Colectionarea compulsiva de obiecte

Persoanele care aduna compulsiv se simt presate sa achizitioneze si sa salveze lucruri pe care altii le considera fara valoare. Ei pot cumpara lucruri la mana a doua sau cauta prin gunoiul altor oameni. Deseori petrec mult timp mutand lucrurile dintr-un loc in altul al casei, fara sa renunte de fapt la ele. Pot fi atat de preocupati de aceasta adunatura de lucruri ca nu mai socializeaza cu familia sau prietenii.
CCO afecteaza emotiile, gandirea si comportamentul. Semnele si simptomele pot cuprinde:
- inabilitatea de a arunca lucruri
- achizitionarea de lucruri nefolositoare sau de care nu are nevoie
- pastrarea de gramezi de ziare, reviste si reclame
- pastrarea de gunoi sau containere de alimente folosite
- spatii de locuit dezordonate
- tulburari de functionare in activitatile zilnice
- probleme in luarea unor decizii
- perfectionism
- dificultati in organizarea lucrurilor
- formarea unui atasament fata de lucruri si nu fata de oameni
- restrictionarea altora sa atinga sau sa imprumute din lucrurile pe care le poseda.
De obicei casele persoanelor cu CCO ofera indicatori ca ceva nu este in regula. Mesele, chiuvetele, sobele, birourile, scarile si orice alta suprafata sunt pline de lucruri. Si cand nu mai este loc in casa, dezordinea se poate intinde in garaj, masina si curte.
Persoanele cu CCO strang aceste lucruri deoarece cred ca le vor fi de folos sau vor avea valoare in viitor. Se ingrijoreaza atunci cand nu au aceste lucruri. De asemeni nu le place sa se simta ca si cum ar arunca ceva, asa ca pastreaza totul. Pentru unii, maldarele cu lucruri sunt o sursa de confort.

Colectionarea de animale

Persoanele care strang animale pot avea zeci sau chiar sute de exemplare cum ar fi caini, pisici, nevastuici, iepuri, soareci sau alte animale. De obicei aduna animale care pot fi inchise in casa sau pot fi ascunse mai usor. Datorita numarului lor mare acestea nu pot fi ingrijite corespunzator. Multe dintre ele se imbolnavesc si mor sau trebuie sa fie eutanasiate, daca sunt descoperite. Veterinarii pot fi primii care sa observe semne de colectionat compulsiv de animale atunci cand proprietarii cauta ajutor pentru un numar mare de animale bolnave sau ranite.

Nu este clar ce determina colectionarea compulsiva. Unii cercetatori cred ca aceasta afectiune este ca un continuum – unele persoane sunt considerate doar ca simpli colectionari inofensivi, pe cand altii au o forma mai severa care le pune in pericol viata. In mod tipic este considerata un subtip al tulburarii obsesiv-compulsive. Poate in viitor va fi considerata ca tulburare separata, totusi. Nu se stie exact ce declanseaza compulsiile si dorinta de a aduna. Ca si in cazul tulburarii obsesiv compulsive poate avea la baza factori genetici si de mediu care au actionat in copilarie.

Colectionarea compulsiva poate afecta pe oricine, indiferent de varsta, sex sau statut economic. Incidenta acestei afectiuni nu este cunoscuta. Aceasta partial intrucat a inceput sa fie studiata de putin timp, dar si pentru ca sunt persoane care nu solicita ajutor.
Iata cativa factori de risc pe care cercetatorii au ajuns sa-i inteleaga:
- varsta: adunatul compulsiv debuteaza de obicei la inceputul adolescentei, in jurul varstei de 11-12 ani si tinde sa se agraveze cu varsta
- istoricul familial: riscul de aparitie al acestei tulburari este mai mare la rudele persoanelor care sufera de colectionare compulsiva de obiecte
- evenimente stresante de viata: unele persoane care dezvolta CCO au in antecedente un eveniment stresant caruia i-au facut fata cu dificultate, cum ar fi moartea unei persoane dragi, casatoria, evacuarea sau pierderea posesiunilor intr-un incendiu
- izolarea sociala: aceste persoane sunt de obicei izolate din punct de vedere social; in multe cazuri CCO determina izolare sociala, dar sunt si persoane care recurg la acest colectionat de obiecte pentru ca sunt singure
- perfectionismul: deseori persoanele cu aceasta tulburare sunt perfectioniste. Isi fac griji cand trebuie sa ia o decizie in ce priveste posesiunile – ar trebui sa-l pastreze sau sa renunte la el? Aceasta decizie le produce mult disconfort, si pentru a evita aceste situatii pastreaza tot.
- atasamentul excesiv fata de posesii: deseori, persoanele cu CCO dezvolta legaturi emotionale fata de obiectele pe care le detin. De accea le este atat de greu sa arunce obiectele care nu le mai folosesc.

