Cum pot scăpa de amețeli și de stare de confuzie?

Bună, am 18 ani, problema mea s-a început cu o lună în urmă. Totul s-a început cu niște stări de amețeală, o durere după cap, stare de confuzie, niște atacuri de panică, greu pe suflet, oboseală, bătăi mari de inimă, greață și bolboroseli în burtă. M-au ținut fix o săptămână, nu puteam face nimic, eram o legumă, nu puteam să mă ridic din pat, de frică să nu-mi pierd cunoștința, la școală nu mă mai duceam, nu puteam merge, îmi părea că îmi pierd echilibrul, trăiam parcă într-un vis, nu eram eu. De câțiva ani am miopie, care știam că se stopase, când brusc în această perioadă mi-a scăzut foarte mult vederea, s-au mai găsit și schimbări la fundul ochiului. Am făcut tomografia la cap, absolut nimic nu mi-au găsit. Am consultat medicul neurolog care mi-a prescris Atarax, am băut 2 săptămâni, mă simțeam perfect, toate simtomele mi-au trecut, parcă tot era în trecut, un vis urât. Am terminat tratamentul cu Atarax după fix două săptămâni și peste o zi au apărut toate simptomele înapoi. Am consultat din nou medicul neurolog care mi-a spus să continui tratamentul cu Atarax timp de o lună-două, dar de data aceasta fără nici un efect. Mă trezesc din somn foarte obosită, somnul deja nu ma mai odihnește, au mai rămas stările de confuzie care sunt peste măsură de puternice, câteodată uit ce zic, ce fac, nu mă pot concentra la citit, la scris, la diferite lucruri, mă simt de parcă sunt de pe altă planetă și îmi simt mereu ochii întredeschiși, parcă obosiți, parcă simt că o să adorm acuș, pot să dorm toată ziua și să nu-mi revin deloc. Serios, am început să privesc viața pesimist, sunt atât de deprimată. Mereu am fost o persoasă veselă, iubitoare de viață, dar starea asta de confuzie mă apasă, mă sperie foarte tare. Ce pot să fac? Ce mă sfătuiți? Apropo aceste stări au aparut când mă pregăteam intensiv de examenul de bacalaureat, m-am stresat foarte mult din cauza lui și acum nici nu mă mai pot concentra pe pregătiri, parcă nu mai văd nimic, parcă sunt alt om. În fiecare zi mă trezesc cu gândul că va fi bine și nimic nu e bine, în fiecare zi e la fel, e mai mult un chin decât o viață. Vreau să mă simt ca înainte, mai ales că trebuie să mă pregătesc dacă vreau să susțin examenul, dar nu am deloc puteri, mă trage mereu la somn. Mulți îmi zic că totul e în capul meu, că să încerc să nu mă mai gândesc la asta, dar pur și simplu n-am cum, numai un om care a trecut prin asta mă va înțelege cât de greu e. Nu am cum să scot oboseala asta, să-mi deschid ochii și să îmi trag cu ceva în cap ca să nu mai fiu confuză. Vă rog, sunt disperată, am nevoie de ajutor. Mi-e frică să nu-mi ies din minți cu totul.