Pruritul inotatorului

Pruritul inotatorului se caracterizeaza prin zone rosii, elevate, pruriginoase la nivel cutanat.
Pruritul inotatorului afecteaza de obicei numai zonele expuse-tegumentele neacoperite de costumul de inot, cizmele de pescuit sau costumul de scafandru. Nu afecteaza fata, palmele sau plantele. Eruptia poate aparea pana la 48 de ore de la inot in ape infestate. Daca exista o reexpunere la acelasi parazit, eruptia poate fi mai severa.

Etiologia

Pruritul inotatorului este cauzat de un parazit care migreaza de la melci la rate, gaste, pescarusi, lebede, sobolani si castori. Ulterior parazitul revine in apa prin intermediul fecalelor si oualelor infectate.
Pruritul inotatorului nu este contagios. Nu trebuie sa te ingrijorezi ca vei lua boala de la cineva care prezinta eruptie de acest fel.

Riscul de a contacta pruritul inotatorului depinde de o serie de factori de mediu:
- Temperatura aerului si a apei care sunt suficient de calde pentru ca melcii sa se reproduca si sa creasca, de exemplu in lunile tarzii de vara, in multe parti ale lumii.
- Intoarcerea pasarilor migratoare infectate cu paraziti.
- Regiunile apelor care contin paraziti, mai ales de-a lungul malului sau al zonelor putin adanci.

Cu cat petreci mai mult timp in apele infectate, cu atat exista un risc mai mare de a contacta pruritul inotatorului. Copiii prezinta cel mai mare risc deoarece au tendinta de a petrece mai mult timp in apele putin adanci si de a se usca folosind un prosop.

Unele persoane sunt mai sensibile la pruritul inotatorului comparativ cu altele. Cu toate acestea, sensibilitatea fiecaruia poate creste cu fiecare expunere la parazitul care cauzeaza pruritul inotatorului.

Se recomanda consult medical, in cazul in care eruptia aparuta dupa inot persista peste trei zile.

Se recomanda consult la medicul dermatolog.

Teste si diagnostic

Diagnosticul pruritului incepatorului poate fi o provocare. Eruptia din pruritul inotatorului seamana cu intoxicatia cu iedera, varicela, dermatita, impetigo sau chiar herpesul. Testele cutanate sau sanguine nu depisteaza parazitul care produce pruritul incepatorului. Este foarte important sa comunicati medicului faptul ca eruptia a aparut dupa inot sau daca alte persoane au dezvoltat o eruptie asemanatoare dupa ce au inotat in aceeasi apa.

Complicatii

Pruritul inotatorului da foarte rar complicatii. Cu toate acestea, poate aparea infectie dupa gratajul agresiv al leziunilor.

Pruritul inotatorului dispare de obicei de la sine in cateva zile, desi in anumite cazuri eruptia poate persista pana la o saptamana. Intre timp, poti controla pruritul cu antihistaminic si creme antipruriginoase, de exemplu cele care contin calamina. Daca pruritul este sever, medicul ar putea recomanda un tratament.

Pentru a evita contactarea bolii se recomanda:

Alegerea cu atentie a locului unde inotati. Evitarea locurilor de inot unde se cunoaste ca pruritul inotatorului este o problema sau daca exista atentionari privind o posibila contaminare. De asemenea, se recomanda evitarea inotului sau a scufundatului in zone mlastinoase unde exista frecvent melci de apa dulce.

Evitarea malurilor-daca esti un inotator priceput, se recomanda sa inoti in ape mai adanci.
Spalarea pielii imediat dupa inot-se recomanda spalarea tegumentelor cu apa proaspata imediat dupa inot, apoi uscarea energica cu un prosop.
Spalarea frecventa a costumului de baie. De asemenea poti alterna intre diferite costume de baie.
Evitati hranirea pasarilor pe langa bazine sau alte locuri de inot.
Ingrijirea piscinei proprii-daca ai o piscina, mentineti-o clorinata si curata.

Oricat de mult ati fi tentati, nu va scarpinati! Pe langa o crema sau un medicament care calmeaza pruritul, ar putea fi utila:

- Acoperirea ariilor afectate cu un pansament curat, umed;
- Bai cu saruri Epson, bicarbonat de sodiu sau faina de ovaz;
- Amestecarea apei cu bicarbonat de sodiu pana se formeaza o pasta, apoi aplicarea acesteia pe ariile afectate.

Daca pruritul este intens, se recomanda consultul medicului pentru calmarea simptomatologiei.