Câți medici tratează lucrurile cu seriozitate?

Nu exagerez, am deja peste 50 de medici la care am fost in ultimii ani, daca doriti pot sa le listez numele pe site. Nu contest ca e o facultate grea, desi standardele in general in educatie, au scazut enorm in ultimii 20 de ani si continua trendul acesta. Aplicatia am recomandat-o medicilor, pentru a se ghida dupa ea cind pun tratamentul. I-ar ajuta sa puna diagnostice nu sa lase oamenii sa se chinuie si sa duca boala pe picioare singuri. In fond ei sunt responsabili de viata unor oameni, nu se joaca cu cartofi sau robineti. Orgoliul lor ii impiedica sa foloseasca calculatorul, si software-ul de tip sisteme expert. Ei "au totul in minte", adica mai nimic. Cu trecerea anilor, cunostintele lor acumulate in facultate s-au diminuat simtitor. In schimb se ghideaza dupa statistici si dupa fler,ceea ce nu mai e stiinta ci ghiceala in bobi, zaț de cafea. sau ce vreti dvs. Ati spus "din pacate tot la medic trebuie sa ajungeti" - asa este, trist adevar, tot la niste incompetenti fara omenie, indiferenti si blazati.

acum exista o problema, pe care am intalnit-o de nenumarate ori. daca un medic vrea sa caute informatii intr-o agenda medicala (este absurd sa crezi ca o persoana reuseste sa stie dozele si gramajul tuturor medicamentelor existente pe piata) pacientul incepe sa se uite banuitor - vai, nu stie, nu are experienta, trebuie sa ma duc la altcineva..

orice medic responsabil cauta informatii, chiar daca nu de fata cu pacientul, tocmai pentru a evita situatia descrisa mai sus. dar cand ajungem acasa ne asteapta tratate de medicina si ghiduri si, de ce nu, sursa nesfarsita de informatii pe care o reprezinta internetul

am avut ocazia sa fac practica in 2 spitale din germania, dintre care unul era centru universitar. ati fi surprins, dar in afara de conditiile de cazare, care erau deosebite, interesul medicilor pentru pacienti era 0. in afara de o vizita care cuprindea in 45 minute 30 de pacienti, medicii stateau in camera lor de garda, in fata calculatorului, prinsi in *hartogaria* electronica. daca spuneti ca medicii nostri sunt indiferenti, va invit sa mergeti in strainatate, sa vedeti cum o studenta in anul IV, care abia leaga 2 cuvinte in germana este pusa sa faca 6 internari pe zi (in ziua respectiva eu eram singurul *cadru medical* cu care acei pacienti veneau in contact). nici macar in momentul in care eu semnalam ceva patologic nu mergeau sa vada ei despre ce este vorba, aveau perfecta incredere in simtul meu clinic

Deocamdată nu nemții sunt pe primul loc în Europa la cazurile de cancer si infarct, ci Romania, in ciuda conditiilor desebit de bune pe care ni le ofera sistemul medical romanesc, in pofida atentiei pentru pacient si a medicamentelor compensate, a grijii neobosite a statului pentru sanatatea natiei noastre.
Pe de alta parte nu cred ca, de exemplu, spitalul unde a fost operat Schumacher (in Franta ce-i drept) are aceiasi medici pe care i-ati vazut in Germania. Oricum, nu trebuie sa justificam haosul si erorile, malpraxisul autohton, ca "uite ca se intampla si la case mai mari, in Germania, UK, etc"

nemtii nu sunt pe primul loc la infarct pentru ca la ei orice infarct e adus cu elicopterul la un centru de angioplastie (si au mult mai multe asemenea centre decat noi) si problema se rezolva in 90 de minute de la diagnostic. romania nu are infrastructura medicala necesara pentru o asemenea abordare

iar in ceea ce priveste cazurile de cancer, romanul sta acasa pana in ultimul stadiu, pana nu mai inghite mancarea deloc, chiar daca avea sange in urina sau scaun de 3 ani, pentru ca i se parea ca e normal sau ca nu e prea grav..

In ce priveste cancerul nu este asa, nu pot sa cred ca nu ati auzit de numeroasele cazuri de pacienti care se investigheaza ani de zile si sunt plimbati ba la RMN, ba la ecograf, ba la radiografie, ba la CT, ba la neurolog, ba la internist, ba la ORL, ca in final sa fie trimisi la pshiatru cu diagnosticul de sindrom anxios. Si bietul pacient dupa ani in care cheltuieste o gramada de bani si face zeci de analize afla ca de fapt are cancer. Veti intra curind in acest sistem, atunci cind veti profesa ca medic in spitalele patriei si veti vedea astfel de cazuri de oameni fara diagnostic.

multumesc pt. raspuns.
In orice caz, juramantul lui Hippocrate, care sper sa va calauzeasca mai departe in meseria pe care ati ales-o, va cere sa ajutati pacientii si sa faceti orice va sta in puteri pentru vindecarea lor, orice ar spune acesti pacienti. Banuiesc ca daca va trebui vreodata sa puneti un pansament unui om care are o hemoragie majora care ii pune in pericol viata, nu veti refuza sa-l ajutati si-l veti abandona doar pentru ca vi se pare ca nu v-a vorbit frumos sau a fost "ironic". Chiar si oamenii ironici merita sa traiasca, nu? Si ca medic trebuie sa va dati toata stradania sa-i ajutati.

Pareri preconcepute au 99% dintre medicii cu care eu am intrat in contact, care nu se bazeaza pe analize si probe stiintifice (de! au facut putina matematica in facultate, deci sunt mai putin inclinati spre rigurozitate) ci pun diagnosticul dupa fata pacientului, virsta, timbrul vocii, etc, etc, un fel de "mama Omida" in halat alb.