Colectionarea compulsiva poate merge de la forme usoare la forme severe. In unele cazuri, colectionarea poate sa nu aiba efecte vizibile asupra vietii, in timp ce in alte cazuri, o afecteaza profund. Iata cateva intrebari lamuritoare daca pacientul are nevoie de ajutor sau nu:
- ce procent din casa este afectata sau sufocata de dezordine sau obiecte?
- cat de anxios devine pacientul cand trebuie sa renunte la lucrurile sale?
- cat de tare afecteaza dezordinea relatiile interpersonale sau abilitatea de a relationa?
- cat de tare afecteaza dezordinea capacitatea de a munci si functionarea zilnica?
- treburile de rutina dureaza mai mult din cauza dezordinii sau pacientul are nevoie sa faca lucrurile perfect?
- pacientul are atat de multe animale de casa incat nu le poate ingriji corespunzator?
- persoanele din jur il incurajeaza sa solicite ajutor medical?

Cand o persoana apropiata colectioneaza compulsiv, membrii familiei si prietenii sunt de obicei primele persoane care incurajeaza solicitarea unui tratament, sau cer sfaturi de la un profesionist. Daca apartinatorii unui pacient cu CCO il someaza sa arunce din lucruri, sa dea din animalele de casa sau sa caute ajutor de specialitate, cel mai frecvent raspunsul este negativ.
Se recomanda ca familia sau prietenii sa solicite sfatul unui profesionist. De asemeni, desi este foarte greu, poate fi necesara anuntarea autoritatilor precum politie, pompieri, serviciile de sanatate publica sau fundatiile pentru protectia animalelor, mai ales cand siguranta sau sanatatea sunt in pericol.

Colectionarul compulsiv nu este inca considerat, oficial, o tulburare distincta. Totusi, poate fi diagnosticata ca un subtip sau simptom al tulburarii obsesiv-compulsive sau a tulburarii de personalitate obsesiv-compulsive.
Pentru a ajuta la diagnosticarea tulburarii obsesiv-compulsive, psihiatrii recurg la o evaluare psihologica minutioasa. Ei pun intrebari despre obsesii, compulsii si binele emotional si pot discuta cu rudele si prietenii. Daca medicul considera ca un pacient sufera de colectionat compulsiv de obiecte, va realiza o evaluare similara, cu intrebari aditionale care se concentreaza pe obiceiurile de colectare de obiecte. De asemeni, pacientul poate fi solicitat sa completeze chestionare psihologice.
In plus, medicul va verifica prezenta a trei caracteristici ale colectionatului compulsiv de obiecte:
- achizitionarea unui mare numar de obiecte pe care altii le considera nefolositoare, alaturi de inabilitatea de a le arunca
- o casa sau un spatiu de locuit care este atat de dezordonat incat nu poate fi folosit asa cum trebuie, cum ar fi imposibilitatea de a dormi in pat
- prezenta unui stres legat de colectionatul de obiecte, si inabilitatea de a indeplini activitatile zilnice.
Si intrucat alte tulburari mentale sunt comorbide cu colectionatul compulsiv, medicul va pune intrebari pentru a detecta semne de depresie, fobie sociala, anxietate sau alte tulburari.

Colectionatul compulsiv de obiecte poate determina o serie de complicatii:
- conditii de viata insalubre care pun in pericol sanatatea
- inabilitatea de a realiza sarcinile zilnice cum ar fi imbaiatul si prepararea mancarii
- performante profesionale scazute
- singuratate si izolare sociala
- pericol de incendii.

