Primul ajutor in cazul febrei la copii

Tratamentul antipiretic adecvat trebuie sa aiba ca obiective reducerea temperaturii, prevenirea (sau stoparea) deshidratarii si mentinerea functiilor vitale in parametrii normali, monitorizand permanent eventuala aparitie a unor probleme ce pot asocia riscuri vitale.

Primul obiectiv terapeutic este asigurarea confortului copilului prin reducerea temperaturii sub 38,9 grade utilizand medicatie antipiretica adecvata varstei, imbracand copilul corespunzator starii termice si supraveghind permanent temperatura acestuia.
Parintii sunt sfatuiti sa monitorizeze temperatura utilizand termometrul, care poate fi clasic, cu mercur, digital sau special pentru uz timpanic (acesta se introduce intraauricular). Dintre acestea, specialistii recomanda totusi, evitarea termometrelor timpanice, deoarece pot da frecvent valori false. Acestea sunt chiar contraindicate in cazul copiilor cu varsta sub 12 luni, in special datorita faptului ca acestia au un conduct auditiv foarte ingust. Termometrele clasice sunt bune, insa au dezavantajul ca se sparg iar citirea lor se face mai dificil. Termometrele digitale sunt printre cele mai eficiente, ofera rezultatul imediat, sunt foarte usor de folosit, iar raportul cost/beneficii este foarte bun.
Pentru a aprecia cat mai obiectiv temperatura unui sugar sau a unui copil foarte mic, pediatrii recomanda parintilor sa incerce sa le masoare acestora temperatura intrarectal, astfel: copilul se tine cu pieptul pe genunchii adultului care ii indeparteaza fesele cu o mana iar cu cealalta introduce usor termometrul care a fost anterior bine lubrefiat. Termometrul se va introduce nu mai mult de 4-5 cm in rectul copilului. Daca parintii observa prezenta sangelui in scaun sau in cazul in care copilul are diaree, nu este recomandata utilizarea termometrelor intrarectale.
Temperatura intrabucala se poate determina doar in cazul copiilor care nu respira pe gura si care nu au consumat anterior efectuarii acestei masuratori bauturi sau alimente fierbinti sau reci.

Medicatia antitermica potrivita unui copil este reprezentata in general de acetaminofen si ibuprofen. Aceste medicamente reduc temperatura corpului blocand mecanismele care genereaza febra. Potenta si eficacitatea lor este asemanatoare. Parintii sunt sfatuiti sa nu depaseasca doza maxima indicata de catre producator pe ambalaj si sa administreze copilului doar medicamente speciale pentru uz pediatric. In general, dozele maxime admise se calculeaza in functie de greutatea copilului si nu in functie de varsta. Totusi, unii producatori de acetaminofen tind sa raporteze doza la varsta, pentru a veni in ajutorul parintilor. Este important de precizat ca specialistii nu recomanda parintilor sa administreze acetaminofen unui copil cu varsta sub 2 ani fara ca acesta sa fi fost in prealabil consultat de catre un medic.
Dupa ce febra a incetat, parintii sunt sfatuiti sa continue sa administreze tratamentul antipiretic inca 24 de ore (la intervalul orar precizat in prospectul medicamentului), altfel existand riscul de recurenta a febrei.

De retinut!

Pediatrii contraindica utilizarea aspirinei (acidului acetilsalicilic) in tratamentul febrei la copil. Aceasta are efecte adverse grave, cum ar fi hemoragii gastro-intestinale, ulcere digestive si cel mai important, poate determina aparitia sindromului Reye, care poate favoriza instalarea insuficientei hepatice.
De asemenea, ibuprofenul nu este recomandat copiilor deshidratati sau care vomita des si este un medicament ce trebuie utilizat cu precautie in combaterea febrei din varicela.
Specialistii recomanda parintilor sa nu imbrace excesiv de calduros copiii cat timp stau in casa, chiar si iarna. Cel mai practic este ca un copil sa fie imbracat cu un singur rand de haine si sa foloseasca o patura in cazul in care simte ca ii este frig. Daca exista mai multe haine, corpul nu se poate raci in mod adecvat deoarece sunt oprite procesele fizice de evaporare, iradiere, conductie si convectie care asigura in mod fiziologic scaderea temperaturii organismului.

