Hipertensiunea oculara

Nu exista simptome exacte sau manifestari exterioare ale hipertensiunii arteriale, cum ar fi durerea de ochi sau roseata.
Afectiunea poate fi depistata doar in urma unui examen oftalmologic complet in care medicul va masura nivelul tensiunii intraoculare si il va compara cu valorile normale. Tensiunea oculara de peste 21 mmHg sau mai mare, semnifica, in general, hipertensiune oculara.
Cand tensiunea este prea mare sau este in crestere, in interiorul ochiului se va exercita o forta care poate deteriora nervul optic, cauzand glaucomul.


Oricine poate dezvolta hipertensiune oculara.
Aceasta este insa, cel mai des intalnita la afro-americanii cu varsta de peste 40 de ani, mai ales daca exista antecedente familiale de hipertensiune oculara, glaucom, diabet zaharat sau miopie progresiva.

Tensiunea oculara poate fi ridicata ca urma a excesului de lichid de la nivelul ochilor sau a drenarii necorespunzatoare a acestui fluid din ochi.
O alta cauza ar putea fi consumul de medicamente sau leziunile oculare.
In caz de hipertensiune poate sa apara unui inel albicios de depozite lipidice in jurul corneei. Afectiunea, numita gerontoxon (arcul senil), este foarte des intalnit mai ales la adultii de varsta inaintata. Conform studiilor, boala este asociata inclusiv cu bolile cardiovasculare.


Medicul oftalmolog va efectua o serie de teste pentru a masura tensiunea intraoculara in scopul depistarii precoce a glaucomului cu unghi deschis sau a cauzelor secundare care determina glaucomul.

Acestea ar putea fi:
- Teste de acuitate vizuala - care evalueaza cat de bine poate vedea, o persoana, un obiect.
Medicul va determina acuitatea vizuala printr-un test care ii va cere pacientului sa citeasca literele dintr-o diagrama speciala aflata in cealalta parte a cabinetului medical.
- Se vor examina corneea, irisul, cristalinul si fundul de ochi cu ajutorul unui microscop special numit lampa cu fanta.
- Tonometria - este o metoda prin care se evalueaza tensiunea intraoculara.
Masuratorile se vor face pentru ambii ochi, de cel putin 2-3 ori.

Deoarece tensiunea intraoculara poate varia de ora la ora la orice individ, masuratorile se vor face in diferite momente ale zilei (de exemplu, dimineata si seara). Diferenta de tensiune intre cei doi ochi de 3 mmHg sau chiar mai mult este specifica glaucomului. Sansele instalarii glaucomului primar cu unghi deschis sunt crescute in cazul in care presiunea intraoculara este in continua crestere.


Persoanele cu hipertensiune oculara au risc inalt de a dezvolta glaucom. De aceea, medicii oftalmologi recomanda in cazul acestora picaturi de ochi care ajuta in scaderea tensiunii oculare. Intrucat aceste medicamente pot avea efecte secundare, medicul va monitoriza in mod constant hipertensiunea oculara si va recomanda tratament doar in cazul in care apar si alte posibile simptome intalnite in cazul declansarii glaucomului.


Hipertensiunea oculara nu poate fi prevenita.
Cu toate acestea, prin examene periodice realizate de medicul oftalmolog, progresia glaucomului poate fi prevenita.
In cazul in care medicul specialist va prescrie medicamente in scopul diminuarii tensiunii oculare, respectarea exacta a tratamentului si instructiunilor este foarte importanta.
Daca recomandarile medicului nu sunt urmate in tocmai, tensiunea oculara ar putea creste, fapt ce poate avea drept consecinta afectarea nervului optic si chiar pierderea permanenta a vederii.