cand aveam 16 ani am mers la un consult psihiatric in urma recomandarii terapeutul de atunci. diagnosticul a fost depresie și anxietate, insa parcursul a fost destul de rapid, nu mi s au pus intrebari prea multe si am simțit ca a fost lipsa de empatie. Țin minte ca i a spus mamei ca sunt alintata și stau prea mult in confort și trebuie sa fac și lucruri care nu imi plac. legat de medicație, a fost ceva rau, deoarece am luat antidepresive și pe langa pastile pentru anxietate. acel combo mi a dat mult disconfort emoțional și fizic, simțind agitație in tot corpul și oboseala simultan, era o senzație de nedescris. sa nu mai spun ca aveam o programare pentru inca o ședința pe data de 30 decembrie, eu locuind in alt oraș a fost necesar sa vin atunci la spital ca asistentele sa imi spuna ca nu e nimeni. de atunci nu am mai fost la dumneaei

un medic foarte bun. sora mea nu putea vorbi deloc și dupa ani de tratament și rabdare din partea dumneaei totul e foarte bine acum și duce o viața normala și frumoasa.