Schinel (cnicus benedictus)

Schinelul este o planta din flora spontana europeana, care se dezvolta mai ales in zona mediteraneana. In Romania este raspandita in locuri insorite, pe soluri umede si se cultiva in Prahova, Buzau si Giurgiu.

Schinelul poate creste pana la 1 m inaltime, are tulpina in 5 muchii, acoperita cu peri lanosi, de culoare verde. Frunzele sunt alungite, au nervuri proeminente, sunt albicioase si paroase, cu varf ascutit si spinos dintate pe margini. Florile sunt galbene sau verde- deschis si infloresc in iunie - iulie.

Printre elementele chimice din compozitia plantei se numara: ulei volatil, benedictina, cnicina, fitosterine si glicozidele lor, substante amare, acizi grasi, tanin, acizi rezinici, un principiu antibiotic, mucilagii, vitamina B1, acid nicotinic.

Principalele sale calitati sunt: stimuleaza secretiile gastrice, dezinfectant, antibiotic, depurativ, febrifug, stimuleaza pofta de mancare, stimulent al sistemului nervos, sedativ al durerilor reumatismale, iar extern este antiseptic si trofic. In fitoterapie este utilizata partea aeriana a plantei, ce se recomanda a se recolta din iunie pana in septembrie.

- afectiuni hepatice, afectiuni biliare, afectiuni renale, afectiuni respiratorii, anaciditate, anorexie, atonie gastrica, constipatii cronice, disgravidie, dureri reumatismale, edeme, hipoaciditate gastrica, insuficienta hepatica si pancreatica - infuzie, macerat in vin, tinctura.

- arsuri, degeraturi, rani, reumatism, ulceratiile pielii, zona-zoster - cataplasme sau comprese cu infuzie, spalaturi locale sau bai.