Fractura de clavicula

O fractura de clavicula apare printr-un traumatism pe o mana intinsa sau prin contact direct pe clavicula sau pe umar. Acest tip de accidente intervin in sporturi ca fotbal, wrestling (lupte libere) sau hochei pe gheata.

Simptomele unei fracturi de clavicula:
- durerea acutabrusca dupa lovire direct pe clavicula sau in umar
- imposibilitatea de a ridica membrul respectiv din cauza durerii
- senzatie de frecatura la incercarea de a ridica membrul afectat.
Uneori, umarul pare detasat si daca este prezenta o deformatie, aceasta are aspect de umflatura sau galma de-a lungul claviculei. Foarte rar, osul perforeaza pielea, dar mai des o poate impinge rezultand aspectul de cort.
O fractura de clavicula nu este grava de obicei. In cazuri rare, poate perfora un plaman sau determina fractura unei coaste sau sectionarea unor nervi sau vase. Aceste modificari pot duce la un membru palid sau rece, amortit sau cu furnicaturi.

O fractura de clavicula poate fi diagnosticata prin anamneza si examen obiectiv. Medicul va verifica:
- aria afectata si va cauta deformari ale osului sau galme
- circulatia periferica a bratului prin cautarea pulsului si observarea culorii tegumentului si a temperaturii
- afectari ale nervilor sau vaselor de sange
- unghiurile miscarii umarului si altor articulatii
- forta musculara in membrul afectat.
Medicul va recomanda o radiografie pentru a gasi locul exact al fracturii si gradul de severitate.

Majoritatea se vindeca fara nici o interventie. Se imobilizeaza bratul in fasa, astfel incat sa fie reduse miscarile din umar in timpul vindecarii. Un adult va purta fasa pentru cateva zile pana la o saptamana; copiii pot avea nevoie de 1 pana la 3-4 saptamani. Pentru copii se poate folosi, de asemenea, o panglica pentru a mentine umarul in pozitia corecta.
Imediat dupa fracturare, se pot incepe cateva miscari usoare si pe masura ce durerea scade, se poate trece la miscari de tonifiere. Daca exercitiile fizice se incep prea repede, este posibil ca osul fracturat sa nu se vindece corect. Daca pacientul este atlet sau are un stil de viata activ, i se recomanda sa nu inceapa activitatea pana cand umarul nu-i va functiona normal.
Pentru calmarea durerii se pot administra medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, incluzand aspirina, ibuprofenul sau naproxen. Aspirina nu se administeaza inainte de varsta de 20 de ani datorita riscului de a face sindrom Reye. Acetaminofenul (paracetamol) poate ajuta la calmarea durerii.
Pentru fracturile severe, ocazional se recomanda interventia chirurgicala.