Stigmatizarea in boala mentala si cum poate fi depasita

Stigma este, prin definitie, o marca a dizgratiei sau a rusinii. Stigma are patru componente:
- etichetarea cuiva cu o anumita boala
- generalizarea persoanelor care au acea boala
- crearea unei divizari - grupul "nostru" al celor superiori si grupul "lor" al celor fara valoare, acest lucru determinand pierderea statutului in comunitate
- discriminarea persoanelor pe baza acestei etichetari.
Etichetarile pot fi folositoare, totusi, si nu sunt intotdeauna negative. In medicina, spre exemplu, diagnosticul este, in esenta, o etichetare. Eticheta poate fi o reasigurare ca acea conditie a pacientului are o cauza medicala, si il poate orienta pe acesta spre un tratament adecvat.
Etichetele nu determina intotdeauna stigmatizarea. Astazi, multe tulburari obtin acceptare si empatie. Cancerul de san este un astfel de exemplu. In trecut supravietuitoarele se simteau rusinate si tineau in secret afectiunea de teama de a nu fi stigmatizate. Astazi, supravietuitorii vorbesc deschis despre aceasta boala, strang fonduri sau poarta fundite sau bratari pentru a-si arata sprijinul.

In timp ce majoritatea persoanelor nu ar glumi pe seama unei persoane cu cancer de san, afectiunile mentale raman deschise ridiculizarii.

Mental vs fizic

De ce continua stigmatizarea tulburarilor mentale? In primul rand, termenul "tulburare mentala" sugereaza ca nu este acelasi lucru cu boala medicala sau fizica. Pentru necunoscatori, cuvantul "mental" sugereaza ca boala nu este o conditie medicala legitima ci mai degraba o problema cauzata de propriile actiuni si alegeri ale bolnavului. Oamenii pot blama pacientul, spunandu-i "este doar in capul tau". Pot crede ca tulburarea mentala inseamna ca pacientul este slab sau lenes. Si mai cred ca pacientul ar trebui sa iasa din starea in care se afla. Astfel, chiar pacientul poate sa creada ca asa stau lucrurile.
In realitate, bolile mentale au cauze complexe, deseori un amestec de cauze genetice, biologice si experiente de viata - majoritatea acestor cauze depasesc controlul omului. Studiile neuroimagistice, spre exemplu, arata modificari fizice ale creierului asociate tulburarilor mentale. Studiile arata ca unele tulburari mentale apar la mai multi membrii ai aceleiasi familii, sugerand ca ele se datoreaza partial unor gene.

Crimele si violenta

Unii oameni cred, de asemeni ca un pacient cu o afectiune mentala este periculos si violent. Aceasta perceptie este deseori exagerata de mass-media care prezinta uneori infractorii in termeni vagi ca "bolnavi mental".
Statisticile, totusi, nu realizeaza o conexiune intre boala mentala si violenta. Majoritatea persoanelor care sufera de afectiuni mentale nu sunt nici violenti nici criminali.

Ca rezultat al acestui tip de perceptii gresite, stigmatizarea continua, iar bolile mentale raman unul din motivele de glume din cultura populara. Portrete negative ale unor persoane cu boli psihice alimenteaza teama, neincrederea si perceptia distorsionata. Acestea determina si mai multa stigmatizare, ducand la aparita unui cerc vicios.
Totusi, unele afectiuni mentale se confrunta cu mai multa stigmatizare decat altele. Schizofrenia, spre exemplu, este mult mai stigmatizata decat depresia. Este de obicei ridiculizata si determina mult mai rar compasiune. Depresia, pe de alta parte, este mai rar ridiculizata, poate si datorita reclamelor facute de firmele ce produc antidepresive, facand astfel boala mai cunoscuta si mai acceptata.

Pentru unele persoane cu boli mentale, consecintele stigmatizarii pot fi devastatoare - in unele cazuri, sunt mai rele decat boala in sine. Unele din efectele negative ale stigmatizarii includ:
- incercarea de a pretinde ca nu este nimic in neregula
- refuzul de a cauta tratament
- respingerea de catre familie si prieteni
- probleme in gasirea unui serviciu sau discriminarea
- dificultati de gasire a unei locuinte
- pot fi subiectul violentei fizice sau al hartuirii
- acoperire a asigurarilor de sanatate neadecvata pentru boala mentala.

