Cand devine fosforul periculos pentru sanatate

Fosforul este singurul mineral din organismul uman care se regaseste in cantitati mai mari in corp decat calciul.

Un aport optim de fosfor are numeroase efecte benefice pentru sanatate, insa excesul si deficitul acestui mineral predispun deopotriva la imbolnavire.

Cercetatorii sunt preocupati in special de continutul ridicat de fosfor anorganic (fosfatii) regasiti sub forma aditivilor alimentari utilizati la scara larga in industria alimentara. Studiile de specialitate confirma ca aceste motive de ingrijorare sunt justificate.

Fosforul este un mineral care constituie aproximativ 1% din totalul greutatii corporale a unei persoane, prezent in toate celulele corpului si regasit preponderent la nivelul oaselor si al dintilor. Principalul rol al fosforului este sa participe la formarea dentitiei si a sistemului osos.

Mineralul mai contribuie si la procesul prin care organismul utilizeaza carbohidratii si grasimile. Fosforul are un rol important si in generarea proteinelor necesare cresterii, mentinerii si regenerarii celulelor si tesuturilor. Tot el ajuta corpul sa produca molecula ATP, esentiala pentru stocarea rezervelor de energie.

Fosforul lucreaza impreuna cu complexul de vitamine B si contribuie la urmatoarele functii de baza

- functia renala;
- contractiile musculare;
- bataile regulate ale inimii;
- functia nervoasa.

Un aport suficient de fosfor poate reduce disconfortul muscular aparut in urma depunerii efortului fizic si ajuta organismul sa produca energia preluata din nutrienti. Rinichii au nevoie de fosfor pentru a elimina in mod corect reziduurile si alte elemente nocive din corp.

Majoritatea adultilor de peste 18 ani au nevoie de o doza zilnica de 700 mg de fosfor in dieta. Bebelusii mai mici de 6 luni trebuie sa consume 100 mg zilnic si pana la 275 mg, intre 6 si 12 luni. In perioada de varsta 1-3 ani, aportul de fosfor trebuie sa atinga valoarea de 460 mg, iar de la 4 si 8 ani, aceasta creste pana la 500 mg.

Copiii si adolescentii au nevoie, de la 9 pana la 18 ani, de o doza zilnica de fosfor de pana la 1250 mg. Femeile insarcinate si mamele care alapteaza pot consuma pana la 700 mg de fosfor pe zi, chiar 1250 mg, daca sunt mai tinere de 18 ani.

Fosforul se regaseste in mod natural in carne, fructe de mare, lactate, nuci, seminte, fasole si cereale integrale. Toate acestea sunt sursele organice ale mineralului. Un meniu care asigura un aport adecvat de calciu si proteine furnizeaza totodata si o doza suficienta de fosfor. Fructele si legumele contin doar cantitati mici ale mineralului.

Cu toate ca painea integrala si cerealele nerafinate au in compozitie mai mult fosfor decat cerealele si painea si faina rafinata, ele contin si o forma speciala a fosforului, numita fitina, care nu poate fi absorbita in organism.

Unii aditivi alimentari sunt surse anorganice de fosfor (fosfati), care se absorb cu usurinta in organism. Din aceasta categorie fac parte agentii antiaglomeranti, stabilizatorii, potentiatorii de aroma, emulsificatorii si agentii de legare, ce se regasesc intr-o varietate de alimente procesate, de la mezeluri si semipreparate, pana la branzeturi si cereale uscate.

Bauturile acidulate de tip cola, obisnuite sau dietetice, se remarca printr-un continut substantial de fosfor, insa si alte sucuri carbogazoase si energizante furnizeaza concentratii mari ale acestui mineral.

Deloc surprinzator, dietele occidentale tind sa fie mai bogate in fosfor, intrucat contin in general mai multe proteine animale si alimente procesate.

In mod normal, doar persoanele care sufera de afectiuni renale (in special pacientii diagnosticati cu insuficienta renala) trebuie sa isi urmareasca atent aportul de fosfor, de vreme ce rinichii nu reusesc sa filtreze corespunzator mineralul din sange. Recent, oamenii de stiinta au descoperit cateva motive pentru care oricine ar trebui sa evite excesul de fosfor in dieta.

Studiile efectuate pe cobaii de laborator releva ca aportul ridicat de fosfor poate fi asociat cu anumite probleme de sanatate, precum tulburarile cardiovasculare, pierderea densitatii osoase si insuficienta renala.

Cercetarile observationale care au implicat un esantion uman nu sunt nici ele mai incurajatoare. Un studiu publicat anul trecut in Jurnalul American de Nutritie Clinica arata ca un aport zilnic de peste 1400 mg de fosfor poate creste riscul mortalitatii si in cazul persoanelor sanatoase, fara afectiuni renale.

O teorie care ar putea justifica potentialul nociv al excesului de fosfor spune ca acesta ar creste nivelul hormonului FGF-23, cu rol in reglarea concentratiei de fosfor in organism si un indicator precis al echilibrului acestui mineral. In cantitati mari, hormonul FGF-23 poate provoca probleme cardiovasculare, calcifiere crescuta si rigiditatea vaselor sanguine.

Unii cercetatori mai speculeaza ca fosforul excedentar poate induce schimbari adverse la nivelul functiilor celulare. Cat despre sanatatea osoasa, unele demersuri stiintifice stabilesc o legatura intre fosforul preluat din aditivii alimentari si susceptibilitatea la osteoporoza.

Mai mult studii asociaza consumul de bauturi de tip cola cu predispozitia crescuta la pierderea densitatii osoase si fracturi, mai ales in conditiile unui aport insuficient de lactate. In vreme ce fosforul este necesar pentru mentinerea sanatatii sistemului osos, cantitatile suplimentare pot interfera cu absorbtia calciului si reglarea hormonala a fosforului, calciului si vitaminei D in corp.

Exista si oameni de stiinta care promoveaza ideea conform careia excesul de fosfor poate contribui la instalarea altor boli cronice, precum diabetul de tip 2, obezitatea si chiar unele forme de cancer.

Cercetatorii speculeaza ca anumite surse alimentare ale fosforului pot fi mai periculoase decat altele. Fosfatii (fosforul anorganic) din produsele procesate si fosforul din alimentele de origine animala sunt mai usor de absorbit de organism, comparativ acest mineral provenit din surse vegetale (nucile, fasolea etc.). Continutul de calciu din hrana influenteaza si el gradul de pericol asociat cu consumul de fosfor. Lactatele, de pilda, bogate in calciu si fosfor, reduc presiunea arteriala, asadar ele nu trebuie sa fie evitate in consum.