Anatomia coloanei vertebrale cervicale

Cunoasterea componentelor principale ale coloanei cervicale si a modului in care acestea functioneaza este importanta pentru invatarea ingrijirii in cazul problemelor in aceasta regiune.

Intelegerea anatomiei cervicale este esentiala pentru kinetoterapeutii care lucreaza in aceasta zona, in ceea ce priveste evaluarea si tratamentul problemelor coloanei cervicale.

Principalele functii ale coloanei vertebrale cervicale includ sustinerea si amortizarea incarcaturilor la nivelul capului/gatului, permitand in acelasi timp rotatia si protejarea maduvei spinarii.

Coloana cervicala reprezinta cea mai superioara parte a coloanei vertebrale, situata intre craniu si vertebrele toracice.

Acest ghid ofera informatii generale despre anatomia regiunii cervicale si ajuta la intelegerea:
- partilor componente ale regiunii;
- modului de functionare a acestora.

Coloana vertebrala umana este formata din 24 de vertebre. Acestea sunt asezate una peste cealalta pentru a forma coloana vertebrala. Coloana vertebrala este principala sursa de suport vertical a corpului.

Primele sapte vertebre formeaza coloana cervicala. Medicii se refera la acestea in termeni de C1-C7. Coloana cervicala incepe in locul in care prima vertebra (C1) se conecteaza de baza craniului. Coloana cervicala se curbeaza usor anterior si se termina in locul in care C7 formeaza legaturi cu coloana toracala (zona toracelui).

Baza craniului sta deasupra vertebrei C1, numita si atlas. Doua arcuri osoase groase formeaza un orificu mare in centrul atlasului. Aceasta deschidere este larga deoarece maduva spinarii este mai groasa la iesirea din creier.  Nu are corp vertebral si nu are procese spinoase.

Are mase laterale care sunt legate printr-un arc anterior si posterior. Fiecare masa laterala contine o fateta articulara superioara (pentru articulatia cu condilii occipitali) si o fateta articulara inferioara (pentru articulatia cu C2).
Arcul anterior contine o fateta pentru articularea cu gropile axei. Acesta este asigurat de ligamentul transvers al atlasului – care se ataseaza de masele laterale.

Atlasul sta deasupra vertebrei C2 numita si axis.
Axisul are o proeminenta osoasa mare in partea superioara,  care se articuleaza cu arcul anterior al atlasului formand articulatia atlanto-axiala mediala. Articulatiile axisului ofera gatului abilitatea de a se rasuci la stanga si la dreapta.

Fiecare vertebra este formata din anumite parti. Portiunea principala a fiecarei vertebre cervicale, de la C2 la C7 este formata dintr-un bloc osos rotunjit, numit corpul vertebral. Un inel osos se ataseaza posterior de corpul vertebral. Acest inel are doua parti. Doua pedicule osoase se conecteaza direct cu portiunea posterioara a corpului vertebral. Doua lamine osoase unesc pediculele pentru a completa inelul. Cand vertebrele sunt asezate una peste alta, inelele oasoase formeaza un tub care inconjoara maduva spinarii. Laminele ofera un acoperis protectiv deasupra maduvei spinarii.

O proeminenta osoasa se proiecteaza in afara in locul unde cele doua lamine se unesc. Aceste proiectii, numite procese spinoase, pot fi simtite la deget daca acesta este trecut de-a lungul coloanei. Cea mai proeminenta este procesul spinos al vertebrei C2. La baza gatului unde vertebrele cervicale si cele toracice se unesc, poate fi simtit un alt proces spinos, cel al vertebrei C7.

Fiecare vertebra a coloanei prezinta alte doua proeminente osoase laterale, una in dreapta si una in stanga. Aceste proiectii osoase se numesc procese transverse. Atlasul are cel mai larg proces transvers dintre toate vertebrele cervicale. Spre deosebire de restul coloanei, vertebrele regiunii cervicale prezinta un orificiu care trece prin fiecare proces transvers. Acest orificiu, numit foramen transvers, ofera un pasaj pentru arterele care trec lateral de aceasta regiune pentru a vasculariza regiunea occipitala a creierului.

Intre fiecare pereche de vertebre exista doua articulatii. Aceste articulatii unesc vertebrele intr-un lant si permit alunecarea vertebrelor una pe cealalta pentru a facilita miscarea gatului in multe directii. Cu exceptia primei si a ultimei vertebre, fiecare vertebra are doua articulatii pe fiecare fata. Cele de pe fata superioara unesc vertebra cu cea de deasupra, iar cele inferioare o unesc cu cea de dedesubt.

Coloana cervicala funcioneaza ca protectie osoasa a maduvei spinarii pe masura ce iese din craniu.

In ciuda prezentei a sapte vertebre cervicale, exist opt perechi de nervi cervicali , numiti de la C1 la C8. C1 prin C7 iese din coloana vertebrala cranial catre vertebrele asociate, în timp ce C8 iese caudal de C7.

Foramenele transversale ale vertebrelor cervicale ofera o cale de trecere prin care pot trece artera vertebrala, vena ai nervii simpatici. Singura excepie de la aceasta este C7 - unde artera vertebrala trece în jurul vertebrei, în loc de prin foramenul transversal.

Ligamentele sunt formate din tesut conjunctiv. Exist sase ligamente majore de luat în considerare în coloana cervicala. Majoritatea acestor ligamente sunt prezente în întreaga coloana vertebrala.

Cele prezente in intreaga coloana vertebrala sunt: 

Ligamente longitudinale anterioare si posterioare – ligamente lungi care parcurg lungimea coloanei vertebrale, acoperind corpurile vertebrale si discurile intervertebrale.
Ligamentum flavum – conecteaza lamele vertebrelor adiacente.
Ligamentul interspinos – conecteaza procesele spinoase ale vertebrelor adiacente.

Cele unice pentru coloana cervicala:

Ligamentul nucal – o continuare a ligamentului supraspinos. Se ataseaza la vârfurile apofizelor spinoase de la C1-C7 si asigura atasarea proximala pentru romboizi ai trapez
Ligamentul transversal al atlasului – conecteaza masele laterale ale atlasului

Vertebrele cervicale servesc ca puncte de origine si de insertie pentru o multime de muchi care sustin dar permit si miscarea capului si gatului. Musculatura gatului este compusa dintr-un numar de grupuri musculare diferite. Ele pot fi împarite în grupuri anterioare, laterale si posterioare în functie de pozitia lor în gat.

O buna cale de a intelege anatomia coloanei cervicale este studierea segmentelor spinale. Fiecare segment spinal include doua vertebre separate de un disc intervertebral, nervii care parasesc maduva la nivelul fiecarei vertebre, si articulatiile mici care leaga fiecare nivel al coloanei vertebrale.

Discul intervertebral separa cele doua corpuri vertebrale ale segmentului spinal. In mod normal discul functioneaza pentru a absorbi socurile. Protejeaza maduva de actiunea acceleratiei gravitationale. De asemeni protejeaza maduva in timpul activitatilor grele care exercita presiune mare pe coloana, cum ar fi saritul, alergatul si ridicarea de greutati.
Segmentul spinal este conectat prin intermediul unor articulatii descrise anterior. Cand aceste articulatii ale regiunii cervicale se misca impreuna, ele realizeaza flexia anterioara si rotatia gatului.

De retinut
Multe structuri importante formeaza antomia gatului. Intelegerea regiunilor si structurilor acestuia poate ajuta persoana la o implicare mai buna in ingrijirea personala si a problemelor cervicale, in cazul aparitiei lor.