Afazia

Afazia, numita si disfazia este un defect generat de creier in perceperea cuvintelor. Simptomele afaziei sunt asociate cu leziunea tesuturilor creierului intr-un anumit loc si pe o anume suprafata. O persoana afectata de afazie desi este capabila, de exemplu, sa-si miste partial gura, sa pronunte anumite sunete si sa inteleaga cuvinte vorbite, ea este incapabila sa-si formeze propriile cuvinte. O alta persoana care este afectata de afazie poate fi capabila sa spuna un cuvant dar poate fi incapabila sa spuna alt cuvant.
Cele mai importante tipuri de afazie sunt:
- forma senzoriala,
- forma motorie
- forma mixta ( rezultatul asociatiei formelor senzoriale si motorii, in relatie putand domina una dintre ele).
Toate tipurile de afazie sunt importante in psihologie si in psihiatrie deoarece arata ca aparenta unitate a ceea ce este numit obisnuit minte, ramane la nivelul interactiunii functionarii independente a unor parti ale creierului, fiecare dintre ele putand fi distrusa fara sa intervina in functionarea celorlalte parti. Astfel, poate parea sa nu existe o asemenea putere unitara cum este memoria, pentru ca memoria vizuala poate fi desfiintata fara a afecta aparatul auditiv, olfactiv, tactil sau oricare alte functii ale memoriei.

Afazia, alterarea patologica a limbajului, reprezinta o infirmitate, consecutiva unor leziuni cerebrale localizate in emisfera stanga la dreptaci si poate surveni la subiecti cu o inteligenta normala si care nu prezinta nici tulburari de afectivitate si nici deficiente ale functiilor perceptive si motorii.
Afazia reprezinta o pierdere a vorbirii, a perturbarii capacitatii de utilizare a regulilor prin care se produc si inteleg mesajele verbale. Afazia este o tulburare a functiilor sistemului nervos al doilea de semnalizare si al interrelatiilor sale cu primul sistem de semnalizare si se caracterizeaza prin pierderea memoriei semnelor conventionale ale vorbirii, a exprimarii acestor semne.

Afazicul, in lipsa oricarei paralizii a muschilor fonatori ( peribucali, ai limbii, ai valului palatin, ai faringelui, ai laringelui) nu poate sa se exprime in vorbirea orala, sa pronunte cuvintele; desi nu are tulburari auditive sau optice nu mai intelege semnificatia cuvintelor din vorbirea orala sau scrisa; desi uneori nu are o importanta paralizie a membrului superior drept, nu se mai poate exprima in limbaj scris ( nici cu mana dreapta, nici cu cea stanga).