Problemele colonului

Desi patologia intestinului gros este vasta, aceasta cuprinde:

1. Infectii- cunoscute sub denumirea de "colite infectioase", acestea pot fi cauzate de diversi agenti bacterieni (cel mai frecvent E.coli sau Salmonella, Clostridium), virali sau parazitari, fiecare cu terapie specifica.

2. Inflamatii - inflamatia poate fi expresia unei infectii, afectari vasculare (colita ischemica), traume sau chiar a unei patologii tumorale, sau poate fi marca unor boli inflamatorii intestinale specifice, precum boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragica, colita microscopica etc.

3. Diverticuloza colonica- este caracterizata prin prezenta de diverticuli, mici saculeti cauzati de presiunea crescuta in colon (de ex. la pacientii cu constipatie cronica) si care, in urma impactarii cu alimente sau materii fecale, pot prezenta complicatii.

4. Polipii colonici- sunt excrescente in general cu caracter benign, dar dintre care, o parte (adenoamele colonice), sufera in evolutie o serie de transformari, ce pot duce in final la dezvoltarea cancerului colorectal.

5. Tumorile colorectale- sunt in general de ordin malign si pot fi prevenite prin screening cu ajutor testelor de hemoragie oculta din scaun si colonoscopie.

6. Tulburarile functionale- diareea cronica functionala, constipatia cronica functionala, sindromul de intestin iritabibl etc.

Diferentierea si diagnosticul unei afectiuni colonice pleaca de la tabloul clinic, care cuprinde foarte multe manifestari, mai mult saua mai putin specifice: dureri abdominale cu caracter variat, modificari de scaun (diaree, constipatie, alternanta diaree-constipatie, scaune cu mucus, puroi sau sange, scaune apoase cu miros caracteristic etc), balonare, senzatie de defecatie iminenta, incompleta sau dificila, sangerari usoare sau importante.

Printre manifestarile nespecifice, dar care pot trage un semnal de alarma asupra unei patologii potential amenintatoare regasim: sangerarile si anemia, scaunele creionate, pierderea in greutate si lipsa poftei de mancare, absenta indelungata a tranzitului intestinal (inclusiv pentru gaze). 

La examenul obiectiv se poate observa sensibilitatea la palpare, gaze intestinale sau in cazuri selectionate, lichid in cavitatea abdominala, mase palpabile sau semne indirecte la nivelul pielii sau a altor aparate si organe.

Tuseul rectal, manevra care consta in introducerea degetului examinator al medicului in rect, poate permite evidentierea unor patologii precum hemoroizii, tumori localizate la nivel rectal sau modificari de culoare si consistenta ale scaunului (de ex. melena- scaun de aspect negru sau rectoragii- sange rosu proaspat).

Anamneza si examenul pacientului necesita in general completare cu ajutorul analizelor de laborator, imagisticii si a colonoscopiei.

Analizele de laborator pot evidentia anemie, cresterea unor markeri tumorali sau markeri de infectie si inflamatie, in timp ce imagistica (ecografie, CT, IRM, etc) pot orienta diagnosticul prin identififcarea eventualelor leziuni, stabilirea severitatii si implicarea altor organe.

Colonoscopia este investigatia standard pentru explorarea intestinului gros si permite vizualizarea a multiple leziuni (polipi, diverticuli, leziuni inflamatorii, tumori etc), iar in cazuri selectionate abordarea terapeutica acestora (indepartarea polipilor sau a tumorilor, oprirea unei sangerari etc).

Un numar restrans de  pacienti pot necesita investigatii speciale, in functie de natura patologiei suspicionate. 

Preventia afectiunilor colonice se realizeaza prin masuri generale:  hidratare si igiena corespunzatoare, adoptarea unei alimentatii echilibrate, bogata in fibre si legume, saraca in alimente procesate sau nitrozamine, evitarea constipatiei, a consumului de alcool si de tutun,  precum si realizarea efortului fizic regulat.

Incepand cu varsta de 45 de ani (sau mai devreme in cazul pacientilor cu istoric personal sau familial de cancer colonic, precum si la cei cu simptome) se recomanda colonoscopia de screening, cu scopul preventiei si depistarii precoce a cancerului colorectal.

Tratamentul bolilor colonice trebuie individualizat in functie de afectiunea depistata si poate cuprinde simple masuri generale (de ex. in tulburarile functionale), tratament medicamentos (ex. in bolile inflamatorii intestinale, hemoroizi, infectii, diverticuloza), terapie endoscopica (in cazul polipilor colonici, tumorilor, hemoragiei), respectiv terapie chirurgicala (tumori, ocluzie intestinala).

Avand in vedere natura vasta a problemelor de la nivelul colonului, dar si potentialul inalt de vindecare al acestora, este important ca pacientul sa se adreseze medicului gastroenterolog in momentul aparitiei oricaruia dintre simptomele de mai sus.

De asemenea, screeningul cancerului colorectal, indicat incepand cu varsta de 45 de ani sau mai devreme pentru pacientul la risc, poate preveni aparitia unei patologii cu impact semnificativ asupra calitatii vietii pacientului si cu risc mare de deces in absenta tratamentului corespunzator precoce.