O alta metoda practica de a scadea temperatura este imbaierea copilului in apa calda: acesta este pus intr-o cada cu doar cativa centimetri de apa calda, iar parintele ii umezeste pielea de pe corp, maini si picioare cu un burete. Nu apa in sine este cea care scade temperatura, ci procesul de evaporare a acesteia de pe suprafata tegumentului (deci, copilul nu trebuie acoperit cu prosoape umede si nici nu trebuie imbracat imediat ce iese din cada). Specialistii recomanda ca nivelul apei sa nu depaseasca 6-10 cm, iar temperatura sa fie intre 30-32 de grade (aceasta poate fi determinata folosind un termometru de baie sau simplu, cu incheietura mainii - apa ar trebui sa fie doar usor calduta). Daca apa este rece, copilul va incepe sa tremure, acest lucru crescandu-i si mai mult temperatura. In general, prin aceasta metoda se coboara temperatura in aproximativ 30-45 de minute, daca este vorba de febra necomplicata, cu valori medii, pana in 39 de grade.
Contrar parerii generale, specialistii insista ca parintii sa nu frece tegumentele copiilor, mai ales ale celor mici, cu alcool sanitar si nici sa combine apa in care vor imbaia copilul cu acesta - alcoolul poate fi inhalat sau absorbit transcutanat si poate avea efecte sistemice toxice grave, culminand chiar cu instalarea comei.

Al doilea obiectiv al tratamentului este prevenirea deshidratarii: acest lucru apare frecvent in cadrul episoadelor febrile deoarece se pierde apa prin evaporare de la suprafata tegumentelor cat si prin respiratie. Pentru evitarea acestei situatii, specialistii recomanda:
- incurajarea copiilor sa consume cat mai multe lichide, in special sucuri naturale si supe (mai ales de pui), evitand insa bauturile carbogazoase, cele pe baza de cofeina si apa de la robinet; apa trebuie evitata deoarece nu contine o cantitate optima de electroliti si glucoza si nu poate sa acopere nevoile organismului. In prezent exista bauturi special concepute pentru a preveni instalarea deshidratarii, acestea avand un continut echilibrat in electroliti.
- evitarea ceaiurilor si produselor ce contin cafeina (fie ca este vorba de bauturi sau de alimente); aceste substante au actiune diuretica si prin cresterea volumului urinar vor antrena o pierdere masiva de fluide din organism
- monitorizarea diurezei si aspectului urinii: un copil corect hidratat ar trebui sa urineze la 4 ore,urina fiind clara, de culoare deschisa.

Al treilea obiectiv al tratamentului la domiciliu este mentinerea functiilor vitale in parametri normali si monitorizarea permanenta a starii de sanatate a copilului pentru a detecta din timp o eventuala decompensare. In general, se considera ca tratamentul este eficient daca temperatura scade sub 39 grade si daca nivelul de hidratare al copilului este in limite normale.

Alte sfaturi practice care pot completa tratamentul la domiciliu:
- evitarea alimentelor bogate in grasimi, care sunt greu de digerat (febra scade functionarea normala a stomacului, reducand intensitatea proceselor digestive)
- imbracarea copilului cu haine subtiri
- aerisirea permanenta a camerei.
In cazul in care aceste conditii sunt indeplinite, dar starea generala a copilului se mentine in continuare nesatisfacatoare, parintii sunt sfatuiti sa apeleze la un medic pediatru, deoarece problema poate fi mai grava decat s-a crezut initial.

Orice copil cu varsta sub 6 luni care prezinta febra trebuie examinat de medicul specialist imediat. Ingrijire medicala de specialitate trebuie sa primeasca, in regim de urgenta, toti copiii care prezinta febra si asociaza convulsii, frisoane, stare de iritabilitate, confuzie, incapacitate de a-si misca anumite segmente ale corpului, dispnee marcata,fotofobie si cefalee intensa.

In general, febra apare frecvent in cadrul infectiilor virale. Daca testele paraclinice confirma etiologia virala a bolii de baza, tratamentul va consta in administrarea de antivirale (antibioticele nefiind indicate in astfel de cazuri).
Tratamentul antibiotic se instituie doar cand infectia este cauzata de bacteriii, cum este cazul in: infectii urinare, gastro-intestinale, otite, guturai, sinuzite, dermatite, pneumonii. Astfel de boli se trateaza cu antibiotic administrat oral sau injectabil, iar tratamentul poate fi realizat si la domiciliul pacientului.
Copiii diagnosticati cu meningita bacteriana sunt intotdeauna internati in spital.

Pe langa tratamentul etiologic (cu antibiotic sau antivirale) medicul mai poate prescrie si acetaminofen sau ibuprofen ca antipiretice de electie.
Daca la internare copilul este deshidratat, i se vor administra solutii perfuzabile pentru rehidratare. Aceasta cale de administrare este preferata mai ales in cazul copiilor care vomita (in solutia de rehidratare se pot introduce si antiemetice). Ulterior, daca starea de sanatate a pacientului o permite, se poate incerca si rehidratarea orala.
Daca starea de sanatate a copilului se imbunatateste si nu exista semne de infectii bacteriene grave, cel mai probabil medicul il va externa in scurt timp si ii va permite sa continue tratamentul acasa.