Depresia

Imi imaginez ca esti furioasa si te simti dezamagita; pentru ca ai nevoie de intelegere.

- Eu te inteleg ca ti-ai dori ca situaţia să fie alta, însă cred ca stii si tu că dorinţa ta nu devine obligatoriu realitate doar pentru că vrei tu acest lucru.
- Uite, eu pot să accept că în viaţă mi se pot întâmpla şi lucruri pe care nu le doresc, deşi este neplăcut şi am făcut tot posibilul ca să le evit (iar daca eu pot, ma gandesc ca si tu poti!)
- Evident ca este extrem de neplăcut că ni s-a întâmplat aşa ceva, însă nu este cel mai rău lucru care ni s-ar fi putut întâmpla. De fapt, cred că putem face faţă şi unor situaţii mai rele decât cea în care ne găsim acum.
- Intr-adevar, este extrem de neplăcut, însă nu catastrofal, dacă în această situaţie nu vom putea deţine controlul aşa cum ne-am dori.
- Si este rău, dar nu dezastruos să trăim (si) astfel de emoţii negative, dar legitime; si iata ca ne putem bucura de viaţă în continuare :)

Decit sa demisionezi nu era mai bine sa fii mai receptiva la semnalele din jur si pur si simplu sa nu mai dai ocazia la urzeli si la alte discutii?
E usor in momentul cind pleci (ca o eliberare), iar dificultatea de a gasi un serviciu este firesc sa iti dea viata peste cap.
Daca nu ne place un colectiv incercam sa il schimbam, plecam, sau devenim flexibili.
Oricum, viata merge inainte si chiar daca acum nu ai solutia, nu se stie, poate ce ti s-a intimplat este un pas inainte, pentru ca asa cum se spune: nimic nu este intimplator. Ma refer aici o la evolutie in plan personal din perspectiva carierei dar si din punct de vedere spiritual.