Genital feminin (aparat)

Totalitatea a organelor femeii care asigura functia de reproducere.

organe genitale externe Acestea poarta, in general, denumirea de vulva. Vulva este formata din doua pliuri cutanate, numite buzele (labiile) mari, care acopera doua pliuri de mucoasa, numite buzele (labiile) mici, si protejeaza un vestibul in care se deschide uretra in fata si vaginul in spate. De o parte si de alta a vestibulului se deschid doua glande ale lui bartholin, care secreta un lichid lubrifiant. La comisura buzelor mici se gaseste un tubercul erectil, clitorisul, bogat in terminatii nervoase care ii confera sensibilitate.

organe genitale interne - Acestea cuprind doua glande sexuale: ovarele, si caile genitale, formate din trompele uterine, uter si vagin.
- Ovarele sunt glande in forma de migdala cu o lungime de 3-4 centimetri. Ele sunt situate de o parte si de alta a uterului, de care sunt legate prin ligamente. Suprafata lor este sidefie si botita. Ele contin foliculii ovarieni, denumiti sifoliculi ai lui De Graaf, care produc ovulele.
- Trompele urerine sau trompele lui Fallopio, sunt conducturi de 8-9 centimetri lungime. Extremitatea lor libera, in forma de pavilion este marginita de franje si se deschide in fata unui ovar. Peretele lor are o musculatura neteda, bine dezvoltata, precum si cili care ii tapiseaza fata interna. Cealalta extremitate a trompelor se deschide in colturile superioare ale uterului, coarnele uterine.
- Uterul este un muschi cavitar, in forma de para intoarsa, de 7 centimetri inaltime si de 5 centimetri latime, situat intre vezica si rect. Corpul sau se ingusteaza in jos, catre istm, si se termina prin colul uterin, care iese in vagin. Peretele sau contine un strat de musculatura neteda si este captusit in interior de o mucoasa, endometrul, bogata in glande si vase sangvine. In exterior, uterul este acoperit de peritoneu si sustinut prin ligamente rezistente. In mod normal, el este inclinat in fata (anteflexie) si formeaza cu vaginul un unghi de aproximativ 90⁰.
- Vaginul este un conduct musculo-membranos de aproximativ 8 centimetri lungime, al carui perete este constituit din pliuri longitudinale si transversale. Peretele este tapisat cu o mucoasa bogata in glande care secreta mucus. Imbogatit cu celule provenind din descuamarea naturala a peretelui, acest mucus formeaza pierderile vaginale naturale. Fundul vaginului, ocupat de proeminenta cilindrica a colului uterin, formeaza In jurul acestuia un sul, fundul de sac vaginal. Orificiul inferior al vaginului este inchis in parte printr-o cuta, himenul, rupta la primul raport sexual.

Functia genitala feminina - incepe la pubertate si ia sfarsit la menopauza. Ea este ritmata prin ciclurile ovariene si prin scurgerile menstruale, care, atunci cand femeia nu este gravida, se produc la fiecare 28 de zile (in medie) sub forma unor scurgeri de sange provenind din peretele vascularizat al uterului, amestecat cu resturi fine din mucoasa uterina. La fiecare ciclu, in fapt, unul dintre foliculii ovarieni ajunge la maturitate in unul din cele doua ovare si se sparge, eliberand un ovul: aceasta este ovulatia. Captat de franjele si de pavilionul trompei uterine, ovulul se indreapta catre uter. Daca, in timpul parcurgerii acestui traiect, care dureaza 4 zile, el este fecundat de catre un spermatozoid, ovulul se va implanta in mucoasa uterina pentru a deveni embrion. Daca nu este fecundat, se declansaza scurgerile menstruale. Aceste fenomene se supun unei secretii hormonale hipofizare (hormonul foliculostimulant si cel luteinizant) care controleaza ciclul ovarian. In ce priveste ovarele, acestea secreta proprii lor hormoni (estrogenii si progesteronul, in principal), care stimuleaza organele sexuale si pregatesc uterul pentru o eventuala sarcina.

Examene - aparatul genital feminin poate fi explorat, in principal, prin 5 tehnici diferite: examenul ginegologic efectuat de medic; radiografia, cu introducerea unui produs de contrast in cazul unei histerosalpingografii (radiografie a uterului si a trompelor); ecografia; colposcopia (examenul direct al vaginului si colului uterin cu ajutorul unui tub optic introdus pe cale vaginala), care permite sa se efectueze un frotiu cervicovaginal; in sfarsit, celioscopia (examenul direct al organelor cu ajutorul unui tub introdus printr-o incizie minuscula abdominala). Frotiurile, care trebuie sa fie practicate regulat, servesc la depistarea cancerelor uterine.

Patologia - In afara malformatiilor congenitale, rare (vagin sau uter dublu sau absente, imperforarea himenului, pseudohermafroditismul), deplasarile de organe (prolapsus), pozitiile defectuoase ale uterului (retroversie) si sarcinile exlrauterine (implantarea oului fecundat in alta parte decat in uter), patologia aparatului genital feminin cuprinde numeroase afectiuni. Daca dezechilibrele sau insuficientele secretiei hormonale se afla adesea la originea intarzierii pubertatii, tulburarilor ciclului menstrual sau ale menopauzei, sau chiar si a unei sterilitati, afectiunile cele mai frecvente sunt infectiile si tumorile.