Tetanosul

Bacilul tetanic este un germene teluric (e gasit cel mai frecvent sub forma de spori in pamant, mai ales in zonele fertilizate cu balegar); poate exista si in intestinul gros si chiar subtire al oamenilor si animalelor, de unde este eliminat odata cu materiile fecale. Aceasta explica posibilul tetanos postoperator si posibila aparitie la bolnavi ce au suferit in urma cu multi ani rani de razboi, inmagazinand in cicatrice spori de bacil tetanic, cu eliberarea acestora in cursul interventiilor chirurgicale recente si trecere in forma vegetativa.

Bacilul ramane cantonat la poarta de intrare unde se multiplica si elibereaza neurotoxine care ajung in circulatie; acestea difuzeaza electiv de-a lungul trunchiurilor nervoase si se fixeaza pe placa neuromusculara si pe receptorii neuronilor din centrii nervosi producand initial hiporeflectivitatea nervilor periferici si apoi hiperexcitabilitatea maduvei si a trunchiului cerebral. Odata fixata pe celula nervoasa, toxina nu mai poate fi inlaturata.

O serie de situatii favorizeaza dezvoltarea acestui germene:
- plagi (anfractuoase, delabrante, muscate, contaminate cu pamant);
- intepaturi, arsuri, degeraturi, fracturi deschise;
- avorturi septice (instrumente nesterilizate - tetanos postabortum);
- catgut insuficient sterilizat (tetanos chirurgical; posibil si tetanos neonatolium, in cazul contaminarii bontului ombilical);
- la care se adauga prezenta tarelor organice sau a starilor de imunodeficienta.

Debut (dupa 3-20 zile de incubatie): apare durere surda, senzatie de arsura, sensibilitate la frig si parestezii la nivelul unei plagi aparent vindecate sau pe cale de vindecare (plaga necicatrizata devine uscata, cu oprire a granularii), urmate de fibrilatii musculare si chiar contracturi ale grupurilor musculare perilezionale (fenomene usor atenuate la unii indivizi in cazul existentei unei profilaxii antitetanice insuficiente).

Perioada de stare propriu-zisa se caracterizeaza prin disfagie, iritabilitate, urmate rapid de hiperreflexivitate si aparitiea contracturilor musculare indolore ce pot produce rupturi musculare sau chiar fracturi osoase si sunt insotite de pierdere ponderala marcata prin consum mare de energie si imposibilitatea alimentatiei:
- contractura muschilor maseteri si pterigoidieni produce trismusul;
- contractura musculaturii fetei produce faciesul sardonic cu imobilitate, sprancene ridicate, risus sardonicus;
- contracturile generalizate produc atitudini particulare cunoscute sub numele de emprostotonus, opistotonus, ortotonus sau pleurostotonus;
- constienta bolnavului ramane prezenta, dar spasme ale glotei sau ale muschilor respiratori pot duce la crize de asfixie prin apnee si deces.
Exceptand leucocitoza, datele paraclinice sunt neconcludente.

Tratamentul poate fi de doua tipuri.

Tratamentul profilactic, urmareste 2 directii:
- tratament chirurgical corect al plagilor potential tetanigene
- asigurarea imunizarii antitetanice a populatiei.

Tratamentul curativ:
- toaleta corespunzatoare si lasare deschisa a plagii
- la care se adauga imunizarea activa si/sau pasiva (in functie de starea de imunitate prezenta stabilita printr-o anamneza riguroasa)
- antibioticoterapie (penicilina G in doze mari timp de 7-10 zile)
- reechilibrare hidroelectrolitica si metabolica.

La toate acestea se adauga izolarea bolnavului la pat in camere ferite de orice agenti excitanti, cu administrare de sedative, relaxante musculare, eventual oxigenoterapie hiperbara.

Mortalitatea declarata in cazul acestei boli este de 40% pe plan mondial, afectand cu precadere tinerii si varstnicii. Evolutia este cu atat mai grava cu cat plagile contaminate sunt situate la cap, fata sau gat. In cazul supravietuirii, vindecarea este completa.