Tratamentul colectionatului compulsiv de obiecte este o incercare grea si cu rezultate variabile. In primul rand, persoanele cu CCO nu cred ca au nevoie de tratament. Acest lucru este in mod special adevarat daca obiectele sau animalele le ofera confort. Si persoanele ale caror animale au fost luate deseori aduna si mai multe pentru a le implini nevoile emotionale.
Tratamentul este dificil si pentru ca cercetatorii nu sunt inca siguri care tratament este mai eficient. Este bine ca pacientul sa caute un profesionist in sanatate mintala care sa aiba experienta in tratarea acestei afectiuni. In timp ce terapia poate fi intensa si consumatoare de timp, poate dura mai multe luni sau ani, poate avea succes pe termen lung.
Exista doua tipuri principale de tratament:

Psihoterapia

Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai folosita terapie in tratarea CCO. Ca parte a acestei terapii, pacientul poate sa:
- exploreze de ce simte nevoia de a aduna lucruri
- sa invete sa organizeze si sa clasifice obiectele pentru a se decide mai usor pe care sa le arunce
- aranjarea casei pentru vizitele realizate de terapeut sau de un profesionist in organizare
- invatarea si practicarea unor tehnici de relaxare
- participare la sedinte de terapie de grup
- incurajarea sa considere spitalizarea psihiatrica daca afectiunea este severa
- consultatii periodice sau tratament continuu pentru a-l ajuta pe pacient sa-si mentina obiceiurile sanatoase.

Tratament medicamentos

Se cauta cai eficiente de tratare a CCO cu ajutorul medicatiei. Cele mai folosite medicamente pentru aceasta tulburare sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS), un tip de antidepresive. Desi aceste medicamente sunt eficiente in tratamentul tulburarii obsesiv-compulsive, eficienta lor in tratarea CCO nu este sigura. Unele cercetari totusi, indica faptul ca paroxetina este eficienta in diminuarea dorintei de a aduna obiecte.

Intrucat se stiu putine lucruri despre ce declanseaza colectionarea compulsiva de obiecte, nu se cunosc cai de a o preveni. Totusi, la fel ca in cazul altor afectiuni mentale, tratarea de la primele simptome poate ajuta la limitarea tulburarii si a afectarii functionarii sociale.

CCO poate determina multe dificultati in tratament si auto-ingrijire, mai ales pentru pacientii care nu considera ca tulburarea este o problema in viata lor. Iata cativa pasi prin care pacientul se poate ingriji, indiferent daca considera ca are nevoie de ajutor sau nu:
- daca urmeaza un tratament se recomanda sa nu il intrerupa; este mult de munca si e normal ca uneori sa existe recaderi; dar tratamentul il poate ajuta pe pacient sa se simta mai bine si sa inteleaga ce il face sa adune lucruri;
- e bine ca pacientul sa mentina o igiena corespunzatoare: daca dusul sau cada sunt pline de obiecte, e bine sa fie mutate in alta parte pentru a se putea imbaia;
- daca nu pot fi folosite aragazul sau frigiderul, pacientul nu se poate alimenta corespunzator; se recomanda ca aceste arii sa fie eliberate pentru a putea manca echilibrat sau sa gaseasca alt mod de a manca echilibrat, cum ar fi prin solicitarea de ajutor comunitar sau al familiei si prietenilor;
- CCO poate determina izolare si singuratate, care in schimb poate duce la si mai mult colectionat compulsiv; daca pacientul nu doreste sa fie vizitat acasa, e bine sa incerce sa faca el vizite prietenilor;
- pacientul sa-si aminteasca ca nu trebuie sa traiasca in mizerie si haos – ca merita sa-i fie mai bine si sa se bucure mai mult de viata;
- daca se simte coplesit de volumul obiectelor si de sarcina de a face ordine, se recomanda ca pacientul sa faca pasi mici; cu ajutor profesional poate elibera fiecare zona pe rand; micile victorii pot duce la marile victorii;
- pentru ca pacientul sa se mentina motivat in a face ordine e bine sa se concentreze asupra scopurilor - o viata mai sanatoasa si mai placuta;
- daca pacientul are mai multe animale decat poate ingriji, e bine sa-si aminteasca ca nu le face un bine daca le pastreaza. Si ele merita sa aiba o viata sanatoasa si fericita, si acest lucru nu este posibil daca nu au hrana si ingrijire veterinara.