Spitalul militar cardiologie terapie intensiva
vin oameni in situatii dificile...scapa care poate...
astazi bunica mea a murit dupa aproape 100 de zile de chinuri pe patul de spital. ca ea au fost, sunt si vor fi si alti oameni.
daca s-a facut totul ca la carte? posibil.
daca exista acel minim de bun simt si etica ce se asteapta de la cadrele medicale? nici cat negru sub unghie.
odata ce s-a ajuns acolo; "operatia este reusita pacient decedat" cam este motto-ul.
poate ca sunt cuvinte aspre la adresa unor oameni care poate au facut tot posibilul insa nu iert orgoliul unor doctori.
bunica mea a fost un cobai in ochii acestei doctorite, dar este doar umila mea parere. nu exista calificative ce pot masura viata unui om dar un lucru pot spune: doctor anca filip a pierdut un pacient astazi...si nu accept ca bunica mea sa ramana o simpla cifra intr-o statistica ce ajunge ca evidenta in subsolul spitalului.
nu mai traim in comunism. toti spun ca odata ajuns in spital ei au painea si cutitul...eee nu este chiar asa...au ca le oferim noi dar daca unul se vaita...altul se vaita...iar oamenii incep sa-si spuna oful cand cineva drag moare sub garda unui medic se poate vedea clar care medic este capabil si cine a facut medicina pentru alte motive decat viata unui om.
sper doar ca este un caz aparte si poate acest cadru medical a salvat mai multe vieti decat a pierdut insa nu am de unde sa stiu. eu mi-am spus parerea si consider ca am fost cat se poate de impartial si incurajez si pe altii sa-si spuna opinia. buna, rea, indiferent.