Discutiile deschise pot ajuta la disparitia stigmatizarii

Totusi, nu toate lucrurile sunt rele. Astazi, stigmatizarea ce inconjoara tulburarile mentale se erodeaza incet. Acest lucru se datoreaza in parte intelegerii bolii mentale de catre public si a bazelor biologice pe care multe dintre acestea le au. Pe masura ce se descopera cauzele afectiunilor mentale si tratamente mai bune, stigmatizarea ar putea sa scada si mai mult.
In plus, multe persoane celebre si oameni publici au discutat deschis experientele proprii cu diverse afectiuni psihice. Acest lucru poate ajuta la scoaterea afectiunilor psihice din coltul rusinii.

Deci, ce se poate face cu stigmatizarea?

Pacientul cu afectiuni psihice poate decide cui sa spuna despre suferinta, daca sa spuna si cat sa spuna. Poate sa se simta mai bine daca nu spune nimic nimanui despre boala. Pe de alta parte, daca pacientul se confeseaza persoanelor in care are incredere, ar putea gasi compasiunea, suportul si acceptarea de care are multa nevoie.
Unii pacienti isi doresc sa combata activ stigmatizarea. Altii s-ar putea simti bine doar daca ii fac pe cei dragi constienti de boala psihica reamintindu-le cat de daunatoare sunt glumele si stereotipurile. Iar pentru pacientii care se simt in stare sa-si asume incercari si riscuri mai mari, poate decide sa-si faca cunoscut propriul caz.

In oricare dintre cazuri, iata cateva cai de a ajuta in eradicarea stigmatizarii:
- Urmarea unui tratament adecvat. Este bine ca pacientul sa caute tratament adecvat pentru boala fara sa-i fie teama de stigmatizare. Pentru unii pacienti, precizarea diagnosticului poate oferi usurare deoarece nu trebuie sa se mai ascunda si incepe sa inteleaga ca nu este singur cu boala sa - multe alte persoane prezinta aceeasi boala.
- Inconjurarea de persoane care sa-i ofere sprijin. Deoarece stigmatizarea poate duce la izolare sociala, este important ca pacientul sa mentina legaturile cu familia si prietenii care sunt intelegatori. Izolarea il poate face pe pacient sa se simta si mai rau.
- Sa-si faca cunoscute asteptarile. Este posibil ca oamenii sa nu stie cum sa acorde sprijin unei persoane cu afectiune mentala, chiar daca isi doresc sa ajute. Se recomanda ca pacientul sa le ofere sugestii specifice si sa le reaminteasca sa folosesca un limbaj respectuos si adecvat.
- E bine ca pacientul sa nu se confunde cu boala. Un om nu este boala pe care o are. Deci in loc sa spun "sunt bipolar" este mai indicat sa spuna "am tulburare bipolara"; in loc sa se numeasca "un schizofrenic" sa se numeasca "o persoana cu schizofrenie", sa nu spuna "sunt depresiv" ci "am depresie".
- Sa imparta cu cei din jur propriile experiente. Vorbitul in diverse ocazii ii poate incuraja pe altii sa infrunte aceleasi probleme si de asemeni, poate ajuta la educarea publicului despre bolile psihice. Pentru a obtine incredere pacientul poate incepe sa vorbeasca despre aceste trairi in cadrul unor grupuri mici cum sunt grupurile de suport sau in comunitatea de la biserica.
- Monitorizarea mass-mediei. Este bine ca pacientii care vad sau afla despre povestiri stigmatizante, glume, filme, spectacole de televiziune sau chiar felicitari cu continut stigmatizant pentru persoanele care sufera de afectiuni mentale, sa scrie scrisori de protest care identifica problema si ofera solutii.
- Implicarea in grupuri care lupta pentru drepturile pacientilor cu afectiuni psihice. Exista grupuri locale care lupta impotriva stereotipurilor vechi, informarii gresite si portretizarii lipsite de respect a persoanelor cu afectiuni mentale.

In fata unor comentarii lipsite de sensibilitate sau a glumelor crude, poate fi dificil ca pacientul sa se simta bine in pielea proprie. Dar e bine sa-si aminteasca ca are o conditie medicala, care nu a aparut din vina sa si ca exista tratamente eficiente. E bine sa nu se simta rusinat, umilit de glume despre boala mentala, pe care le pot face unele persoane cu stiinta sau din nestiinta. Psihoterapia poate ajuta la recastigarea increderii in sine si la a ignora mai usor rautatile pe care le pot spune cei din jur.
Daca pacientul se simte confortabil sa vorbeasca, poate ajuta la educarea oamenilor despre durerea care poate rezulta din stigmatizarea bolilor mentale.