceea ca "tot raul spre bine" - poate fara atacul de panica nu descopeream la timp ulcerul si..era mai grav, asa am incercat sa gandesc pozitiv si sa imi zic ca in timp odata cu vindecarea lui imi va trece si restul...
...Problema e ca aproape in fiecare dimineata ma trezesc cu palpitatii, durere de stomac, frica de moarte - ma tot gandesc sa nu fac infarct desi pare o prostie ca doar am 24 ani sunt tanar si toate analizele pana acum la inima au iesit bune. Insa gandul asta parsiv...si diferitele situatii pe care le gasesc ma imping sa am aceasta frica. Uneori trece in 10 min alteori tine ore intregi; apare de fiecare data in timpul zilei cand aud ca cineva a murit sau ca alta nenorocire s-a mai intamplat...uneori cand mananc ceva dulce am aceeasi senzatie. Tot timpul ma gandesc ca nu mi se poate intampla chiar mie, sunt prea tanar - vreau sa ma insor la anul cu femeia pe care o iubesc vreau sa am copiii mei sa-i vad cum cresc, sa ajunga pe picioarele lor si apoi..sa faca Dumnezeu ce-o vrea cu mine. Dar acum...mai am atatea de facut si refuz sa ma las invins de o frica banala dar care miseleste continua sa puna stapanire pe mine.
Sunt constient ca o gandire pozitiva poate face minuni si uneori reusesc sa inving frica si atunci ma linistesc parca nu ma mai doare nimic; nu-mi iese de fiecare data dar perseverez si trebuie sa ma gandesc ca in cele din urma am sa reusesc sa castig acest razboi iar totul va fi ca inainte.
Scuze pentru raspunsul asa lung insa asa cum a mai zis cineva, "o sugestie pozitiva la timpul potrivit face cat o tona de medicamente si cat o rugaciune spusa din suflet". Ar mai fi multe de spus insa poate am sa revin, sper intre timp sa fie mai bine pentru toata lumea. Bafta! Impreuna vom reusi!

BUNA

MA LUPT SI EU CU ACESTE STARI DE PANICA ,TRISTETE IN FIECARE DIMINEATA CAND MA TREZESC SI STIU CA URMEAZA INCA O ZI DE FRICA DE A REUSI SA TREC FARA SA MI SE FAC RAU.DE 9 ANI AM FACUT UN ATAC DE PANICA DUPA CARE NU AM REUSIT SA IMI MAI REVIN AM STAT TOT CU FRICA CA IMI APERE ALT ATAC .AM MAI FACUT CATEVA ATACURI DE PANICA SI DE ATUNCI MI-E FRICA DE LOCURILE UNDE AM FACUT ACESTE ATACURI.AM LUAT SI MEDICAMENTE MULT TIMP,AM FOST SI LA PSIHOTERAPEUT DAR STARILE DE DEPRESIE,LIPSA DE VOINTA,DE POFTA DE VIATA NU IMI DISPAR.EU LUCREZ SI MA DUC CU GROAZA IN FIECARE ZI DAR NU VREAU SA RENUNT SI SA MA INCHID IN CASA CA STIU CA ATUNCI VOI FI SI MAI RAU.OARE VOI SCAPA VREODATA DE ACESTE STARI?IMI DORESC FOARTE MULT SA FAC UN COPIL DAR MI-E FRICA.OARE E NORMAL?

VREAU SA SPUN CA PLANG FOARTE MULT SI SANT DISPERATA CA NU MAI POT SA MERG IN ORAS SINGURA CU AUTOBUZU,NU MAI MERG LA CUMPARATURI CEEA CE MIE IMI PLACEA FOARTE MULT.AM STARI DE AMETEALA DE FRICA CA MI SE FACE RAU PE STRADA.ESTE VREO SANSA SA SACP DE FRICA ASTA/

AM FOST LA PSHOTERAPEUT VREO 10 SEDINTE DAR NU AM SIMTIT VREO SCHIMBARE,IAR DUPA CA AM FACUT SI SEDINTE DE GRUP M-AM SIMTIT MAI RAU,AM PRELUAT STARILE LA CEILATI PACIENTI.CRED CA SANT SI DEPRESIVA MA ENERVEZ FOARTE REPEDE .LA SERVICI NU E STRES PREA MARE DAR NU NE DA SARIUL LA TIMP SI NU MAI IMI PERMIT SA MARG LA PSIHOTERAPEUT.E GRAV DACA O SA MAI INCEP UN TRATAMENT DE MEDICAMENTE CA SA MA MAI PUN UN PIC PE PICIOARE?SAU DUPA CE O SA TERMIN TARATAMENTUL O SA IMI REVINA ACESTE STARI?

buna ziua!am si eu o teama de dentisti sau de spitale.nu imi place mirosul nici din farmacii.si peste o sap trebuie sa ma duc la dentist sa imi imbrace dintii.si mai demult am fost de mi-am scos 2 masele.nu amandoua odata.ci pe rand.va spun ca nu m-o durut cand mi-o scoso nici dupa asta la prima masea scoasa.dar...de la atata frica care am tras in timp ce mi-o scotea,nici n-am apucat sa ajung bine acsa ca ma luat cu tremurici frig am facut frisoane si vomitam.pt ca m-ia pus si un tampon acolo la masea sa il tin si nu mai de la gustul ala si mirosul ala mi se intorcea stomacu.in sfarsit...la a2a masea la fel am patit aceleasi simptome dar cum v-am mai spus nu in timp ce mi-o scotea ci dupa ce plecam sau cand ajungeam akasa ca sa zic asa intr-un cuvant cam la o jumatate de ora dupa.si acum trenuie sa ma duc la dentist sa-mi imbrace dintii mi-a spus k nu o sa ma doara imi fc anestezie cand ii pileaza si asa mai departe dar mi-e ffff frica sa nu patesc iar la fel...cum as putea sa trec peste asta?va rog astept raspuns.va multumesc!