Copilul supradotat… speranta secreta a multor parinti

Daca nu toti copii precoce sunt supradotati, acestia din urma, in schimb, sunt adesea precoce si curiosi din toate punctele de vedere. Ei pun intrebari uimitoare pentru varsta lor (despre sfarsitul lumii, despre cum circula sangele prin vene sau cum se formeaza norii). Uimitor sau nu, la scoala pot fi insa elevi slabi. Pentru ca ei inteleg mai repede ceea ce explica profesorul, iar ceilalti mai greu, ei se obisnuiesc sa nu mai faca nimic, perturba clasa si lasa sa se stinga harul lor. Aici intervine parintele care trebuie sa-l supravegheze si sa-l stimuleze tot timpul, ca sa nu ajunga sa fie “statuia” din spatele clasei care isi iroseste talentul.

Contrar unor idei preconcepute, acesti copii nu sunt cu ochelari mari, sau cu o anumita statura si care ii dispretuiesc pe colegii de varsta lor. Ei pot trece chiar uneori neobservati, pentru ca nimic (fizic) nu-i deosebeste de ceilalti copii, exceptand facultatile intelectuale superioare, o creativitate si o imaginatie uneori remarcabila in anumite domenii (desen, muzica).

Ca la majoritatea copiilor si la aceste stele in devenire trebuie sa li se reaminteasca sa exerseze, sa fie incurajati si sustinuti. Pentru a mentine optimismul si sansele crescande de educare a unor copii speciali, trebuie sa avem simtul umorului pentru a depasi problemele, obstacolele sau momentele de descurajare cu care se confrunta din cand in cand.

Umorul incurajeaza. S-a demonstrat ca este una dintre cele mai stimulatoare unelte de care ne putem folosi pentru a-i invata pe altii.

Nu uitati ca in fiecare copil exista un talent ascuns. Noi ii putem ajuta sa infloreasca. Chiar daca nu ajunge la o faza maxima, e suficienta si o reusita de amator: iubirea pentru un sport, muzica sau alte activitati intelectuale, inseamna o existenta mai buna, o viata mai frumoasa.

- nu uita ca e copil si ca are nevoie si de activitatile varstei (joc);
- lauda-i pasii chiar daca sunt mici;
- cauta un profesor care sa i se potriveasca, sa-i placa copilului;
- nu cauta sa-l suprasoliciti, recunoaste si accepta ca uneori nu mai poate face fata presiunii;
- cand negociezi cu el, nu uita ca recompensa este si materiala, dar conteaza mai mult micile bucurii, micile rasplati care sa-i umple sufletul de fericire: sa iasa la joaca, o mancare preferata, o haina noua etc.

Mult succes!

Autor: Anda Negru, psiholog
Sursa: Revista TerapiaM