Cand a fost tatal meu internat in stare grava la spitalul colentina, in anul 1998, la sectia neurologie la aceasta fiinta fara pic de suflet,nu i-a acordat nici cea mai mica atentie.in disperarea mea cand am vazut ca nu este tratat asa cum necesita starea lui grava,am cerut sa fie mutat la terapie intensiva.nica sanda,aceasta individa pe care nu o pot numi dr.a refuzat,zicandu-mi ca are dementa si nu are ce sa-i mai faca.am vorbit atunci cu un alt dr. si acesta a convins-o sa-l mute la terapie intensiva,dupa 4 zile de la internare.a fost insa prea tarziu si cu toate ca d-na dr. cojocaru de la terapie intensiva ,dupa ce m-a intrebat de ce l-a trimis asa tarziu nica sanda aici unde trebuia sa fie adus de la inceput,a spus ca are un hematom si ca trebuia sa i se faca punctie.i-a facut d-sa tot ce a putut ,i-a acordat toata atentia,asa cum era normal sa faca si nica,dar a fost prea tarziu,cu toate ca urmatoarele 3 zile starea lui s-a mai ameliorat,a 4-a zi a murit.nici macar o singura data nu a venit nica sa se intereseze de stare pacientului de a carui viata si-a batut joc.cum nu i-o fii rusine sa se mai numeasca dr?
andreea: nica sanda aici unde trebuia sa fie adus de la inceput,daca i s-a facut o tomografie,pe care nica a refuzat sa i-o faca,a spus ca d-sa crede ca are un hematom si ca trebuia sa i se faca punctie.
andreea: calificativ=0
au trecut 14 ani de atunci dar durerea in sufletul meu este la fel de mare.ma intreb cate familii a mai nenorocit de atunci.